Eligibility for post-1940 ethnic persecution benefits under Law 189/2000 based on population exchange and refugee status

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 28 ianuarie 2004, reclamantul P.D. a chemat în judecată pe pârâta Casa de Pensii a municipiului București - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, pentru anularea hotărârii nr. 9190 din 11 noiembrie 2003 și obligarea pârâtei la emiterea unei alte hotărâri prin care să stabilească reclamantului, calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000.

Motivându-și cererea, reclamantul a arătat că s-a născut la data de 30 octombrie 1940, în comuna Spasova, județul Caliacra, dar nașterea a fost declarată in localitatea bulbucata, județul Giurgiu, în perioada refugiului părinților în această localitate.

Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 507 din 16 martie 2004, a admis acțiunea, a anulat hotărârea nr. 9190/7297 din 11 noiembrie 2003, emisă de pârâtă și a obligat pe pârâtă, să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, pentru perioada 3 octombrie 1940 - 6 martie 1945, urmând ca drepturile să fie acordate, începând cu data de 1 martie 2003.

Împotriva sus-menționatei sentințe a declarat recurs, pârâta, criticând-o pentru nelegalitate potrivit dispozițiilor prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 și art. 3041 C. proc. civ., susținând în esență că se impunea respingerea acțiunii, deoarece persecuția invocată de reclamant nu face obiectul Legii nr. 189/2000, întrucât reclamantul a părăsit Bulgaria, în data de 13 decembrie 1941, având în vedere că Tratatul de la Craiova a fost încheiat în data de 7 septembrie 1940 și prevedea că schimbul de populație să se realizeze în cel mult 3 luni.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 1 din O.G. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, la 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, în una din situațiile prevăzute în actul normativ.

Prin Normele de aplicare a O.G. nr. 105/1999, aprobată prin H.G. nr. 127/2000, Anexa nr. 1 art. 2, persoanelor strămutate în altă localitate, decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate, și cele expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare a unui tratat bilateral.

În cauză, recurenta a susținut că potrivit Tratatului de la Craiova, încheiat în data de 7 septembrie 1940, schimbul de populație trebuie să se realizeze în cel mult 3 luni, reținând, totuși, că reclamantul a părăsit Bulgaria, la 31 decembrie 1941.

Or, având în vedere că reclamantul s-a născut la 30 octombrie 1940, în comuna Bulbucata, județul Giurgiu, este evident că familia acestuia s-a refugiat în anul 1940, din Bulgaria (județul Caliacra), în România.

Totodată, prin încheierea de rectificare autentificată sub nr. 332 din 7 noiembrie 2003, refugiul reclamantului, al fratelui și părinților săi s-a produs în anul 1940, fiind confirmat de martorii C.I. și V.T.

Din adeverința nr. 1784 din 3 februarie 2003, eliberată de Asociația Română a Victimelor Represiunilor Staliniste, secția Cadrilater, rezultă că începând cu data de 7 septembrie 1940, P.D., este beneficiarul prevederilor O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, deoarece a făcut obiectul schimbului de populație, în baza tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova, la 7 septembrie 1940.

În consecință, soluția instanței de fond fiind temeinică și legală, recursul este nefondat și în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 507 din 16 martie 2004, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 noiembrie 2004.