Territorial jurisdiction for divorce appeals where the plaintiff's procedural service address differs from their legal domicile and the defendant resides abroad

Şedinţa publică din data de 9 martie 2021

I. Circumstanţele cauzei:

1. Obiectul cauzei:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti la data de 12 octombrie 2018, sub nr. x/2018, reclamantul A. a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, în contradictoriu cu pârâta B., să dispună desfacerea căsătoriei încheiate cu pârâta la data de 28 ianuarie 1994, din culpa exclusivă a pârâtei.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă:

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 9527 din data de 9 octombrie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piteşti.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a dat eficienţă dispoziţiilor art. 915 alin. (1) C. proc. civ., în esenţă, reţinând că, în speţă, competenţa este atrasă de locuinţa reclamantului la data introducerii cererii, având în vedere că niciuna din părţi nu a mai locuit, la data introducerii cererii de chemare în judecată, în municipiul Bucureşti, iar pârâta nu avea locuinţa în ţară.

A constatat că ultima locuinţă comună a părţilor din prezenta cauza, conform celor ce reies din susţinerile reclamantului, a fost în Bucureşti, str. x, însă, la data introducerii cererii, niciuna din părţi nu mai locuia în sectorul 2, reclamantul locuind în comuna Miceşti, sat Purcăreni, judeţul Argeş şi pârâta în Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, după cum reclamantul a menţionat în scris în cuprinsul cererii de chemare în judecată şi oral, în cadrul şedinţei publice din data de 25 septembrie 2019.

Totodată, a apreciat că nu poate lua în considerare cele susţinute în concluziile scrise din moment ce, în cuprinsul cererii reclamantul a arătat în mod expres că locuieşte în fapt în comuna Miceşti, sat Purcăreni, judeţul Argeş şi pârâta în Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, prin concluziile scrise neputând a reveni asupra celor arătate în chiar cererea de chemare în judecată, în scopul de a atrage competenţa Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, norma de competenţă fiind teritorială exclusivă.

2.2. Prin sentinţa civilă nr. 6539 din data de 26 noiembrie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Judecătoria Piteşti a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a înaintat dosarul instanţei competente să soluţioneze conflictul negativ de competenţă, respectiv Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi a suspendat din oficiu judecata cauzei până la soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

Astfel, Judecătoria Piteşti a făcut aplicarea prevederilor art. 915 alin. (1) C. proc. civ., reţinând că acestea reglementează o competenţă în cascadă, între mai multe instanţe care în ipotezele date au vocaţia de a fi competente teritorial.

De asemenea, a constatat că reclamantul a învestit Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti cu cererea de divorţ precizând că are domiciliul în Bucureşti (de altfel, a depus şi o copie a cărţii de identitate - dosarul dosar declinat, de unde rezultă acest aspect) precizând, de asemenea, faptul că părţile au avut ultima locuinţă comună în raza de competenţă teritorială a Judecătoriei Sectorului 2.

A mai avut în vedere şi că prin notele scrise de la filele x reclamantul a solicitat respingerea excepţiei necompetenţei teritoriale, arătând că locuieşte în fapt în Bucureşti.

Faţă de acest aspect a reţinut că ansamblul înscrisurilor din dosarul declinat susţin o atare concluzie, neexistând niciun înscris care să poată fundamenta convingerea că reclamantul are locuinţa în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Piteşti.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă:

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Dispoziţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

Înalta Curte constată că, în speţă, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti şi Judecătoria Piteşti şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a cauzei, ambele instanţe aflate în conflict făcând aplicarea dispoziţiilor art. 915 alin. (1) C. proc. civ., prezentul conflict negativ de competenţă fiind generat de aprecierile diferite ale celor două instanţe cu privire la domiciliul reclamantului.

Astfel, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a reţinut că, la data formulării cererii de chemare în judecată, reclamantul locuia în Miceşti, sat Purcăreni, judeţul Argeş, în timp ce, Judecătoria Piteşti a constatat că reclamantul domicilia în Bucureşti.

Prin prezentul demers judiciar reclamantul A. a învestit instanţa de judecată cu soluţionarea unei cereri de divorţ, astfel că, în speţă, competenţa teritorială se stabileşte în raport de dispoziţiile art. 915 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora:

"Cererea de divorţ este de competenţa judecătoriei în circumscripţia căreia se află cea din urmă locuinţă comună a soţilor. Dacă soţii nu au avut locuinţă comună sau dacă niciunul dintre soţi nu mai locuieşte în circumscripţia judecătoriei în care se află cea din urmă locuinţă comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripţia căreia îşi are locuinţa pârâtul, iar când pârâtul nu are locuinţa în ţară şi instanţele române sunt competente internaţional, este competentă judecătoria în circumscripţia căreia îşi are locuinţa reclamantul".

Competenţa prevăzută de art. 915 C. proc. civ. nu are un caracter facultativ, ci absolut, reclamantul neavând un drept de opţiune între instanţele menţionate de textul legal, fiind obligat să depună cererea de divorţ la instanţa competentă în funcţie de ordinea prevăzută de text.

Aşadar, în materie de divorţ, competenţa teritorială aparţine instanţei în circumscripţia căreia se află cea din urmă locuinţă comună a soţilor, dacă sunt îndeplinite în mod cumulativ două condiţii, respectiv cei doi soţi să fi avut o locuinţă comună şi cel puţin unul dintre soţi să mai locuiască în circumscripţia respectivei instanţe.

În speţă, astfel cum se menţionează chiar în cuprinsul cererii de chemare în judecată, cei doi soţi au avut ultima locuinţă comună în Bucureşti, str. x, iar, la data formulării acţiunii, pârâta nu mai avea domiciliul în România, ci în Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord.

În ceea ce priveşte domiciliu reclamantului, Înalta Curte constată că, ataşat cererii de chemare în judecată, acesta a depus copia cărţii de identitate, valabilă între 16 septembrie 2016 şi 16 septembrie 2026, din care rezultă că acesta, la data formulării acţiunii - 12 octombrie 2018 - domicilia în Bucureşti, str. x.

Indicarea de către reclamant a adresei din comuna Miceşti, satul Purcăreni, judeţul Argeş s-a făcut în scopul comunicării actelor de procedură, având semnificaţia domiciliului procesual ales, care nu poate influenţa în niciun fel determinarea instanţei competente teritorial să soluţioneze cauza.

Dacă s-ar admite determinarea competenţei în raport de domiciliul procesual ales al reclamantului, s-ar ajunge la situaţia în care părţii i s-ar permite să aleagă instanţa la care să se judece, ceea ce contravine regimului juridic al competenţei teritoriale exclusive.

Ca atare, constatând că, la data formulării cererii de chemare în judecată, reclamantul A. avea domiciliul în Bucureşti, str. x, adresă la care s-a aflat şi ultima locuinţă comună a soţilor, Înalta Curte reţine incidenţa dispoziţiilor art. 915 alin. (1) teza I C. proc. civ.

Faţă de toate aceste considerente, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătorie Sectorului 2 Bucureşti, în circumscripţia căreia se află cea din urmă locuinţă comună a soţilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 9 martie 2021.