Jurisdiction for contesting forced execution of a legal entity's debt rests exclusively with the court of its registered seat, not secondary branches or the enforcing court.
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania, High Court of Cassation and Justice, decisively resolved a negative conflict of jurisdiction by awarding competence to the Bucharest Sector 3 Court, overturning the Galați Court's declination of its own jurisdiction. The dispute arose from a contestation of enforcement filed by a debtor corporation against a creditor, where both the Bucharest and Galați courts asserted or denied territorial competence regarding the enforcement of a non-possessory execution order. The material facts established that the debtor's registered statutory headquarters was located in Bucharest, while it maintained a secondary work point in Galați, where the initial enforcement authorization had been issued; the creditor had directed the enforcement office to this secondary location. Relying on Articles 651(1) and 714(1) of the Code of Civil Procedure, which define the enforcement court as the court of the debtor's domicile or seat, and interpreting "seat" through Articles 227 and 229 of the Civil Code as the registered statutory headquarters rather than secondary premises or chosen domiciles, the Supreme Court held that the initial authorization issued by the Galați Court did not automatically transfer jurisdiction for subsequent enforcement contests. Consequently, the court ordered the case to be heard by the Bucharest Sector 3 Court as the exclusive competent instance of public order.
Legislator headnote
AI generatedart. 667 C. proc. civ, art. 724 C. proc. civ, art. 670 C. proc. civ, art. 714 alin. (1) C. proc. civ, art. 651 alin. (1) C. proc. civ, art. 651 C. proc. civ; Jurisdiction for contesting forced execution of a legal entity's debt rests exclusively with the court of its registered seat, not secondary branches or the enforcing court: Judecătoria Galaţi a apreciat că, potrivit art. 651 C. proc. civ., în cazul în care debitorul este o persoană juridică, competenţa teritorială a instanţei de executare se va determina prin raportare la sediul acesteia, la momentul sesizării organului de executare de către creditor.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 18 februarie 2021
După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
1. Contestaţia la executare
La 28 mai 2020 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, sub nr. x/2020, contestaţia la executare formulată de contestatoarea A. S.A. în contradictoriu cu intimatul B., prin care a solicitat anularea încheierii nr. 1345 din 12 martie 2020, pronunţate de Judecătoria Galaţi în dosarul nr. x/2020; anularea executării silite şi a actelor de executare întocmite de Biroul Executorului Judecătoresc "C." în dosarul de executare nr. 109/2020, în temeiul art. 721 alin. (1)-(3) C. proc. civ. anularea actelor de executare pentru nerespectarea dispoziţiilor art. 667 C. proc. civ., referitoare la comunicarea titlului executoriu în baza căruia s-a început executarea silită; anularea actelor de executare pentru faptul că intimatul nu are calitatea de creditor, nefiind identitate de nume; întoarcerea executării, în temeiul art. 723 şi art. 724 C. proc. civ., cu cenzurarea cheltuielilor de executare, conform art. 670 C. proc. civ.
Petenta a susţinut că Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti este instanţa de executare, conform art. 651 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 714 alin. (1) C. proc. civ.
2. Hotărârea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti
Prin sentinţa nr. 7584 din 14 septembrie 2020, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocate din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galaţi.
Pentru a dispune astfel, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a reţinut că, potrivit art. 714 alin. (1) C. proc. civ., "Contestaţia se introduce la instanţa de executare; (2) În cazul urmăririi silite a imobilelor, al urmăririi silite a fructelor şi a veniturilor generale ale imobilelor, precum şi în cazul predării silite a bunurilor imobile, dacă imobilul se află în circumscripţia altei curţi de apel decât cea în care se află instanţa de executare, contestaţia se poate introduce şi la judecătoria de la locul situării imobilului".
De asemenea, a reţinut că, potrivit art. 651 alin. (1) C. proc. civ., Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel", iar, conform alin. (3), "Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe".
Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a apreciat că prevederile art. 651 C. proc. civ. se completează cu cele ale art. 109 din acelaşi act normativ, în situaţia în care persoana juridică are un dezmembrământ.
Constatând că în speţa dedusă judecăţii este incidentă ipoteza reglementată de art. 109 C. proc. civ., conform căreia "pentru obligaţiile ce urmează a fi executate în acel loc sau care izvorăsc din acte încheiate prin reprezentantul dezmembrământului ori din fapte săvârşite de acesta", Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a apreciat că instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, sediul dezmembrământului.
Instanţa a reţinut, potrivit situaţiei de fapt, că debitoarea are un dezmembrământ în Galaţi, str. x, jud. Galaţi, astfel cum rezultă din certificatul constatator emis de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, adresă la care s-au făcut şi comunicările în cadrul dosarului de executare.
Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a reţinut că Judecătoria Galaţi este instanţa care a încuviinţat executarea silită prin încheierea nr. 1345 din 12 martie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2020.
Pentru aceste considerente, a stabilit că Judecătoria Galaţi este competentă să soluţioneze contestaţia la executare.
3. Hotărârea Judecătoriei Galaţi
Prin sentinţa nr. 532 din 26 ianuarie 2021, Judecătoria Galaţi a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocate din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti. Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.
Pentru a dispune astfel, Judecătoria Galaţi a constatat că, potrivit certificatului constatator nr. x din 11 decembrie 2019 (aflat la dosarul Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti), sediul social al contestatoarei este în Bucureşti, str. x, durata de valabilitate a sediului fiind stabilită pe perioadă nelimitată, la adresa menţionată, începând cu 2 iulie 2012. Conform înscrisurilor depuse la dosar, contestatoarea are un punct de lucru în Galaţi, str. x, jud. Galaţi.
Judecătoria Galaţi a apreciat că, potrivit art. 651 C. proc. civ., în cazul în care debitorul este o persoană juridică, competenţa teritorială a instanţei de executare se va determina prin raportare la sediul acesteia, la momentul sesizării organului de executare de către creditor.
Instanţa a reţinut prevederile art. 227 alin. (1) C. civ., care stipulează că sediul persoanei juridice se stabileşte prin actul de constituire sau statut. Dovada sediului persoanei juridice se face, în raporturile cu terţii, cu menţiunile înscrise în registrele de publicitate sau de evidenţă prevăzute de lege pentru persoana juridică, conform art. 229 alin. (1) C. civ.
Art. 227 alin. (2) C. civ. prevede că, în funcţie de obiectul său de activitate, persoana juridică poate avea mai multe sedii cu caracter secundar pentru sucursalele, reprezentanţele sale teritoriale şi punctele de lucru, art. 97 alin. (1) din acelaşi cod reglementând posibilitatea ca, în vederea exercitării drepturilor sau executării obligaţiilor născute dintr-un act juridic, părţile să aleagă un domiciliu sau un sediu, altul decât cel de drept comun. Conform alin. (2) al aceluiaşi articol, alegerea domiciliului nu se prezumă, ci trebuie făcută în scris.
În raport de configuraţia textului de lege care prevede expres că instanţa de executare se determină prin raportare la domiciliul sau la sediul debitorului, la data sesizării organului de executare, Judecătoria Galaţi a constatat că, în acest sens, se are în vedere exclusiv domiciliul sau sediul legal, iar nu cel convenţional sau ales. Alegerea de domiciliu prevăzută de art. 97 C. civ. se referă, exclusiv, la exercitarea drepturilor sau executarea obligaţiilor, neputând fi un criteriu pentru determinarea instanţei de executare competente.
Pentru aceste considerente, Judecătoria Galaţi a stabilit că este competentă să soluţioneze cauza Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti.
4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra conflictului negativ de competenţă
Obiectul cauzei în legătură cu soluţionarea căreia s-a ivit conflictul negativ de competenţă este reprezentat de contestaţia la executare formulată de contestatoarea A. S.A., în contradictoriu cu intimatul B., prin care s-a solicitat anularea încheierii nr. 1345 din 12 martie 2020, pronunţate de Judecătoria Galaţi în dosarul nr. x/2020; anularea executării silite şi a actelor de executare întocmite de Biroul Executorului Judecătoresc "C." în dosarul de executare nr. 109/2020; anularea actelor de executare pentru nerespectarea dispoziţiilor art. 667 C. proc. civ., referitoare la comunicarea titlului executoriu în baza căruia s-a început executarea silită; anularea actelor de executare pentru faptul că intimatul nu are calitatea de creditor, nefiind identitate de nume; întoarcerea executării, în temeiul art. 723 şi art. 724 C. proc. civ. şi cenzurarea cheltuielilor de executare.
Potrivit art. 712 alin. (1) C. proc. civ., împotriva executării silite, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de cei interesaţi sau vătămaţi prin executare, iar, conform art. 714 alin. (1) din acelaşi act normativ, contestaţia se introduce la instanţa de executare.
Prevederile art. 651 alin. (1) C. proc. civ. stipulează în sensul că "Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel".
Alin. (3) al aceluiaşi articol prevede că "Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe".
Din interpretarea normelor legale evocate rezultă că, în cazul contestaţiei la executare, competenţa teritorială este exclusivă, de ordine publică, aspect ce este relevat şi de dispoziţiile art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., care reglementează necompetenţa de ordine publică.
Înalta Curte constată că, la data sesizării organului de executare, 2 martie 2020, debitoarea A. S.A. avea sediul în Bucureşti, str. x, conform menţiunilor din cuprinsul certificatului constatator nr. x din 11 decembrie 2019, emis de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, aflat în copie la dosarul Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, durata sediului de la această adresă fiind stabilită pe perioadă nedeterminată, cu începere de la 2 iulie 2012.
Din acelaşi înscris rezultă că debitoarea are mai multe puncte de lucru, printre care şi în municipiul Galaţi, str. x, jud. Galaţi, astfel cum a menţionat şi creditorul în cererea de încuviinţare a executării silite cu soluţionarea căreia a învestit organul de executare la 2 martie 2020.
Acest aspect însă nu poate să atragă competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare de către Judecătoria Galaţi, întrucât, astfel cum s-a arătat, norma de competenţă reglementată de art. 651 alin. (1) C. proc. civ. are caracter absolut, de ordine publică şi defineşte instanţa de executare ca fiind cea de la sediul debitorului; or, noţiunea de "sediu" în cadrul executării silite vizează sensul rezultat din dispoziţiile art. 227 alin. (1) C. civ., potrivit cărora sediul persoanei juridice se stabileşte prin actul de constituire sau statut, dovada sediului acesteia fiind făcută, în raporturile cu terţii, cu menţiunile înscrise în registrele de publicitate sau de evidenţă prevăzute de lege pentru persoana juridică, conform art. 229 alin. (1) C. civ.
În cauză, trimiterea la art. 109 C. proc. civ. s-a făcut în considerarea faptului că Judecătoria Galaţi este instanţa care a încuviinţat executarea silită.
Nu prezintă însă relevanţă în soluţionarea prezentului conflict de competenţă împrejurarea că, în cauză, a fost pronunţată o încheiere de încuviinţare a executării în procedura necontencioasă de către Judecătoria Galaţi, întrucât nu se pune problema alegerii între două instanţe, în egală măsură competente. Încheierea de încuviinţare a executării silite nr. 1345 din 12 martie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2020 în procedură necontencioasă, nu este de natură să atragă, în mod automat, competenţa aceleiaşi instanţe pentru soluţionarea contestaţiei la executare, neexistând niciun text de lege care să statueze că odată ce instanţa a pronunţat încheierea de încuviinţare a executării silite ea devine competentă să soluţioneze inclusiv contestaţiile la executare, în condiţiile în care se constată existenţa unei norme de competenţă pentru soluţionarea contestaţiei la executare ca fiind cea de la domiciliul sau sediul debitorului, iar, în cauză, sediul debitoarei se află în Bucureşti.
Concluzionând, pentru toate considerentele expuse, Înalta Curte, în aplicarea dispoziţiilor art. 712 alin. (1) şi art. 651 alin. (1) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, ca instanţă de executare în raza căreia îşi are sediul contestatoarea (debitoarea) A. S.A..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 februarie 2021.