Negative conflict of jurisdiction in enforcement challenge resolved by assigning exclusive territorial competence to the court at the debtor's headquarters

Şedinţa publică din data de 18 februarie 2021

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Contestaţia la executare

Prin contestaţia la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Timişoara la 8 aprilie 2020, sub nr. x/2020, contestatorul Ministerul Justiţiei a solicitat, în contradictoriu cu intimaţii A., B., C., D., E. şi F., suspendarea executării silite până la soluţionarea definitivă a contestaţiei la executare; anularea somaţiei emise la 5 mai 2020 şi anularea tuturor actelor de executare subsecvente, întocmite de Societatea de Executori Judecătoreşti "G." în dosarul executare nr. x/2019; încetarea executării silite şi întoarcerea executării, prin restabilirea situaţiei anterioare acesteia.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 666 alin. (5) pct. 4, ale art. 667 şi următ. C. proc. civ. şi pe cele ale O.U.G. nr. 71/2009.

Prin cererea completatoare a contestaţiei la executare, în temeiul dispoziţiilor art. 668 şi art. 888 C. proc. civ., împotriva adresei de reiterare a somaţiei emise la 5 mai 2020, înregistrate la Ministerul Justiţiei la 11 mai 2020 şi comunicate la 17 iulie 2020 de către Societatea de Executori Judecătoreşti "G." în dosarul de executare nr. 54/E/2020, prin care se solicită virarea în contul Ministerului Finanţelor Publice a sumelor reprezentând dobânzi legale, instituţie publică executată din eroare, contestatorul a susţinut că nu poate fi titularul obligaţiei de plată a dobânzilor, în raport cu Ministerul Finanţelor Publice, în lipsa unui titlu executoriu cu acest obiect.

2. Hotărârea Judecătoriei Timişoara

Prin sentinţa nr. 9730 din 23 septembrie 2020, Judecătoria Timişoara a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocate din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Timişoara a reţinut, în esenţă, că, potrivit art. 714 C. proc. civ., contestaţia se introduce la instanţa de executare, care este definită în art. 651 alin. (1) din acelaşi act normativ, ca fiind judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Instanţa a reţinut că sediul debitorului Ministerul Justiţiei este în Bucureşti, str. x, aflat în raza de competenţă teritorială a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, pe care a considerat-o competentă să judece toate cererile aferente executării silite ce face obiectul dosarului de executare nr. x/2020 al Societăţii de Executori Judecătoreşti "G.", inclusiv contestaţia la executare.

Reţinând că prevederile legale care stabilesc competenţa teritorială exclusivă a instanţelor judecătoreşti, derogatorie de la dreptul comun, sunt de ordine publică, de strictă interpretare şi aplicare, conform art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, ca instanţă de executare.

3. Hotărârea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti

Prin sentinţa nr. 291 din 18 ianuarie 2021, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocate din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timişoara. Constatând intervenit conflictul negativ de competenţă a dispus trimiterea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a reţinut dispoziţiile art. 127 alin. (2) C. proc. civ., pe care contestatorul şi-a întemeiat decizia de a adresa contestaţia la executare Judecătoriei Timişoara, conform cărora, "În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii."

Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a reţinut aplicabilitatea în cauză a prevederilor art. 714 alin. (1) şi art. 651 C. proc. civ., precum şi, prin analogie, a dispoziţiilor art. 112 alin. (1) din acelaşi act normativ, conform cărora, în cazul în care cererea priveşte mai mulţi pârâţi, aceasta se introduce la instanţa competentă pentru oricare dintre aceştia.

Apreciind că executarea silită are o cauză unică, comună pentru toţi debitorii, neputând fi divizată între instanţele în raza cărora îşi au sediul aceştia, a considerat că instanţa care a încuviinţat executarea silită a titlului creditorului împotriva tuturor debitorilor, ca şi instanţă de executare competentă teritorial, este Judecătoria Oradea, aspect ce reiese din încheierea din 25 februarie 2020, pronunţată de această instanţă în dosarul nr. x/2020.

În acord cu această interpretare, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a menţionat unele decizii pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin care s-a stabilit că revine competenţa de soluţionare a contestaţiilor la executare instanţelor care au încuviinţat executarea silită, în ipoteza în care debitorii au sedii în diferite circumscripţii.

Cu toate acestea, a apreciat, ca excepţie de la regula menţionată, că, potrivit art. 127 alin. (2) C. proc. civ., debitorul are dreptul de a alege o instanţă de acelaşi grad, aflată în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii, căreia să i se adreseze pentru soluţionarea contestaţiei la executare.

Aplicând dispoziţiile art. 127 alin. (2) C. proc. civ. şi reţinând că o parte din judecătorii creditori îşi desfăşoară activitatea la Tribunalul Bihor, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a stabilit că este competentă să soluţioneze cauza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu Curtea de Apel Oradea, în a cărei circumscripţie se află Judecătoria Oradea - care ar fi fost competentă, potrivit legii să soluţioneze contestaţia la executare.

Având în vedere că Ministerul Justiţiei, contestator în cauză, a ales să depusă contestaţia la executare la Judecătoria Timişoara, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a apreciat că aceasta este instanţa competentă să soluţioneze cauza.

4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra conflictului negativ de competenţă

Obiectul litigiului dedus judecăţii în cauza în care s-a ivit prezentul conflict negativ de competenţă este reprezentat de contestaţia la executare formulată de debitorul Ministerul Justiţiei împotriva actelor de executare întocmite de Societatea de Executori Judecătoreşti "G." în dosarul executare nr. x/2019, înregistrată pe rolul Judecătoriei Timişoara la 8 aprilie 2020.

Executarea silită împotriva debitorului Ministerul Justiţiei, cu sediul în Bucureşti, str. x, a fost declanşată în dosarul de executare anterior menţionat, la solicitarea creditorilor A., B., C., D., E. şi F..

Încuviinţarea executării silite împotriva debitorului a fost încuviinţată prin încheierea nr. 1105 din 25 februarie 2020, pronunţată de Judecătoria Oradea în dosarul nr. x/2020.

Potrivit art. 714 alin. (1) C. proc. civ., "Contestaţia se introduce la instanţa de executare."

Art. 651 alin. (1) din acelaşi act normativ defineşte instanţa de executare ca fiind "judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel (...)", competenţa acesteia fiind stabilită prin alin. (3) al aceluiaşi articol, în sensul că "soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe."

Din coroborarea prevederilor legale enunţate rezultă că, în cazul contestaţiei la executare, competenţa teritorială are caracter exclusiv, astfel încât, în cazul încălcării acesteia, sunt aplicabile dispoziţiile procedurale care reglementează necompetenţa de ordine publică, potrivit art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ.

Cum normele de competenţă ce vizează soluţionarea contestaţiei la executare sunt de ordine publică, Înalta Curte constată că instanţa de executare competentă să soluţioneze contestaţia la executare, în aplicarea dispoziţiilor art. 714 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 651 alin. (1) C. proc. civ., este Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, aceasta fiind instanţa de executare în a cărei rază teritorială se află sediul debitorului Ministerul Justiţiei.

Împrejurarea că Judecătoria Oradea a pronunţat încheierea de încuviinţare a executării silite nr. 1105 din 25 februarie 2020, în dosarul nr. x/2020, în procedura necontencioasă, nu este de natură să atragă competenţa acestei instanţe în soluţionarea contestaţiei la executare, întrucât nu se pune problema alegerii între două instanţe, în egală măsură competente. Emiterea acestei încheieri nu poate atrage, în mod automat, competenţa aceleiaşi instanţe pentru soluţionarea contestaţiei la executare, neexistând niciun text de lege care să statueze că, odată ce instanţa a pronunţat încheierea de încuviinţare a executării silite, ea devine competentă să soluţioneze inclusiv contestaţiile la executare, în condiţiile în care se constată existenţa unei norme de competenţă pentru soluţionarea contestaţiei la executare ca fiind cea de la domiciliul sau sediul debitorului, iar, în cauză, sediul debitorului Ministerul Justiţiei este în Bucureşti.

În raport de aspectele expuse, Înalta Curte constată că art. 651 C. proc. civ. impune ca verificarea competenţei să se raporteze la sediul debitorului, iar nu la alte repere care excedează condiţiilor impuse de această normă.

Din acest motiv nu se poate constata incidenţa în speţă nici a dispoziţiilor art. 127 alin. (2) C. proc. civ., dat fiind că instanţa competentă să soluţioneze prezenta contestaţie la executare este Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti.

Deşi este real că executarea silită a fost declanşată la solicitarea unor creditori, dintre care o parte au calitatea de judecători la Tribunalul Bihor, în speţă debitorul obligaţiei puse în executare este Ministerul Justiţiei, care a formulat contestaţia la executare cu privire la care s-a ivit conflictul negativ de competenţă.

Pentru considerentele expuse, în baza dispoziţiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 februarie 2021.