Territorial jurisdiction for execution contests with multiple debtors in different jurisdictions

Şedinţa publică din data de 18 februarie 2021

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Cererea privind încuviinţarea executării silite

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti la 14 aprilie 2020, sub nr. x/2020, contestatorul Ministerul Finanţelor Publice a formulat contestaţie la executare, în contradictoriu cu intimatele A., B. şi C., solicitând anularea executării silite efectuate Societatea de Executori Judecătoreşti "D." în dosarul execuţional nr. x/2019, anularea somaţiilor nr. x din 27.01.2020, anularea încheierilor de încuviinţare a executării silite şi întoarcerea executării silite şi suspendarea executării silite, până la soluţionarea contestaţiei la executare.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 712 şi următ. C. proc. civ.

2. Hotărârea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti

Prin sentinţa nr. 6903 din 9 noiembrie 2020, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare în favoarea Judecătoriei Oradea.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a reţinut că, potrivit art. 714 alin. (1) C. proc. civ., contestaţia la executare se introduce la instanţa de executare, iar conform art. 651 alin. (1) din acelaşi act normativ, instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel; art. 651 alin. (3) al aceluiaşi articol a stabilit în competenţa instanţei de executare cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.

Instanţa a constatat că, în cadrul dosarului de executare nr. 399/E/2019, executarea silită se desfăşoară împotriva debitorilor Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Justiţiei, Tribunalul Bihor şi Curtea de Apel Oradea, în baza unor titluri executorii reprezentate de hotărâri judecătoreşti pronunţate de Tribunalul Bihor şi de Curtea de Apel Oradea.

Luând în considerare pluralitatea de debitori, în raport de dispoziţiile art. 112 alin. (1) C. proc. civ., executorul judecătoresc a înţeles să învestească Judecătoria Oradea cu cererea de încuviinţare a executării silite pentru toţi debitorii (unii dintre ei având sediul în Oradea, jud. Bihor, iar alţii în Bucureşti, sector 5).

Prin încheierea nr. 18 din 8 ianuarie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2020, la solicitarea creditoarei A., Judecătoria Oradea a încuviinţat executarea silită în dosarul de executare nr. 399/E/2019 împotriva debitorilor Curtea de Apel Oradea, Tribunalul Bihor, Ministerul Justiţiei, Ministerul Finanţelor Publice şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor, în temeiul titlurilor executorii reprezentate de sentinţa civilă nr. 49/2008 a Curţii de Apel Oradea, pronunţată în dosarul nr. x/2008, irevocabilă prin decizia civilă nr. 682 din 15 aprilie 2010 a Curţii de Apel Oradea, pronunţată în dosarul nr. x/2009, lămurită prin încheierea din 13 noiembrie 2019 a Curţii de Apel Oradea dată în dosarul nr. x/2008, şi sentinţa civilă nr. 1993/2014, pronunţată de Tribunalul Alba în dosarul nr. x/2013, definitivă prin decizia civilă nr. 394/2015, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul nr. x/2013.

Ulterior, prin încheierea nr. 85 din 14 ianuarie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Judecătoria Oradea a încuviinţat cererea de intervenţie formulată de creditoarea B. în dosarul execuţional nr. x/2019, fiind încuviinţată executarea silită împotriva debitorilor mai sus menţionaţi, în baza aceloraşi titluri executorii.

Similar, prin încheierea nr. 352 din 31 ianuarie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Judecătoria Oradea a admis cererea de intervenţie formulată de creditoarea C. în dosarul execuţional nr. x/2019, încuviinţând executarea silită împotriva aceloraşi debitori, în baza titlurilor executorii reprezentate de sentinţa civilă nr. 49 din 20 octombrie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2008, irevocabilă prin decizia civilă nr. 682 din 15 aprilie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2009, lămurită prin încheierea din 13.11.2019 pronunţată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2008, sentinţa civilă nr. 143 din 6 februarie 2008, pronunţată de Tribunalul Bihor în dosarul nr. x/2007, irevocabilă prin decizia civilă nr. 1194 din 29 septembrie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2009, sentinţa civilă nr. 26 din 27 ianuarie 2010, pronunţată de Tribunalul Bihor în dosarul nr. x/2009, irevocabilă prin decizia civilă nr. 887/2010-R din 25.05.2010 pronunţată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2009, sentinţa civilă nr. 932 din 30 noiembrie 2007, pronunţată de Tribunalul Bihor în dosarul nr. x/2007, irevocabilă prin decizia civilă nr. 1037 din 2 iunie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2009, sentinţa civilă nr. 688 din 23 aprilie 2009, pronunţată de Tribunalul Bihor în dosarul nr. x/2009, irevocabilă prin decizia civilă nr. 1121 din 17 iunie 2009, pronunţată de către Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2009, sentinţa civilă nr. 1008 din 26 iunie 2009, pronunţată de Tribunalul Bihor în dosarul nr. x/2008, irevocabilă prin decizia civilă nr. 112 din 21 ianuarie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2008 şi sentinţa civilă nr. 348 din 25 mai 2015, pronunţată de Tribunalul Bihor în dosarul nr. x/2013, definitivă prin decizia civilă nr. 858 din 19 octombrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2013.

Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a apreciat că aparţine Judecătoriei Oradea competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare, întrucât aceasta este instanţa de executare la momentul pronunţării încheierii de încuviinţare a executării silite şi încheierilor de încuviinţare a cererilor de intervenţie în cadrul executării silite.

3. Hotărârea Judecătoriei Oradea

Prin sentinţa nr. 237 din 18 ianuarie 2021, Judecătoria Oradea a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat, în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare. Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus trimiterea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Oradea a reţinut că, în absenţa unui text de lege special care să reglementeze modalitatea de determinare a instanţei de executare în caz de pluralitate de debitori cu sedii diferite, sunt aplicabile, prin analogie, dispoziţiile art. 112 şi art. 116 C. proc. civ.

Ca atare, a apreciat că petentul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente, acesta înţelegând, în speţă, să învestească judecătoria în circumscripţia căreia îşi are sediul, respectiv Judecătoria Sector 5 Bucureşti, cu soluţionarea contestaţiei la executare.

Judecătoria Oradea a constatat că sunt incidente în cauză şi prevederile art. 127 alin. (2) C. proc. civ., conform cărora "În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii."

În raport de aceste dispoziţii legale şi de calitatea intimatei A. de judecător la Curtea de Apel Oradea, Judecătoria Oradea a apreciat că petentul avea dreptul să sesizeze, în afară de această instanţă, o altă instanţă de acelaşi grad aflată în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate sau a instanţei în circumscripţia căreia îşi are sediul, conform art. 651 alin. (1) C. proc. civ., respectiv Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti.

4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra conflictului negativ de competenţă

Obiectul cauzei în privinţa căreia s-a ivit prezentul conflict negativ de competenţă este reprezentat de contestaţia la executare formulată de contestatorul Ministerul Finanţelor Publice, în contradictoriu cu intimatele A., B. şi C., prin care s-a solicitat anularea executării silite efectuate în dosarul de executare nr. 399/E/2019 de Societatea de Executori Judecătoreşti "D.", anularea somaţiilor nr. x din 27.01.2020, anularea încheierilor de încuviinţare a executării silite şi întoarcerea executării silite.

Potrivit art. 714 alin. (1) C. proc. civ., "Contestaţia se introduce la instanţa de executare."

Înalta Curte reţine că, în materia executării silite, stabilirea instanţei competente din punct de vedere teritorial, se face în raport de dispoziţiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ.

Conform acestei norme legale, "Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."

Prevederile art. 651 alin. (3) C. proc. civ. au atribuit instanţei de executare competenţa de soluţionare a cererilor de încuviinţare a executării silite, a contestaţiilor la executare, precum şi a altor incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.

Prin raportare la normele legale enunţate, Înalta Curte reţine că instanţele deopotrivă competente să soluţioneze contestaţia la executare sunt cele de la sediul debitorilor Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Justiţiei, Tribunalul Bihor şi Curtea de Apel Oradea.

Ca atare, în absenţa unui text de lege special care să reglementeze modalitatea de determinare a instanţei de executare în caz de pluralitate de debitori cu sedii diferite, sunt aplicabile, prin analogie, dispoziţiile art. 112 şi art. 116 C. proc. civ., petentul având alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.

În cauză, prin depunerea contestaţiei la executare la Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, în a cărei rază teritorială de află sediul contestatorului, se apreciază că acesta a făcut alegerea de competenţă, fixând competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare, în mod definitiv, în favoarea acestei instanţe.

Împrejurarea că Judecătoria Oradea a pronunţat încheierile de încuviinţare a executării silite şi a cererilor de intervenţie ale creditoarelor, nu este de natură să atragă, în mod automat, competenţa acestei instanţe în soluţionarea contestaţiei la executare, întrucât nu există niciun text de lege care să statueze că, odată ce instanţa s-a pronunţat în acest sens, ea devine competentă să soluţioneze inclusiv contestaţiile la executare, în condiţiile în care se constată existenţa unei norme de competenţă pentru soluţionarea contestaţiei la executare ca fiind cea de la domiciliul sau sediul debitorului, iar, în cauză, sediul debitorului Ministerul Finanţelor Publice este în Bucureşti.

Se constată că, din cuprinsul titlurilor executorii în baza cărora se efectuează executarea silită (hotărâri judecătoreşti pronunţate de Tribunalul Arad şi de Curtea de Apel Oradea), rezultă că cele trei creditoare au calitatea de judecători la instanţele din Arad şi Oradea.

Acest aspect ar fi putut atrage incidenţa art. 127 alin. (2) C. proc. civ., conform căruia, "În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii."

Însă, în situaţia de faţă, contestatorul nu a înţeles să invoce aceste dispoziţii legale, ci a optat pentru sesizarea instanţei de la sediul său.

Reţinând că art. 651 alin. (1) C. proc. civ. defineşte instanţa de executare, Înalta Curte constată că prezenta contestaţie la executare revine, spre competentă soluţionare, Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, aceasta fiind prima instanţă competentă sesizată de contestator.

Faţă de argumentele expuse şi de dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 februarie 2021.