Appeal against denial of judge recusal annulled for failure to formulate valid cassation grounds within deadline

Şedinţa publică din data de 17 februarie 2021

Analizând recursul în conformitate cu dispoziţiile art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 09 iunie 2020, pe rolul Curţii de Apel Bacău, secţia I civilă, petenta A. a declarat recurs împotriva încheierii din 11 mai 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2018, prin care a fost respinsă, ca nefondată, cererea de recuzare a doamnei judecător B., membru al completului de judecată R1.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 18 iunie 2020, şi a fost repartizat aleatoriu spre soluţionare completului de filtru nr. 10.

Prin cererea de recurs, recurenta a solicitat să se constate incompatibilitatea absolută a doamnei judecător B., care a făcut parte din completul de judecată care a pronunţat decizia civilă nr. 155 din 18 mai 2020 a Curţii de Apel Bacău, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2018, în acord cu dispoziţiile art. 41, art. 45, art. 245-247 C. proc. civ., incompatibilitatea absolută a magistraţilor care au făcut parte din completurile care au pronunţat încheierile de şedinţă prin care au fost soluţionate cererile de recuzare/declaraţia de abţinere din dosarul nr. x/2018, dacă aceştia se află în oricare dintre situaţiile prevăzute de dispoziţiile art. 41-art. 54 C. proc. civ., precum şi nulitatea necondiţionată privind compunerea instanţei care a pronunţat decizia civilă nr. 155 din 18 mai 2020.

În continuare, recurenta a prezentat aspecte de fapt ale litigiului, fără a aduce critici de nelegalitate cu privire la încheierea recurată, precizând că motivele de recurs vor fi formulate după ce Curtea de Apel Bacău îi va comunica încheierea de şedinţă atacată.

La data de 7 iulie 2020, recurenta a transmis, prin poştă, motivele de nelegalitate ale încheierii recurate, întemeiate formal pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1, 6, 7 şi 8 C. proc. civ., prin care a expus, pe larg, situaţia de fapt a litigiului, iar în finalul cererii, a învederat că, prin încheierea de şedinţă din 11 mai 2020, i s-a încălcat dreptul de acces la o instanţă independentă, imparţială şi stabilită conform dispoziţiilor legale, fiind împiedicată să valorifice dreptul de a recuza un magistrat în care nu are încredere, şi că nu s-a analizat autoritatea de lucru judecat a deciziilor invocate în susţinerea cererii de recuzare.

Cererea de recurs a fost comunicată intimaţilor la data de 10 iulie 2020, iar motivele de nelegalitate au fost comunicate intimaţilor la 27 şi 28 iulie 2020.

Intimata Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice Transelectrica S.A. a depus întâmpinare, în termen legal, la 24 iulie 2020, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, excepţia tardivităţii recursului şi excepţia lipsei calităţii de reprezentant a CNTEE Transelectrica S.A. - Sucursala Transport Bacău, iar, pe fond, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

De asemenea, intimata a solicitat, în temeiul art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ., aplicarea unei amenzi recurentei, întrucât recursul împotriva încheierii din 11 mai 2020 (dată nemenţionată de recurentă cu încălcarea prevederilor art. 486 alin. (1) lit. c) C. proc. civ.), pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2018, este formulat cu rea-credinţă, recurenta nefiind la prima cale de atac împotriva unei încheieri de respingere a recuzării completului în litigiile dintre cele două părţi.

Cu privire la excepţia nulităţii recursului, intimata a învederat că, pe de o parte, recursul nu este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 100 RON pentru fiecare capăt de cerere, iar pe de altă parte, motivele invocate de recurentă nu se încadrează în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ. de asemenea, intimata a susţinut că, prin cererea de recurs formulată, recurenta nu a menţionat data încheierii recurate, cu încălcarea prevederilor art. 486 alin. (1) lit. c) C. proc. civ.

Referitor la excepţia tardivităţii recursului, intimata a arătat că recursul împotriva încheierii din 11 mai 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2018, trebuia exercitat în termen de 5 zile de la comunicarea hotărârii, iar potrivit dovezilor de comunicare, decizia civilă nr. 155 din 18 mai 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă a fost comunicată recurentei şi intimatei, la sediul său, la data de 29 mai 2020, recursul fiind înregistrat pe portalul instanţelor de judecată la 11 iunie 2020, cu mult peste termenul prevăzut de art. 53 alin. (1) C. proc. civ.

Cu privire la excepţia lipsei calităţii de reprezentant a CNTEE Transelectrica S.A. - Sucursala de Transport Bacău, intimata a susţinut că începând cu data de 10 iunie 2020, această companie a fost radiată din Registrul Comerţului de către ORC de pe lângă Tribunalul Bacău.

La 28 august 2020, intimata Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice Transelectrica S.A. a depus o completare la întâmpinarea depusă la 24 iulie 2020, ca urmare a comunicării motivelor de nelegalitate depuse de recurenta A., prin care a invocat excepţia lipsei de interes în promovarea cererii de recurs, având în vedere că prin decizia civilă nr. 155 din 18 mai 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, a fost admis recursul recurentei A. şi a fost trimisă cauza, spre rejudecare, Tribunalului Bacău pe motiv că a fost greşit calificată calea de atac, drept urmare completul nu a fost constituit legal, iar interesul, potrivit art. 33 C. proc. civ., la momentul promovării recursului nu mai este actual.

Întâmpinarea a fost comunicată recurentei, care, la data de 15 septembrie 2020, a depus răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepţiilor invocate de intimat, iar, pe fond, a solicitat admiterea recursului.

Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a căii de atac, după efectuarea procedurilor de comunicare.

Prin raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului s-a reţinut că, având în vedere prevederile art. 493 C. proc. civ., completul de filtru va dispune asupra admisibilităţii în principiu a recursului şi va aprecia cu privire la încadrarea criticilor formulate de recurentă în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., reţinându-se că intimata Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice Transelectrica S.A. a invocat, prin întâmpinare, excepţia tardivităţii recursului, excepţia nulităţii recursului (pentru netimbrare, pentru lipsa din cererea de recurs a datei încheierii recurate, potrivit art. 486 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., şi pentru lipsa criticilor de nelegalitate), excepţia lipsei calităţii de reprezentant a CNTEE Transelectrica S.A. a Sucursalei Transport Bacău şi excepţia lipsei de interes a recurentei în promovarea căii de atac a recursului.

De asemenea, completul de filtru urmează să dispună cu privire la cererea intimatei de aplicare a unei amenzi recurentei, în temeiul art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor la 26 octombrie 2020.

La 2 noiembrie 2020, intimata CNTEE Transelectrica a depus punct de vedere la raport, prin care a reiterat susţinerile şi excepţiile din cuprinsul întâmpinării.

De asemenea, recurenta a depus punct de vedere la raport, prin care a solicitat respingerea excepţiilor invocate prin întâmpinare, iar cu privire la solicitarea intimatului de sancţionare a recurentei cu amendă, aceasta a învederat că intimatul este cel care trebuie sancţionat, în cuantumul maxim.

Analizând excepţia netimbrării recursului, invocată de Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice Transelectrica S.A. a depus întâmpinare, Înalta Curtea urmează a o respinge, având în vedere următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la data de 18 iunie 2020, petenta A. a formulat recurs împotriva încheierii din 11 mai 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2018, prin care i s-a respins, ca nefondată, cererea de recuzare a unui membru al completului de judecată.

Prin rezoluţia de primire din 23 iunie 2020, recurentei i s-a pus în vedere să facă dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, în temeiul art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, care prevede că:

"În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, pentru cereri şi acţiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puţin de 100 RON; în aceeaşi ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON."

Recurenta a depus la dosar chitanţa seria x nr. x din 09 iulie 2020, prin care a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul stabilit de instanţă.

Susţinerile intimatului în sensul că recurenta trebuia să achite taxă judiciară de timbru pentru fiecare capăt de cerere nu sunt fondate, întrucât recurenta nu a formulat mai multe capete de cerere care trebuiau să fie timbrate în mod distinct; chiar dacă prin motivele de nelegalitate depuse la data de 7 iulie 2020, recurenta a invocat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1, 6, 7 şi 8 C. proc. civ., aceasta nu a dezvoltat critici care să poată fi încadrate în motivele de casare invocate, iar instanţa, dat fiind caracterul neevaluabil în bani al cererii de recuzare, a apreciat că nu se impune completarea taxei judiciare de timbru, potrivit art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013.

În ceea ce priveşte excepţia tardivităţii recursului, invocată de Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice Transelectrica S.A. a depus întâmpinare, Înalta Curtea urmează a o respinge, având în vedere următoarele:

Dispoziţiile art. 53 alin. (1) din C. proc. civ. prevăd că:

"Încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părţi, odată cu hotărârea prin care s-a soluţionat cauza. Când această din urmă hotărâre este definitivă, încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri."

Hotărârea prin care s-a soluţionat cauza, respectiv decizia nr. 155/2020 din 18 mai 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2018, este o decizie definitivă, astfel că recurenta are deschisă calea recursului la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri.

Decizia nr. 155/2020 din 18 mai 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă a fost comunicată recurentei la data de 02 iunie 2020, dovada fiind la dosarul de recurs.

Recursul împotriva încheierii din data de 11 mai 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2018, a fost declarat de recurentă la 09 iunie 2020.

În cauză, termenul de recurs prevăzut de art. 53 alin. (1) C. proc. civ., calculat de la data comunicării hotărârii prin care s-a soluţionat cauza, respectiv de la 02 iunie 2020, s-a împlinit la data de 08 iunie 2020 (luni- zi de sărbătoare legală- Rusaliile), termen care potrivit art. 181 alin. (2) din acelaşi act normativ s-a prelungit până în prima zi lucrătoare care urmează, respectiv în data de 09 iunie 2020.

Înalta Curte reţine că, întrucât recurenta a transmis, prin poştă, cererea de recurs, în ultima zi a termenului- 09 iunie 2020, recursul declarat în cauză este formulat în termenul prevăzut de lege, având în vedere dispoziţiile art. 183 alin. (1) C. proc. civ., care prevăd că actul de procedură, depus înăuntrul termenului prevăzut de lege prin scrisoare recomandată la oficiul postal, este socotit a fi făcut în termen.

Examinând admisibilitatea recursului în raport de prevederile art. 493 alin. (5) cu referire la art. 499 teza finală C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Cu titlu preliminar, referitor la excepţia lipsei calităţii de reprezentant a Companiei Naţionale de Transport al Energiei Electrice Transelectrica SA- Sucursala Transport Bacău, invocată de intimata Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice Transelectrica S.A., Înalta Curte reţine că, din dispozitivul deciziei nr. 155/2020 din 18 mai 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, nu rezultă că intimata Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice Transelectrica SA- Sucursala Transport Bacău a stat în judecată în calitate de reprezentant.

Având în vedere cele anterior constatate, Înalta Curte nu va soluţia excepţia lipsei calităţii de reprezentant, întrucât analiza acestei excepţii ar anatama fondul cauzei; or, prezenta instanţă este învestită cu soluţionarea unui incident procedural, respectiv a unei cereri de recurs formulate împotriva unei încheieri prin care s-a respins o cerere de recuzare.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanţă, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeaşi sancţiune intervine şi în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din cele statuate de art. 489 alin. (2) din acelaşi act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Aşadar, pe lângă cerinţa încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

În cauză, prin încheierea din 11 mai 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2018, a fost respinsă, ca nefondată, cererea de recuzare a doamnei judecător B., membru al completului de judecată R1, reţinându-se, în esenţă, că nu au fost identificate motive de natură să justifice înlăturarea doamnei judecător B. de la soluţionarea cererii şi nici suspiciuni cu privire la imparţialitatea acesteia.

Prin cererea de recurs, recurenta a prezentat situaţia de fapt a litigiilor sale, iar prin motivele de nelegalitate ale încheierii recurate, depuse la data de 7 iulie 2020, întemeiate formal pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1,6,7 şi 8 C. proc. civ., recurenta a reiterat situaţia de fapt a litigiului, iar în finalul cererii, a susţinut că, prin încheierea recurată, i s-a încălcat dreptul de acces la o instanţă independentă, imparţială şi stabilită conform dispoziţiilor legale, fiind împiedicată să valorifice dreptul de a recuza un magistrat în care nu are încredere, respectiv că, nu s-a analizat autoritatea de lucru judecat a deciziilor invocate în susţinerea cererii de recuzare.

Înalta Curte reţine că, dat fiind faptul că, în cauza dedusă judecăţii, termenul de recurs s-a împlinit la 09 iunie 2020, aceasta era data limită până la care recurenta avea posibilitatea să depună completări ale motivelor de recurs depuse iniţial. Prin urmare, motivele de nelegalitate depuse de recurentă la 07 iulie 2020 sunt formulate cu depăşirea termenului legal prevăzut de art. 53 alin. (1) C. proc. civ.

De altfel, raportat la cele arătate de recurentă prin această cerere, Înalta Curte, reţine că, deşi a susţinut incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1,6,7 şi 8 C. proc. civ., aceasta nu a formulat critici concrete care să poată fi circumscrise motivelor de casare, de ordine publică, reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., partea exprimându-şi nemulţumirea cu privire la modalitatea de apreciere a probelor administrate în susţinerea lipsei de imparţialitate a judecătorului recuzat şi la eficienţa dată acestora de către instanţa care a soluţionat cererea sa de recuzare.

În acest sens, deşi se susţine că se impunea realizarea unei analize a puterii de lucru judecat a hotărârilor invocate în justificarea cererii de recuzare, se constată că prin încheierea recurată, instanţa învestită cu soluţionarea acestei cereri a reţinut că prezentul dosar are ca obiect "restituire cauţiune", iar cauzele soluţionate anterior de către doamna magistrat a cărei recuzare se cere au avut un alt obiect, respectiv: dosarul nr. x/2012 - contestaţie împotriva deciziei de concediere nr. 270/29.11.2012 emisă de pârâta C.N.T.E.E. Transelectrica S.A., iar dosarul nr. x/2018 contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei civile nr. 974/19.09.2018, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, în dosarul nr. x/2017.

Aşadar au fost avute în vedere reperele determinante în stabilirea incidenţei autorităţii de lucru judecat, astfel că susţinerea formală a incidenţei autorităţii lucrului judecat şi invocarea unor principii generale referitoare la obligativitatea motivării unei hotărâri judecătoreşti, în contextul în care recurenta nu a precizat în ce mod concret se aplică acestea încheierii atacate, nu are aptitudinea de a se constitui într-o critică de nelegalitate care să se circumscrie exigenţelor art. 488 C. proc. civ.

De asemenea, faptul că prin încheierea recurată s-a apreciat motivat, având în vedere şi considerentele expuse în acele cauze, că în prezenţa unor hotărâri pronunţate în litigii având obiecte esenţial diferite, doamna judecător nu şi-a exprimat anterior părerea cu privire la soluţia în cauza pe care a fost desemnat să o judece, respectiv că, nici din comportamentul judecătorului recuzat nu se poate deduce favorizarea unei părţi în detrimentul alteia şi nici existenţa vreunei prejudecăţi a acestuia, nu relevă o încălcare a dreptului petentei de a formula cerere de recuzare.

Astfel, simpla exprimare a nemulţumirii recurentei în privinţa modalităţii în care a fost soluţionată cererea de recuzare nu îndeplineşte rigorile unui veritabil motiv de recurs, după cum trebuie observat că cererea de recuzare nu constituie o acţiune de sine stătătoare, având ca obiect realizarea sau recunoaşterea unui drept subiectiv al autorului cererii, ci o procedură integrată procesului în curs de judecată, al cărei scop este tocmai asigurarea desfăşurării normale a judecăţii.

Având în vedere că cererea de recurs nu conţine o motivare care să poată fi circumscrisă cazurilor de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., susţinerile recurentei prezentate drept motive de recurs, neputând fi circumscrise unor critici de nelegalitate, în sens propriu, împotriva încheierii recurate, din moment ce nu sunt altceva decât afirmaţiile aceleiaşi părţi făcute în faţa instanţei învestite cu soluţionarea cererii de recuzare şi care şi-au primit o rezolvare prin hotărârea atacată, reţinând, totodată, că, în cauză, nu au fost identificate motive de ordine publică, care să poată fi invocate din oficiu, în condiţiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea de recurs dedusă judecăţii nu îndeplineşte cerinţele prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 486 alin. (3) din acelaşi act normativ.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de pârâta A. împotriva încheierii de şedinţă din 11 mai 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, pronunţată în dosarul nr. x/2018.

Cât priveşte solicitarea intimatului de a aplica o amendă judiciară recurentei, în baza art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ., pentru introducerea cu rea-credinţă a prezentei căi de atac, recurenta nefiind la prima cale de atac formulată împotriva unei încheieri de respingere a recuzării completului în litigiile dintre cele două părţi, Înalta Curte apreciază că este nefondată în condiţiile în care formularea acţiunii în justiţie pendinte constituie expresia exercitării unei drept conferit prin lege, respectiv prin art. 53 alin. (1) C. proc. civ., precum şi prin art. 21 alin. (1) din Constituţie. Or, în situaţia în care nu există niciun temei spre a se reţine că demersul judiciar astfel întreprins ar fi unul vădit netemeinic în sensul prevederilor art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ., nu se justifică aplicarea sancţiunii prevăzute de această normă procedurală.

De asemenea, va fi respinsă solicitarea recurentei din cuprinsul punctului de vedere la raport de aplicare a unei amenzi intimatului, în cuantumul maxim, întrucât prin excepţiile invocate, acesta şi-a exercitat dreptul la apărare garantat de art. 13 din C. proc. civ., art. 24 din Constituţia României şi art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţiile netimbrării şi tardivităţii recursului, invocate de intimata-reclamantă Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice Transelectrica S.A..

Anulează recursul declarat de pârâta A. împotriva încheierii de şedinţă din 11 mai 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, pronunţată în dosarul nr. x/2018.

Respinge cererile de de aplicare a amenzii judiciare formulate de recurenta-pârâtă A. şi de intimata-reclamantă Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice Transelectrica S.A..

Potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac şi se comunică părţilor, conform art. 427 alin. (1) C. proc. civ.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 februarie 2021.