Cassation appeal nullified for failure to formulate concrete illegality critiques challenging the lower court’s civil delict liability reasoning

Şedinţa publică din data de 17 februarie 2021

Analizând recursul în conformitate cu dispoziţiile art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:

Prin cererea depusă, la data de 13 iulie 2020, la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, reclamanta Direcţia Generală Impozite şi Taxe Locale Sector 3 a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 1264 A din 11 octombrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 28 iulie 2020 şi repartizat aleatoriu spre soluţionare completului de filtru nr. 10.

Prin cererea de recurs, întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului şi casarea deciziei recurate.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta a prezentat situaţia de fapt litigiului, arătând că acţiunea dedusă judecăţii, formulată în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Giurgiu - Direcţia de Impozite şi Taxe Locale, are ca obiect pretenţii în cuantum de 2.561.289 RON, sumă plătită pe raza unităţii administrativ-teritoriale a Sectorului 3 al Municipiului Bucureşti prin S.C. A. S.R.L., care nu face parte din categoria instituţiilor de natura celor autorizate să deruleze operaţiuni de plată, în sensul art. 28 alin. (2) şi alin. (3) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor şi al art. 5 alin. (8) şi alin. (81) din O.U.G. nr. 146/2002.

Recurenta a mai arătat că din cuprinsul prevederilor art. 5 alin. (8) şi alin. (81) din O.U.G. nr. 146/2002 reiese că intenţia legiuitorului a fost aceea de a stabili că persoana autorizată să proceseze achitarea amezilor contravenţionale este "Ghişeul electronic de plăţi", în calitate de unic procesator de plată electronică înrolat în Sistemul Electronic Naţional, înfiinţat prin H.G. nr. 1235 din 06 decembrie 2010 privind aprobarea realizării sistemului naţional electronic de plată on-line a taxelor şi impozitelor utilizând cardul bancar, cu modificările şi completările ulterioare.

Conform art. 5 lit. a) din O.U.G. nr. 146/2002, dovada de plată emisă de "ghişeul virtual de plăţi" este singura care poate proba achitarea contravalorii amenzii, iar deţinătorul terminalelor prin care au fost achitate amenzile contravenţionale nu poate fi înrolat în calitate de persoană juridică de drept privat, la Sistemul Electronic Naţional, entitate aflată în subordinea Guvernului României prin intermediul Ministerului pentru Societatea Internaţională (Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale).

Cererea de recurs a fost comunicată intimatului-pârât Municipiul Giurgiu - Direcţia de Impozite şi Taxe Locale, la data de 5 august 2020.

Intimatul a depus întâmpinare la data de 12 august 2020, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, pentru imposibilitatea încadrării aspectelor invocate în motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe fond a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Întâmpinarea a fost comunicată recurentei-reclamante la data de 19 august 2020, care nu a depus răspuns la întâmpinare.

Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a căii de atac.

Prin raport s-a reţinut că, în opinia raportorului, partea are deschisă calea de atac a recursului, recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru, este formulat în termen legal şi îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. a)-c) şi e) din C. proc. civ., sub sancţiunea nulităţii.

Totodată, s-a reţinut că, având în vedere prevederile art. 493 C. proc. civ., completul de filtru va dispune asupra admisibilităţii în principiu a recursului şi va aprecia cu privire la încadrarea criticilor formulate de recurenta-reclamantă în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., reţinându-se că intimatul-pârât a invocat, prin întâmpinare, excepţia nulităţii recursului.

Completul de filtru C10, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus comunicarea raportului părţilor, pentru ca acestea să depună puncte de vedere, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor la 08 octombrie 2020.

Părţile nu au depus puncte de vedere la raport.

La data de 12 noiembrie 2020, recurenta a depus la dosar Hotărârea Consiliului Local nr. 394 din 30 iulie 2019 privind reorganizarea Direcţiei Impozite şi Taxe Locale Sectorul 3 în Direcţia Generală Impozite şi Taxe Locale Sector 3, instituţie publică de interes local cu personalitate juridică.

Având în vedere acest înscris depus la dosar, Înalta Curte reţine că Direcţia Generală Impozite şi Taxe Locale Sector 3 are calitate procesuală activă în prezenta cauză.

Examinând recursul în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepţia nulităţii invocată prin întâmpinare, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanţă, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeaşi sancţiune intervine şi în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din cele statuate de art. 489 alin. (2) din acelaşi act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Aşadar, pe lângă cerinţa încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

În cauză, prin decizia civilă nr. 1264 A din 10 octombrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul Sectorul 3 al Municipiului Bucureşti, prin Primar, împotriva sentinţei civile nr. 71 din 25 martie 2019, pronunţată de Tribunalul Giurgiu, secţia civilă, reţinându-se, în esenţă, în acord cu prima instanţă, că nu sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 1357 C. civ., respectiv că nu poate fi reţinută fapta ilicită a pârâtului, întrucât încasarea de venituri la bugetul local nu poate avea această natură, iar virarea sumelor către S.C. A. S.R.L. nu a fost dovedită şi nu poate reprezenta o faptă ilicită a pârâtului, ci eventual a acestei societăţi împotriva căreia reclamanta nu s-a îndreptat.

De asemenea, instanţa de apel a constatat că, în cauză, nu s-a făcut dovada săvârşirii cu vinovăţie de către pârâtă a unei fapte ilicite şi nici dovada unui prejudiciu cert suferit de reclamantă, în lipsa acestora neputând subzista nici condiţia existenţei unui raport de cauzalitate între faptă şi prejudiciu.

Analizând cererea de recurs, Înalta Curte constată că recurenta a expus situaţia de fapt care a generat litigiul şi cadrul normativ apreciat ca fiind incident în cauză, însă nu a formulat critici de nelegalitate care să combată raţionamentul instanţei de apel în pronunţarea deciziei recurate, în sensul că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 1357 C. civ.

Recurenta s-a limitat la a indica textul art. 28 alin. (2) şi (3) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor şi cel al art. 5 alin. (8) şi alin. (81) din O.U.G. nr. 146/2002 privind formarea şi utilizarea resurselor derulate prin trezoreria statului, fără a aduce argumente cu privire la modul în care instanţa de apel a aplicat sau interpretat aceste dispoziţii legale, de natură să circumstanţieze nelegalitatea deciziei recurate.

În acest context, Înalta Curte menţionează că simpla indicare a unor texte de lege nu este suficientă pentru declanşarea mecanismului de exercitare a recursului, ci este necesar a fi indicate motivele pentru care titularul cererii de recurs apreciază că dezlegarea dată de instanţa care a pronunţat hotărârea atacată nu este conformă cu prevederile legale invocate.

Având în vedere că recurenta nu a arătat care sunt criticile de nelegalitate ale deciziei atacate şi că, în cauză, nu au fost identificate motive de ordine publică, care să poată fi invocate din oficiu, în condiţiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea de recurs dedusă judecăţii nu îndeplineşte cerinţele prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 486 alin. (3) din acelaşi act normativ.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de reclamanta Direcţia Generală Impozite şi Taxe Locale Sector 3 împotriva deciziei nr. 1264 A din 11 octombrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta Direcţia Generală Impozite şi Taxe Locale Sector 3 împotriva deciziei nr. 1264 A din 11 octombrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac şi se comunică părţilor, conform art. 427 alin. (1) C. proc. civ.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 februarie 2021.