Cessionary's small-claim flight delay suit against airline branch assigned to Buftea Court under Article 7(5) Brussels I Recast.

Şedinţa publică din data de 17 februarie 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea, secţia civilă, la data de 29 mai 2020, sub nr. x/2020, reclamanta A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtei B. Budapest Sucursala Otopeni la plata sumei de 750 euro, echivalent în RON, reprezentând compensaţie pentru întârzierea zborului x, conform art. 7 alin. (1) lit. a) din Regulamentul CE 261/2004, precum şi obligarea pârâtei la plata dobânzii legale, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că pasagerii C., D. şi E. au achiziţionat bilete de avion pentru un zbor operat de pârâta B. Budapest Sucursala Otopeni, în calitate de operator de transport aerian, zbor care a avut o întârziere de 3 ore şi 28 minute.

S-a mai arătat că, între A. S.R.L. şi pasageri, a intervenit contractul de cesiune de creanţă nr. x încheiat la data de 22 aprilie 2020, prin care cedentul a cesionat reclamantei drepturile principale şi accesorii izvorâte din dreptul de a primi compensaţii în legătură cu zborul, compensaţii cuvenite în conformitate cu dispoziţiile Regulamentului CE nr. 261/2004.

În drept, au fost invocate prevederile art. 5, 6, 7 din Regulamentul CE 261/2004, Regulamentul nr. 1215/2012, art. 1522, art. 1566-1586 din C. civ., art. 1026-1033 C. proc. civ., jurisprudenţa relevantă a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (cauzele C-402/07, C-432/07 şi C-394/14).

Prin sentinţa civilă nr. 6421 din 16 septembrie 2020, Judecătoria Buftea, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa teritorială de soluţionare a cererii privind pe reclamanta A. S.R.L. şi pe pârâta B. Budapest Sucursala Otopeni, în favoarea Judecătoriei Timişoara.

Pentru a hotărî astfel, această instanţă a reţinut că reclamanta urmăreşte recuperarea creanţei reprezentând despăgubiri pentru întârzierea zborului operat de pârâtă cu nr. x, cu destinaţia Timişoara.

S-a mai reţinut că, în cauza C-204/08 (obligatorie chiar şi ulterior intrării în vigoare a Regulamentului nr. 1215/2012 întrucât vizează aceeaşi chestiune), Curtea a subliniat aspectul că "articolul 5 punctul 1 lit. b) a doua liniuţă din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competenţa judiciară, recunoaşterea şi executarea hotărârilor în materie civilă şi comercială trebuie interpretat în sensul că, în cazul unui transport aerian de persoane dintr-un stat membru cu destinaţia într-un alt stat membru, efectuat în temeiul unui contract încheiat cu o singură companie aeriană, care este operatorul de transport efectiv, instanţa competentă să judece o cerere de compensaţii întemeiată pe acest contract de transport şi pe Regulamentul (CE) nr. 261/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 11 februarie 2004 de stabilire a unor norme comune în materie de compensare şi de asistenţă a pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare şi anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor şi de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 295/91 este, la alegerea reclamantului, instanţa în circumscripţia căreia se găseşte locul de plecare sau locul de sosire a avionului, astfel cum aceste locuri sunt convenite în contractul respectiv."

Curtea a reiterat la paragraful 68 din hotărârea pronunţată în cauzele conexate C-274/16, C-447/16 şi C-448/16 aspectul că locul de plecare şi locul de sosire a avionului trebuie să fie considerate, în egală măsură, drept locuri de prestare principală a serviciilor care fac obiectul unui contract de transport aerian, care justifică competenţa de a judeca o cerere de compensaţie întemeiată pe acest contract de transport şi pe Regulamentul nr. 261/2004, la alegerea reclamantului, a instanţei în circumscripţia căreia se găseşte locul de plecare sau locul de sosire a avionului, astfel cum aceste locuri sunt convenite în contractul respectiv.

De asemenea, în cauza C-204/08, Curtea a arătat că articolul 7 punctul 5 din Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului din 12 decembrie 2012 privind competenţa judiciară, recunoaşterea şi executarea hotărârilor în materie civilă şi comercială trebuie interpretat în sensul că o instanţă a unui stat membru nu este competentă să soluţioneze un litigiu referitor la o acţiune în despăgubire formulată în temeiul articolului 7 din Regulamentul nr. 261/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 11 februarie 2004 de stabilire a unor norme comune în materie de compensare şi de asistenţă a pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare şi anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor şi de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 295/91 şi îndreptată împotriva unei companii aeriene stabilite pe teritoriul unui alt stat membru, pentru motivul că această companie deţine în circumscripţia instanţei sesizate o sucursală, fără ca această sucursală să fi fost parte la relaţia juridică dintre companie şi pasagerul în discuţie.

Concluzionând, această instanţă a reţinut că, astfel cum a arătat Curtea în hotărârea pronunţată în Cauza C-464/18, la paragrafele 34 şi 35, în situaţia unui bilet cumpărat online, nu există elemente care să permită stabilirea implicării sucursalei în relaţia juridică dintre transportatorul aerian şi reclamantul din litigiul principal, astfel încât această instanţă a apreciat că nu poate fi competentă să soluţioneze prezentul litigiu în discuţie în temeiul articolului 7 punctul 5 din Regulamentul nr. 1215/2012, neexistând niciun element care să indice faptul că, în cauză, contractul de transport a fost încheiat prin intermediul sucursalei B. din Otopeni.

Învestită prin declinare, Judecătoria Timişoara, secţia I civilă, prin sentinţa civilă nr. 12580 din 12 noiembrie 2020, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. Budapest Sucursala Otopeni, în favoarea Judecătoriei Buftea; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă ivit între Judecătoria Timişoara şi Judecătoria Buftea şi a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

În motivare, această instanţă a reţinut că, în cauză, potrivit art. 129 C. proc. civ. necompetenţa teritorială este de ordine privată, iar, potrivit art. 130 C. proc. civ., judecătorul nu poate invoca, din oficiu, necompetenţa de ordine privată, pârâtul fiind singurul căruia i-a fost prevăzută o astfel de vocaţie, prin întâmpinare, sau, când întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe, în caz contrar, fiind prevăzută în persoana acestuia sancţiunea decăderii.

În cauză, reclamanta a înţeles să sesizeze Judecătoria Buftea, chemând-o în judecată pe pârâta B. Budapest Sucursala Otopeni, prevalându-se de dispoziţiile art. 1028 raportat la art. 107 alin. (1) C. proc. civ., iar pârâta, legal citată, nu a trimis formularul de răspuns completat prin care să invoce excepţia necompetenţei teritoriale, motiv pentru care Judecătoria Buftea a invocat, în mod greşit, excepţia necompetenţei teritoriale de ordine privată, deşi, în aceste condiţii, era obligată să se declare competentă absolut să soluţioneze pricina la primul termen de judecată.

Astfel cum rezultă şi din cauzele pe care Judecătoria Buftea le-a menţionat, acestea se referă la locul de plecare şi la locul de sosire stabilite pe teritoriile unor state membre ale Uniunii Europene, fiind alegerea reclamantului să sesizeze una dintre instanţele în circumscripţia cărora se afla unul dintre aceste locuri, astfel că instanţa sesizată de reclamant rămâne competentă, neputându-şi invoca din oficiu necompetenţa teritorială.

Conchizând, această instanţă a reţinut că pârâta din prezenta cauză este B. Budapest Sucursala Otopeni, care are sediul în Otopeni, în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Buftea.

Examinând conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul prezentului demers judiciar ce a generat desesizarea celor două instanţe şi crearea conflictului negativ de competenţă îl constituie cererea cu valoare redusă privind obligarea pârâtei B. Budapest Sucursala Otopeni la plata sumei de 750 euro, echivalent în RON, reprezentând compensaţie pentru întârzierea zborului operat de către aceasta, precum şi la plata dobânzii legale şi a cheltuielilor de judecată.

Cererea de chemare în judecată a fost formulată în temeiul dispoziţiilor art. 1026-1033 C. proc. civ., care reglementează procedura cu privire la cererile cu valoare redusă.

Înalta Curte reţine că reclamanta solicită o compensaţie în temeiul Regulamentului nr. 261/2004, în contradictoriu cu pârâta Sucursala Otopeni a B. Budapest, pentru efectuarea zborului pe ruta Milano-Timişoara.

Or, în raport de izvorul obligaţiei de plată solicitate, trebuie observat că dispoziţiile art. 7 pct. 5 din Regulamentul UE nr. 1215/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului privind competenţa judiciară, recunoaşterea şi executarea hotărârilor în materie civilă şi comercială, stabilesc că:

"O persoană care are domiciliul pe teritoriul unui stat membru poate fi acţionată în justiţie într-un alt stat membru: ...în privinţa unei contestaţii rezultate din activitatea unei sucursale, a agenţii sau a unei alte unităţi, în faţa instanţelor de la locul unde se află sucursala, agenţia sau unitatea în cauză".

În cauză, întrucât reclamanta a chemat în judecată Sucursala Otopeni a companiei B. Budapest, la stabilirea competenţei teritoriale Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor 7 pct. 5 din Regulamentul UE nr. 1215/2012, va avea în vedere sediul social al sucursalei care este în Otopeni, în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Buftea.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. Budapest Sucursala Otopeni, având ca obiect "cerere de valoare redusă", în favoarea Judecătoriei Buftea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulate de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. Budapest Sucursala Otopeni, având ca obiect "cerere de valoare redusă", în favoarea Judecătoriei Buftea.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 februarie 2021.