Divorce jurisdiction where defendant resides abroad: application of plaintiff's domicile under C. proc. civ. Art. 915(1)

Şedinţa publică din data de 17 februarie 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Măcin, la data de 11 februarie 2020, sub nr. x/2020, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., desfacerea căsătoriei din vina exclusivă a pârâtului, exercitarea autorităţii părinteşti de către un singur părinte în ceea ce îl priveşte pe minorul C., stabilirea locuinţei minorului la reclamantă, obligarea pârâtului să contribuie lunar la cheltuielile de creştere şi educare ale minorului în raport cu veniturile pe care le obţine, precum şi revenirea, de către reclamantă, la numele purtat anterior căsătoriei, acela de "D.", cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 807 din 06 august 2020, Judecătoria Măcin a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Neamţ.

În considerentele hotărârii, această instanţă a reţinut că reclamanta a învederat, la primul termen de judecată, că ultimul domiciliu comun al părţilor a fost stabilit în comuna Petricani, judeţul Neamţ, localitate în care pârâtul îşi are în continuare domiciliul, devenind aplicabile dispoziţiile art. 915 alin. (1) din C. proc. civ.

Învestită prin declinare, Judecătoria Târgu Neamţ, prin sentinţa civilă nr. 1364 din 11 noiembrie 2020, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, a declinat cauza având ca obiect divorţ, în favoarea Judecătoriei Măcin, a constatat ivit conflict negativ de competenţă, a suspendat din oficiu judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, această instanţă a reţinut incidenţa, în cauză, a dispoziţiilor art. 915 alin. (1) C. proc. civ., arătând că noţiunea de "locuinţă comună" reprezintă adresa la care soţii au locuit efectiv împreună, iar dovada locuinţei comune se poate face, în principiu, prin orice mijloc de probă.

În cauză, potrivit susţinerilor reclamantei din şedinţa publică din data de 11 noiembrie 2020, după încheierea căsătoriei, cei doi soţi au locuit în Italia, unde pârâtul se află şi în prezent. Din constatările anchetei sociale efectuate la domiciliul pârâtului, a rezultat că pârâtul figurează în evidenţele autorităţilor române ca având domiciliul în judeţul Neamţ, însă nu deţine o locuinţă pe raza comunei Petricani, fiind plecat la lucru în Italia de aproximativ 7 ani, iar din discuţiile purtate de reprezentanţii autorităţii tutelare cu mama pârâtului, a reieşit că cei doi nu păstrează legătura, vorbind foarte rar la telefon.

Potrivit anchetei sociale efectuate la locuinţa reclamantei a rezultat că cei doi soţi au locuit o perioadă în Italia, apoi reclamanta a plecat din Italia împreună cu minorul, în prezent, reclamanta locuind cu chirie în comuna Turcoaia, strada x, nr. 3, judeţul Tulcea.

Conchizând, instanţa a constatat că ultimul loc în care cei doi soţi au convieţuit a fost în Italia, cei doi soţi neavând o locuinţă comună în România, sens în care sunt incidente dispoziţiile ultimei teze a alin. (1) al art. 915 din C. proc. civ., competenţa de soluţionare a cererii de divorţ aparţinând judecătoriei unde reclamantul îşi are locuinţa, respectiv Judecătoriei Măcin.

Examinând conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul demersului judiciar îl constituie cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Măcin, la data de 11 februarie 2020, sub nr. x/2020, prin care reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., desfacerea căsătoriei din vina exclusivă a pârâtului, exercitarea autorităţii părinteşti de către un singur părinte în ceea ce îl priveşte pe minorul C., stabilirea locuinţei minorului la reclamantă, obligarea pârâtului să contribuie lunar la cheltuielile de creştere şi educare ale minorului în raport cu veniturile pe care le obţine, precum şi revenirea la numele purtat anterior căsătoriei.

În stabilirea competenţei de soluţionare a litigiului, atât Judecătoria Măcin, cât şi Judecătoria Târgu Neamţ, aflate în conflict, s-au raport la dispoziţiile art. 915 alin. (1) C. proc. civ., însă aspectul care a generat ivirea conflictului negativ de competenţă îl reprezintă aprecierile diferite ale celor două instanţe cu privire la locuinţa părţilor.

Astfel, Judecătoria Măcin a reţinut că, potrivit susţinerilor reclamantei de la primul termen de judecată, ultimul domiciliu comun al soţilor a fost în comuna Petricani, judeţul Neamţ, localitate în care pârâtul îşi are în continuare domiciliul, asa cum rezultă din cererea de chemare în judecată.

Judecătoria Târgu Neamţ a reţinut, însă, raportându-se la constatările anchetei sociale efectuate la domiciliul pârâtului, că soţul pârât, deşi are domiciliul în judeţul Neamţ, locuieşte, din anul 2016, în Italia, iar din ancheta socială efectuată la locuinţa reclamantei rezultă că soţii au locuit o perioadă în Italia, iar, în prezent, aceasta locuieşte împreună cu minorul, în comuna Turcoaia, strada x, nr. 34, judeţ Tulcea.

În cauză, având în vedere că ultima locuinţă comună a soţilor şi locuinţa pârâtului nu se află în România, sunt incidente dispoziţiile art. 915 alin. (1) teza finală C. proc. civ., care prevăd că atunci "când pârâtul nu are locuinţa în ţară, iar instanţele române sunt competente internaţional, este competentă judecătoria în circumscripţia căreia îşi are locuinţa reclamantul".

Or, reclamanta locuieşte în comuna Turcoaia, strada x, nr. 34, judeţ Tulcea, astfel cum rezultă din cuprinsul anchetei sociale aflată la dosarul Judecătoriei Târgu Neamţ.

Pentru aceste considerente, având în vedere circumstanţele particulare ale cauzei, Înalta Curte, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B. şi cu Autoritatea Tutelară Direcţia de Asistenţă Socială Turcoaia, având ca obiect "divorţ", în favoarea Judecătoriei Măcin, în a cărei circumscripţie teritorială se află locuinţa reclamantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulate de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B. şi cu Autoritatea Tutelară Direcţia de Asistenţă Socială Turcoaia, având ca obiect "divorţ", în favoarea Judecătoriei Măcin.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 februarie 2021.