Divorce jurisdiction: Validity of parties' written agreement to select a specific court when both reside abroad

Şedinţa publică din data de 17 februarie 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bârlad, la data de 21 septembrie 2018, sub nr. x/2018, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., desfacerea căsătoriei din culpă comună şi revenirea la numele purtat anterior căsătoriei, acela de "C.", arătând, în esenţă, că s-a căsătorit cu pârâtul la data de 31 iulie 2015, iar din căsătorie nu au rezultat copii minori.

Părţile au depus, la dosar, un înscris, prin care au convenit expres ca cererea privind desfacerea căsătoriei să fie soluţionată de Judecătoria Bârlad.

La termenul de judecată din data de 15 iulie 2020, apreciind că nu s-a făcut dovada reşedinţei pârâtului în străinătate, Judecătoria Bârlad a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe.

Prin sentinţa civilă nr. 1676/2020 din 28 iulie 2020, pronunţată de Judecătoria Bârlad, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi soluţionarea acţiunii formulate de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B., a fost declinată în favoarea Judecătoriei Buzău.

Pentru a hotărî astfel, această instanţă a reţinut că, potrivit procesului-verbal de verificare în baza de date DEPBAD, părţile au domiciliul în judeţul Buzău, iar reclamanta are reşedinţa în străinătate, astfel cum rezultă din contractul individual de muncă aflat la dosar.

Prin acordul exprimat printr-un înscris sub formă privată, aflat la dosar, părţile au solicitat, în mod expres, desfacerea căsătoriei de către Judecătoria Bârlad.

Reţinând incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 131 şi art. 915 C. proc. civ., instanţa a constatat că, deşi părţilor li s-a pus în vedere să facă dovada reşedinţei pârâtului în străinătate pentru a opera alegerea de competenţă a Judecătoriei Bârlad în desfacerea căsătoriei, conform art. 915 alin. (2) C. proc. civ., acestea nu s-au conformat acestei obligaţii, iar înscrisul depus în şedinţa din 15 iulie 2020 nu respectă dispoziţiile art. 150 alin. (4) C. proc. civ., nefiind depus în copie certificată, însoţit de traducerea legalizată efectuată de un traducător autorizat, motiv pentru care a intervenit sancţiunea neluării lui în seamă.

Conchizând, această instanţă a reţinut că cererea de divorţ este de competenţa Judecătoriei Buzău, instanţă în circumscripţia căreia se află locuinţa pârâtului, în speţă, în judeţul Buzău.

Învestită prin declinare, Judecătoria Buzău, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 4745 din 26 octombrie 2020, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, a declinat cauza având ca obiect divorţ, în favoarea Judecătoriei Bârlad, a constatat ivit conflict negativ de competenţă, a suspendat din oficiu judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

În motivare, această instanţă a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 131 şi art. 915 C. proc. civ., respectiv că părţile s-au conformat obligaţiei de a face dovada reşedinţei în străinătate pentru a opera alegerea de competenţa a Judecătoriei Bârlad în desfacerea căsătoriei, conform art. 915 alin. (2) C. proc. civ.

În acest sens, s-a constatat că prin contractul individual de muncă, aflat la dosarul Judecătoriei Bârlad, reclamanta a făcut dovada faptului că nu mai locuieşte în ţară, aceasta fiind angajată pe funcţia de asistent manager, într-o altă ţară, iar prin contractul individual de muncă, aflat la dosarul Judecătoriei Bârlad, pârâtul a făcut dovada faptului că nu mai locuieşte în ţară, având un contract încheiat cu D., societate cu sediul în Marea Britanie.

S-a reţinut că acest ultim contract de muncă încheiat în străinătate a fost depus atât în limba engleză, cât şi în limba română, în dosarul Judecătoriei Buzău, la fila x, astfel că el face dovada faptului că pârâtul nu mai locuieşte în ţară.

În aceste condiţii, având în vedere convenţia părţilor, încheiată în scris şi aflată la dosarul instanţei sesizate iniţial, de a introduce cererea de divorţ la Judecătoria Bârlad, precum şi faptul că acestea au făcut dovada faptului că nu mai locuiesc în ţară, Judecătoria Buzău a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Bârlad.

Examinând conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul prezentului demers judiciar îl constituie cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bârlad, formulată de reclamanta A., prin care s-a solicitat în contradictoriu cu pârâtul B., desfacerea căsătoriei încheiate între părţi şi soluţionarea capătului de cerere accesoriu, privind revenirea la numele avut anterior căsătoriei.

În speţă, ambele părţi locuiesc în străinătate. Astfel, potrivit înscrisurilor ataşate la dosarul cauzei, atât reclamanta, cât şi pârâtul, au probat că sunt angajaţi cu contract individual de muncă în străinătate.

Într-o atare situaţie, instanţa competentă să soluţioneze pricina se stabileşte potrivit dispoziţiilor art. 915 alin. (2) C. proc. civ., părţile putând conveni să introducă cererea de divorţ la orice judecătorie din România, iar, în lipsa unui asemenea acord, cererea este de competenţa Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

În acest sens, prin decizia nr. 20 din data de 24 octombrie 2016, pronunţată în recurs în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 1049 din data de 27 decembrie 2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut că este necesar ca acordul părţilor cu privire la "alegerea instanţei care urmează a soluţiona acţiunea de divorţ să fie exprimat expres, în formă scrisă, iar, în situaţia în care litigiul este pendinte, şi verbal în faţa instanţei. În ambele cazuri, manifestarea de voinţă a părţilor în sensul opţiunii pentru o anumită instanţă trebuie să rezulte explicit fie din cuprinsul convenţiei, fie din susţinerile formulate în scris sau oral în faţa instanţei de judecată."

Astfel, chiar în lipsa unei convenţii încheiate anterior învestirii instanţei, părţile pot să îşi manifeste voinţa în scris sau verbal în faţa instanţei de judecată, în sensul alegerii judecătoriei care va soluţiona divorţul, singura condiţie fiind aceea ca opţiunea părţilor să rezulte explicit din susţinerile formulate în scris sau oral în faţa instanţei.

Manifestarea de voinţă trebuie să fie una neechivocă, clară şi exteriorizată, manifestarea tacită de voinţă neputând produce efecte juridice în cazul alegerii instanţei în temeiul art. 915 alin. (2) C. proc. civ.

În speţă, la data de 10 octombrie 2018, reclamanta a depus, la dosar, un acord semnat olograf de ambele părţi, aflat la dosarul Judecătoriei Bârlad, prin care părţile au stabilit, în mod expres, că sunt de acord ca cererea de divorţ să fie soluţionată de Judecătoria Bârlad.

Rezultă, aşadar, că în cauză, în mod explicit şi fără echivoc, părţile din cererea de divorţ, care locuiesc în străinătate, şi-au manifestat voinţa ca instanţa care urmează să judece pricina să fie Judecătoria Bârlad.

În consecinţă, în condiţiile existenţei unui acord expres al părţilor din cererea de divorţ asupra competenţei Judecătoriei Bârlad, în temeiul art. 915 alin. (2) teza a doua din C. proc. civ., această instanţă era exclusiv competentă teritorială să soluţioneze cererea de divorţ.

Pentru aceste considerente, având în vedere circumstanţele particulare ale cauzei, anterior prezentate, Înalta Curte, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B., având ca obiect, divorţ", în favoarea Judecătoriei Bârlad.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulate de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B., având ca obiect, divorţ", în favoarea Judecătoriei Bârlad.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 februarie 2021.