Inadmissibility of revision remedy against procedural jurisdiction ruling under Art. 509 C. proc. civ.

Şedinţa publică din data de 17 februarie 2021

Deliberând, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Galaţi, la data de 25 iunie 2020, sub nr. x/2020, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele B. S.R.L. şi C. S.A., pe calea ordonanţei preşedinţiale, ca pârâtele să îi permită accesul la locul unde sunt depozitate bunurile personale care au fost ridicate, ilegal, din biroul situat în Galaţi, strada x nr. 158 C, în noaptea de 17/18 iunie 2020.

Prin sentinţa civilă nr. 3193 din 20 august 2020, Judecătoria Galaţi a admis excepţia necompenţei teritoriale, invocată prin întâmpinare de către pârâte, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.

Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 6919 din 30 septembrie 2019, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată de reclamant, a declinat competenţa de soluţionare a pricinii, în favoarea Judecătoriei Galaţi, şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

Înalta Curte, învestită cu analiza conflictului negativ de competenţă, conform prevederilor art. 133 pct. 2, raportat la dispoziţiile art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., prin decizia nr. 2344 din 11 noiembrie 2020, a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galaţi.

Împotriva deciziei nr. 2344 din 11 noiembrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, au formulat cerere de revizuire revizuentele C. S.A. şi B. S.R.L..

2. Cererea de revizuire

Prin cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 pct. 3 teza a II-a şi pct. 5 C. proc. civ., revizuentele au solicitat modificarea deciziei atacate, în sensul stabilirii competenţei teritoriale în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, invocând faptul că decizia atacată nu este motivată, întrucât nu face referire la susţinerile pârâtelor, ci sunt consemnate doar susţinerile nereale ale reclamantului A. referitoare la locul de muncă al acestuia, hotărârea având o construcţie juridică bazată pe înscrisuri falsificate de către reclamant, care fac obiectul dosarului penal nr. x/2020, aflat pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Galaţi.

În acest sens, revizuentele au solicitat suspendarea judecării prezentei cauze până la soluţionarea dosarului penal nr. x/2020, aflat pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Galaţi.

Au mai arătat revizuentele că, în întâmpinarea depusă la cererea de chemare în judecată, au învederat că nu au existat raporturi de natură care să atragă incidenţa art. 109 C. proc. civ., singurele raporturi dintre părţi fiind de natură societară şi de muncă.

3. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea depusă în termen legal, intimatul A. a solicitat respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă, întrucât calea de atac a revizuirii se aplică doar hotărârilor pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul, iar soluţia dată în regulatorul de competenţă nu îndeplineşte această condiţie.

Temeiul juridic invocat de revizuente, respectiv art. 509 alin. (1) pct. 3 teza a II-a C. proc. civ., se referă numai la înscrisuri declarate false, iar, în cauza dedusă judecăţii, revizuirea a fost formulată ca urmare a existenţei unui înscris pretins falsificat care ar fi determinat esenţial soluţia dată în regulatorul de competenţă, respectiv un contract de comodat, care nu numai că nu a fost declarat fals, dar nici nu are relevanţă, în raport de obiectul cauzei şi de soluţia dată cu privire la competenţă, care a fost stabilită în raport de persoana fizică A. şi de domiciliul acesteia, fără a fi relevant locul de unde s-au sustras bunurile personale ale reclamantului.

S-a mai arătat în cuprinsul întâmpinării că nici motivul invocat prin art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. nu poate fi luat în considerare, întrucât contractul de comodat nu reprezintă un înscris care să fi influenţat soluţia pronunţată în regulatorul de competenţă.

Referitor la solicitarea revizuentelor de suspendare a judecării cererii de revizuire, intimatul a susţinut că acestea au făcut doar dovada înregistrării unei plângeri penale la parchet, fără a depune, la dosar, o copie a plângerii penale, pentru a se observa legătura dosarului penal cu prezenta cauză, arătând că o altă condiţie necesar a fi îndeplinită pentru a se dispune suspendarea este aceea a începerii urmăririi penale, ceea ce nu este cazul în cauza dedusă judecăţii.

Intimatul a mai susţinut că revizuentele doresc ca acţiunea să fie soluţionată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, fără a dovedi şi justifica un interes în sensul art. 32 alin. (1) lit. d) şi art. 33 C. proc. civ., sens în care a înţeles să invoce lipsa de interes a revizuentelor în exercitarea căii de atac.

Conchizând, intimatul a solicitat instanţei, în temeiul art. 190 C. proc. civ., să aplice o amendă judiciară revizuentelor, în baza art. 187 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., pentru introducerea cu rea-credinţă a unei căi de atac, vădit netemeinică, precum şi obligarea acestora la plata, în solidar, cu titlu de despăgubiri, a sumei de 100 RON pentru fiecare zi de întârziere, de la data promovării revizuirii (29 decembrie 2020) şi până la restituirea dosarului la Judecătoria Galaţi.

4. Răspunsul la întâmpinare

La data de 15 februarie 2021, revizuentele au depus răspuns la întâmpinare, prin care au solicitat respingerea apărărilor formulate de intimat prin întâmpinare, iar cu privire la cererea de revizuire, au solicitat, în principal, suspendarea judecării cauzei până la soluţionarea dosarului penal, iar, în subsidiar, admiterea revizuirii şi modificarea, în tot, a deciziei nr. 2344/2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

5. Soluţia cu privire la cererea de revizuire

Examinând cererea de revizuire dedusă judecăţii, prin raportare la dispoziţiile art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul prezentului demers judiciar îl constituie cererea de revizuire formulată de revizuentele B. S.R.L. şi C. S.A. împotriva deciziei nr. 2344 din 11 noiembrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în regulator de competenţă.

Prin decizia atacată cu revizuire, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a stabilit competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată, formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele B. S.R.L. şi C. S.A., având ca obiect "ordonanţă preşedinţială- autorizarea intrării în încăperi", în favoarea Judecătoriei Galaţi.

Prin cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 pct. 3 teza a II-a şi pct. 5 C. proc. civ., revizuentele au solicitat modificarea deciziei atacate, în sensul stabilirii competenţei teritoriale în favoarea Judecătoriei Sector 2 Bucureşti, invocând aspecte cu privire la fondul cauzei, precum şi faptul că hotărârea atacată are o construcţie juridică bazată pe înscrisuri falsificate de către reclamant, care fac obiectul dosarului penal nr. x/2020, aflat pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Galaţi, sens în care s-a solicitat şi suspendarea judecării cererii de revizuire până la soluţionarea dosarului penal.

Revizuirea, fiind o cale extraordinară de atac, dispoziţiile care o reglementează sunt de strictă interpretare, iar exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile şi în condiţiile prevăzute în mod expres de lege.

Dispoziţiile art. 509 C. proc. civ. reglementează, în mod expres, cazurile în care poate fi solicitată revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul.

Având în vedere că hotărârea care evocă fondul cauzei este aceea prin care instanţa soluţionează cererea de chemare în judecată şi celelalte cereri principale sau incidentale, Înalta Curte reţine că hotărârea care stabileşte asupra competenţei instanţei nu evocă fondul cauzei şi nu poate fi atacată în calea de atac a revizuirii.

Întrucât principiul general în materia revizuirii este acela că sunt supuse revizuirii numai hotărârile care evocă fondul cauzei (art. 509 C. proc. civ.), Înalta Curte constată că, în speţă, decizia atacată cu revizuire, fiind pronunţată în regulator de competenţă, judecata a fost limitată, astfel cum rezultă şi din dispozitivul deciziei, la stabilirea unei instanţe competente, aşadar nu evocă fondul cauzei.

Deşi există şi excepţii de la principiul menţionat, indicate de art. 509 alin. (2) C. proc. civ., se constată că cererea de revizuire dedusă judecăţii nu este întemeiată pe dispoziţiile indicate de acest text de lege şi nici din cuprinsul acesteia nu rezultă aspecte ce s-ar putea circumscrie ipotezelor reglementate prin art. 509 alin. (1) pct. 3, pct. 4 sau pct. 7-11 C. proc. civ., argumentele revizuentelor referindu-se la pronunţarea instanţei sesizate cu soluţionarea conflictului de competenţă în temeiul unor înscrisuri falsificate de către reclamant, care fac obiectul dosarului penal nr. x/2020, aflat pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Galaţi, şi necunoscute de către revizuente.

Prin urmare, întrucât prin decizia ce se solicită a fi revizuită s-a dispus doar cu privire la instanţa competentă să judece fondul cauzei, fără ca Înalta Curte să se pronunţe asupra probelor propuse, a pretenţiilor deduse judecăţii sau a situaţiei de fapt, este evident că decizia atacată, care nu a dat o dezlegare raportului juridic dedus judecăţii, nu are natura unei hotărâri ce a soluţionat fondul sau în care s-a evocat fondul şi, din acest punct de vedere, nu este îndeplinită cerinţa de admisibilitate impusă de dispoziţiile art. 509 alin. (1) C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de revizuentele B. S.R.L. şi C. S.A. împotriva deciziei nr. 2344 din 11 noiembrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, ca inadmisibilă.

Referitor la cererea formulată de revizuentele B. S.R.L. şi C. S.A. de suspendare a judecării prezentei cauze până la soluţionarea dosarului penal nr. x/2020, aflat pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Galaţi, Înalta Curte constată că suspendarea judecării constituie un incident procedural indisolubil legat de admisibilitatea cererii de revizuire.

Având în vedere argumentele expuse în justificarea inadmisibilităţii cererii de revizuire, Înalta Curte va dispune respingerea cererii de suspendare.

De altfel, cererea de suspendare nu întruneşte nici condiţiile prevăzute de art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., întrucât la dosarul cauzei nu a fost depusă de către revizuente copia plângerii penale la care se face referire şi nici o ordonanţă de începere a urmăririi penale în dosarul nr. x/2020, adresa nr. x/2020, emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi făcând referire doar la înregistrarea unei plângeri penale şi trimiterea ei, spre competentă soluţionare, Parchetului de pe lângă Judecătoria Galaţi, prin urmare, revizuentele nu au făcut dovada legăturii de cauzalitate dintre prezenta cauză şi dosarul penal, şi nici nu au probat că soluţia din dosarul penal ar avea un rol hotărâtor asupra soluţiei ce se va pronunţa în prezenta cauză.

Cât priveşte solicitarea intimatului de a aplica o amendă judiciară revizuentelor, în baza art. 187 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., pentru introducerea cu rea-credinţă a unei căi de atac, vădit netemeinică, precum şi obligarea acestora la plata, în solidar, cu titlu de despăgubiri, a sumei de 100 RON pentru fiecare zi de întârziere, de la data promovării revizuirii (29 decembrie 2020) şi până la restituirea dosarului la Judecătoria Galaţi, Înalta Curte apreciază că este nefondată în condiţiile în care formularea acţiunii în justiţie pendinte constituie expresia exercitării unei drept conferit prin lege, respectiv prin art. 21 alin. (1) din Constituţie, precum şi prin art. 192 alin. (1) C. proc. civ., norme juridice care conferă oricărei persoane dreptul de a se adresa instanţelor judecătoreşti pentru apărarea drepturilor şi intereselor legitime. Or, în situaţia în care nu există niciun temei spre a se reţine că demersul judiciar astfel întreprins ar fi unul vădit netemeinic în sensul prevederilor art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ., nu se justifică aplicarea sancţiunii prevăzute de această normă procedurală sau acordarea de despăgubiri pentru amânarea procesului, potrivit art. 189 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de suspendare a judecării cauzei, formulată de revizuentele B. S.R.L. şi C. S.A..

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentele B. S.R.L. şi C. S.A. împotriva deciziei nr. 2344 din 11 noiembrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, ca inadmisibilă.

Respinge cererea formulată de intimatul A. de aplicare a amenzii judiciare şi de obligare a revizuentelor la plata cu titlu de despăgubiri a sumei de 100 RON pentru fiecare zi de întârziere.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 februarie 2021.