Validity of arbitration clause in owners' association dispute under special Law No. 196/2018 versus general Ordinance No. 26/2000

Şedinţa publică din data de 17 februarie 2021

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii în anulare formulate în faţa Curţii de Apel Galaţi, secţia I civilă

Prin hotărârea arbitrală nr. 2 din 10 februarie 2020, pronunţată de Tribunalul de Arbitraj Institutionalizat Galaţi a fost admisă cererea de arbitraj formulată de reclamanta Asociaţia A., reprezentată prin Preşedinte B., în contradictoriu cu pârâţii C. şi D.; au fost obligaţi pârâţii la plata sumei de 7320,66 RON către reclamantă, reprezentând cote de întreţinere restante pentru perioada octombrie 2016 - octombrie 2019 şi a sumei de 4039,71 RON, repezentând penalităţi de întârziere asupra restanţelor înregistrate la cotele de întreţinere, aferente perioadei decembrie 2016 - noiembrie 2019; au fost obligaţi pârâţii la plata sumei de 1000 RON, reprezentând cheltuieli arbitrale.

Împotriva acestei hotărâri au formulat acţiune în anulare pârâţii C. şi D., cererea fiind înregistrată la data de 23 aprilie 2020, pe rolul Curţii de Apel Galaţi.

2. Sentinţa pronunţată de Curtea de Apel Galaţi

Prin sentinţa civilă nr. 22/F din 01 iulie 2020, Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă a respins acţiunea în anulare a hotărârii arbitrale nr. 2 din 10 februarie 2020, pronunţată de Tribunalul de Arbitraj Instituţionalizat Galaţi, formulată de pârâţii C. şi D., în contradictoriu cu intimata Asociaţia A., ca nefondată.

II. Calea de atac formulată în cauză

Împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă au formulat recurs pârâţii C. şi D., la data de 14 septembrie 2020.

Prin cererea de recurs, întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6, pct. 8 şi alin. (2) C. proc. civ., recurenţii-pârâţi au solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi, pe cale de consecinţă, admiterea acţiunii în anulare împotriva hotărârii arbitrale nr. 2 din 10 februarie 2020 a Tribunalului de Arbitraj Instituţionalizat Galaţi.

În dezvoltarea recursului, recurenţii-pârâţi au învederat că primul motiv al acţiunii în anulare a fost cel prevăzut de art. 608 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în sensul că litigiul nu era susceptibil de soluţionare pe calea arbirajului, fără existenţa unui înscris sub formă de convenţie arbitrală sau compromis. Prin apărările efectuate în faţa Tribunalului de Arbitraj Instituţionalizat Galaţi, pârâţii au susţinut că instanţa arbitrală trebuia să constate necompetenţa sa generală, întrucât nu s-a făcut dovada convenţiei arbitrale, a compromisului sau că există vicii care conduc la o convenţie nulă sau inoperantă.

S-a mai arătat că, prin hotărârea recurată, instanţa a reţinut existenţa clauzei compromisorii în cuprinsul Hotărârii Adunării Generale a Asociaţiei A. din 23 martie 2019, prin care s-a stabilit că litigiile dintre asociaţie şi proprietari vor fi soluţionate de Tribunalul de Arbitraj Instituţionalizat Galaţi, iar temeiul acestei soluţii l-a reprezentat Ordonanţa de Guvern nr. 26/2000 privind asociaţiile şi fundaţiile, aceste dispoziţii legale nefiind incidente în cauză, dată fiind existenţa Legii nr. 196/2018 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari şi administrarea condominiilor, publicată în Monitorul Oficial al României Partea I nr. 660 din 30 iulie 2018.

O altă critică a recurenţilor a vizat faptul că lipseşte acordul de voinţă al acestora, exprimat în mod expres, în formă scrisă, cu privire la soluţionarea litigiului pe calea arbitrajului.

Conchizând, recurenţii-pârâţi au susţinut că hotărârea recurată cuprinde motive străine de natura cauzei, prin aplicarea unor dispoziţii legale străine de cele referitoare la situaţia de fapt, respectiv O.G. nr. 26/2000 în loc de Legea nr. 196/2018, hotărârea fiind dată cu nesocotirea reglementării legale, respectiv art. 608 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., precum şi cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material şi a celor la nivel constitutional, în sensul negării drepturilor constituţionale consacrate de art. 16 şi art. 126 din Constituţie.

S-a mai solicitat ca, odată cu admiterea cererii în anulare a hotărârii arbitrale, instanţa să dispună întoarcerea executării pentru acele măsuri care au fost efectuate în baza hotărârii, precum şi restituirea taxelor judiciare de timbru şi a tuturor cheltuielilor efectuate în dosar.

III. Apărările formulate în cauză

Intimata Asociaţia A. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, şi menţinerea sentinţei civile nr. 22/F din 01 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, ca fiind legală şi temeinică.

Prin Hotărârea Adunării Generale a Asociaţiei A. din 23 martie 2019, membrii asociaţiei au stabilit ca toate litigiile dintre asociaţie şi proprietari să fie soluţionate pe calea arbitrajului, această hotărâre fiind executorie, întrucât nu a fost contestată de părţi.

În temeiul acestei hotărâri, asociaţia a promovat acţiune în pretenţii împotriva pârâţilor C. şi D., pentru plata sumei de 7765,01 RON, reprezentând întreţinere restantă, datorată pentru perioada septembrie 2016 - ianuarie 2019, şi penalităţi de întârziere, calculate pentru perioada 10 ianuarie 2017- 12 februarie 2019.

Cu privire la critica recurenţilor că Hotărârea Adunării Generale a Asociaţiei A. din 23 martie 2019 este lipsită de acordul de voinţă al locatarilor, intimata a învederat că recurenţii-pârâţi nu au solicitat anularea acestei hotărâri la Judecătoria Galaţi, în termen de 45 zile, conform legislaţiei în vigoare, sens în care a solicitat instanţei de recurs să constate că aspectele prezentate de recurenţi nu se încadrează în motivele de casare invocate, respectiv în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Referitor la critica recurenţilor privind neaplicarea de către instanţa de judecată a dispoziţiilor Legii nr. 198/2018, intimata susţinut că instanţa a analizat cauza în temeiul dispoziţiilor invocate de recurenţii-pârâţi, respectiv art. 608 C. proc. civ., considerentele instanţei fiind pe larg expuse în cuprinsul hotărârii atacate.

În mod corect, curtea de apel a reţinut că Adunarea Generală este organul de conducere al asociaţiei, singurul care poate decide modificarea actului constitutiv şi al statutului, iar în urma analizei clauzei compromisorii, s-a constatat că este perfect valabilă clauza în baza căreia litigiile dintre asociaţie şi membri acesteia intră în competenţa Tribunalului de Arbitraj Instituţionalizat Galaţi.

Concluzionând, intimata a solicitat respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată în cuantum de 1980 RON, reprezentând onorariu avocat, potrivit chitanţei seria x UNBR nr. x din 25.11.2020.

IV. Răspunsul la întâmpinare

La data de 11 februarie 2021, recurenţii-pârâţi au depus note de şedinţă, în raport de cele susţinute de intimată în cuprinsul întâmpinării, arătând că îşi menţin apectele prezentate în cuprinsul cererii de recurs, iar cu privire la cheltuielile de judecată solicitate de intimată, au solicitat reducerea onorariului de avocat, întrucât aceştia beneficiază, împreună, de o pensie lunară de 2200 RON.

V. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de către recurenţii-pârâţi şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, prioritar prin raportare la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul formulat este fondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:

Prin cererea de recurs, recurenţii-pârâţi au criticat, în principal, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., faptul că hotărârea atacată cuprinde motive străine de natura cauzei, întrucât, la pronunţarea soluţiei, instanţa s-a raportat şi a aplicat dispoziţiile O.G. nr. 26/2000 privind asociaţiile şi fundaţiile, reglementări legale străine de cele referitoare la situaţia de fapt.

Critica este fondată.

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., hotărârea trebuie să cuprindă, între altele, motivele de fapt şi de drept ce au format convingerea instanţei şi cele pentru care au fost înlăturate susţinerile părţilor.

Aşadar, obligaţia instanţei de a-şi argumenta soluţia adoptată, consacrată legislativ de dispoziţiile citate, are în vedere stabilirea în considerente a situaţiei de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părţilor şi punctul de vedere al instanţei faţă de fiecare critică şi, nu în ultimul rând, raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia adoptată. Aceste cerinţe legale sunt impuse de însăşi esenţa înfăptuirii justiţiei, iar forţa de convingere a unei hotărâri judecătoreşti rezidă în raţionamentul indicat clar explicitat şi întemeiat pe considerente de drept.

În speţă, instanţa anterioară învestită cu soluţionarea acţiunii în anularea hotărârii arbitrale nr. 2 din 10 februarie 2020, pronunţată de Tribunalul de Arbitraj Institutionalizat Galaţi, a avut a verifica, raportat la argumentele expuse în justificarea cererii de anulare şi la apărările intimatei sub acest aspect, valabilitatea clauzei compromisorii inserate în cuprinsul Hotărârii Adunării Generale a Asociaţiei A. din 23 martie 2019.

Verificând aceste chestiuni litigioase, prin decizia atacată, Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă a reţinut că, prin Hotărârea Adunării Generale a Asociaţiei A. din 23 martie 2019, s-a hotărât ca toate litigiile dintre asociaţie şi proprietarii care nu îşi achită la zi cheltuielile de întreţinere să fie soluţionate de Tribunalul de Arbitraj Instituţionalizat Galaţi, adunarea generală fiind singurul organ de conducere al asociaţiei, care poate decide modificarea actului constitutiv şi a statutului, iar de la data semnării hotărârii AGA, în cadrul asociaţiei, aceasta îşi produce efectele chiar şi faţă de membrii asociaţi care au fost absenţi sau au votat împotrivă, potrivit art. 23 alin. (1) din O.G. nr. 26/2000:

"Hotărârile luate de adunarea generală în limitele legii, ale actului constitutiv şi ale statutului sunt obligatorii chiar şi pentru membri asociaţi care nu au luat parte la adunarea generală sau au votat împotrivă".

Prin cererea de recurs, recurenţii-pârâţi au criticat decizia atacată, pe motiv că instanţa a reţinut incidenţa, în cauză, a dispoziţiilor Ordonanţei de Guvern nr. 26/2000 privind asociaţiile şi fundaţiile, iar nu a reglementărilor speciale ale Legii nr. 196/2018 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari şi administrarea condominiilor, critica fiind circumscrisă motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Verificând, din această perspectivă, îndeplinirea obligaţiilor impuse instanţei anterioare prin art. 425 lit. b) C. proc. civ., Înalta Curte constată că legea la care s-a raportat curtea de apel când a verificat valabilitatea clauzei compromisorii, cuprinse în Hotărârea Adunării Generale a Asociaţiei A. din 23 martie 2019, este legea generală în materie de asociaţii şi fundaţii, respectiv O.G. nr. 26/2000, în condiţiile în care, aşa cum corect susţin recurenţii, în materia organizării şi funcţionării asociaţiilor de proprietari există o reglementare specială, respectiv Legea nr. 196/2018, publicată în Monitorul Oficial al României- Partea I nr. 660 din 30 iulie 2018.

În atare situaţie, instanţa învestită cu soluţionarea acţiunii în anulare era obligată, în raport de existenţa unei reglementări speciale şi de principiul specialia generalibus derogant, să analizeze şi să stabilească norma de drept aplicabilă în speţă, conform obligaţiei ce îi revenea potrivit art. 22 alin. (2) C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, constatând că hotărârea recurată a fost pronunţată fără a se motiva raţiunea pentru care s-a apreciat că, în speţă, sunt incidente normele generale, iar nu dispoziţiile legii speciale în materia asociaţiilor de proprietari, în cauză, este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., iar vătămarea pricinuită recurenţilor-pârâţi nu poate fi înlăturată altfel decât prin casarea hotărârii şi rejudecarea cauzei, cu respectarea tuturor garanţiilor procesuale.

În rejudecare, curtea de apel va analiza valabilitatea clauzei compromisorii din perspectiva dispoziţiilor legii speciale în materia asociaţiilor de proprietari, respectiv Legea nr. 196/2018, şi va aprecia cu privire la eventuala incidenţă în cauză a dispoziţiilor art. 21 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 196/2018, care statuează în sensul că:

"Orice modificare sau completare a statutului sau a acordului de asociere se înregistrează la judecătoria care a emis încheierea judecătorească de înfiinţare, fără alte formalităţi. Modificările şi/sau completările aduse statutului sau acordului de asociere fără respectarea prevederilor alin. (3) nu sunt opozabile faţă de proprietarii care nu sunt membri ai asociaţiei de proprietari sau faţă de terţi."

Înalta Curte apreciază că incidenţa acestui motiv de recurs, care priveşte garanţiile procesuale, nu poate determina, la acest moment procesual, şi cenzurarea motivului de recurs reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. privind aplicarea greşită a dispoziţiilor de drept material.

De asemenea, cu ocazia rejudecării, în funcţie de soluţia ce se va pronunţa, vor fi avute în vedere şi solicitările formulate în recurs relative la acordarea cheltuielilor de judecată, a căror rezolvare nu a putut avea loc în faţa instanţei de recurs, dată fiind soluţia casării ce s-a impus a fi adoptată în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâţii C. şi D. împotriva sentinţei civile nr. 22/F din 01 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă.

Casează decizia atacată şi trimite cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 februarie 2021.