Property restitution: inadmissibility of revision for failure to prove new document was inaccessible beyond party's control

Şedinţa publică din data de 17 februarie 2021

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 1111 din 08.06. 2006 a Tribunalului Mureş, pronunţată în dosarul nr. x/2004, s-a admis în parte acţiunea civilă formulată de reclamanta A. şi s-a dispus modificarea în parte a Deciziei nr. 66 din 05.01.2004, emisă de pârâta R.A.G.C.L. Reghin, în temeiul Legii nr. 10/2001, în sensul că prin art. 1 din decizie se va dispune admiterea cererii de restituire în natură a apartamentelor nr. x şi 3 din imobilul situat în Reghin, str. x, înscris în C.F. nr. x Reghin, nr. top. xe, 789 şi 790, formulată de reclamantă, fiind menţinute celelalte dispoziţii ale deciziei emise de pârâtă.

Prin decizia nr. 186/A din 08.11.2006, pronunţată Curtea de Apel Târgu-Mureş în dosarul nr. x/2006, a fost admis apelul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 1111 din 08.06.2006 a Tribunalului Mureş şi, în consecinţă s-a dispus schimbarea, în parte, a hotărârii atacate, în sensul că s-a dispus admiterea cererii de restituire în natură a apartamentelor nr. x şi 3 şi a suprafeţei de 964 mp teren intravilan situat în Reghin, str. x, înscris în C.F. nr. x Reghin, nr. top. xe, 789 şi 790, fiind menţinute restul dispoziţiilor sentinţei atacate.

Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a reţinut că prin acţiunea formulată, reclamanta a solicitat restituirea în natură a apartamentelor nr. x şi 3, precum şi a suprafeţei de 964 mp teren intravilan, curte şi grădină, situate în Reghin, str. x expertizei efectuate în cauză, imobilul cu nr. top x, 789, 790 înscris în C.F. nr. x Reghin, în suprafaţă de 1929 mp, astfel cum a reţinut şi instanţa de fond, a constituit proprietatea lui B. în cotă de 1/2 parte şi C., în cotă de 1/2 parte.

În ceea ce priveşte proprietatea lui B., aceasta a fost confiscată în anul 1947, în favoarea Statului Român. Suprafaţa de 964 mp (real 955,91 mp), este dispusă astfel: suprafaţa de 425,89 mp constituie lotul x, iar suprafaţa de 530,02 mp, în indiviziune forţată, reprezintă lotul 3. Apartamentele nr. x şi 3 se află pe lotul x, iar conform Legii nr. 10/2001, foştilor proprietari li se restituie în natură imobilele indiferent dacă sunt terenuri sau construcţii preluate abuziv de către stat, astfel că, s-a apreciat că, odată cu restituirea în natură a apartamentelor nr. x şi 3 către reclamantă, se impune a se restitui şi suprafaţa de teren aferentă.

Totodată instanţa de apel a apreciat că se justifică menţinerea celorlalte dispoziţii ale sentinţe atacate.

Împotriva deciziei civile pronunţate de Curtea de Apel Târgu-Mureş revizuenta Instituţia Prefectului - Judeţul Mureş a formulat cerere de revizuire, solicitând anularea acesteia, iar în rejudecare să se dispună respingerea acţiunii formulate de reclamanta intimată A..

Cererea de revizuire a fost întemeiată, în drept, pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

În motivarea cererii de revizuire, revizuenta a arătat că, prin adresa din 25.06.2019, înregistrată la Instituţia Prefectului - Judeţul Mureş sub nr. x din 28.06.2019, Ministerul Finanţelor Publice, a comunicat hotărârea nr. 8/1946, pronunţată de Tribunalul Poporului Cluj, prin care un număr de 185 de persoane au fost condamnate pentru crime de război în temeiul Legii nr. 312/1945, fiind aplicată sancţiunea confiscării averii prevăzută de art. 3 alin. ultim din actul normativ, menţionat.

A precizat revizuenta că la poziţia nr. 88 din dispozitivul hotărârii judecătoreşti menţionate figurează şi numitul B., acţionar la S.C. D. S.A, ceea ce demonstrează că acesta a fost criminal de război.

Revizuenta a apreciat că sunt îndeplinite cumulativ condiţiile impuse art. 322 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. pentru a se dispune revizuirea deciziei civile nr. 186/A din 08.11.2006, pronunţată de Curtea de Apel Târgu-Mureş în dosarul nr. x/2006, în sensul că, se invocă şi se prezintă un înscris nou (în speţă, hotărârea nr. 8/1946, pronunţată de Tribunalul Poporului Cluj, comunicată la data de 28.06.2019 Instituţiei Prefectului - Judeţul Mureş), acesta este doveditor (înscrisul de care se prevalează revizuientul arată modalitatea de preluare a averii lui B.), înscrisul a existat la data pronunţării hotărârii şi nu a putut fi înfăţişat în procesul în care a fost pronunţată hotărârea a cărei revizuire se cere, dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţii (înscrisul nu a fost descoperit până acum, activitatea de cercetare fiind o muncă laborioasă, care durează în timp, arhivele fostei securităţi comuniste având un regim special de analiză, de studiere şi de eliberare) şi este determinant, în sensul că dacă ar fi fost cunoscut de instanţa de judecată cu ocazia judecării pricinii în apel, soluţia ar fi putut fi alta decât decizia civilă nr. 186/A/08.11.2006, pronunţată de Curtea de Apel Târgu-Mureş, în dosarul civil nr. x/2006

În cererea de revizuire dedusă judecăţii, revizuenta a prezentat pe larg contextul istoric şi contextul legislativ în care imobilul în litigiu a trecut în proprietatea Statului Român.

Intimatul Consiliul Local al Municipiului Reghin a formulat întâmpinare prin care a solicitat admiterea cererii de revizuire, invocând faptul că cererea de revizuire dedusă judecăţii este întemeiată în contextul înscrisului invocat în susţinerea acesteia.

Intimata RAGCL Reghin a formulat întâmpinare, înregistrată la 11.09.2019, prin care, pe cale de excepţie, a invocat lipsa capacităţii de exerciţiu a intimatei A., ca urmare a decesului acesteia, inadmisibilitatea cererii de revizuire precum şi lipsa calităţii procesuale pasive a Comisiei Locale Municipale Reghin. În subsidiar, intimata a solicitat respingerea cererii de revizuire ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea întâmpinării, în privinţa excepţiei lipsei capacităţii de exerciţiu a intimatei A., s-a relevat faptul că intimata menţionată a decedat încă din anul 2011.

Cu privire la excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire s-a arătat că dosarul civil nr. x/2006 a avut calitatea de pârâtă şi Prefectura Judeţului Mureş, care nu a formulat întâmpinare nici în faţa instanţei de fond şi nici în apel.

Intimata a mai precizat că acţiunea reclamatei A. înregistrată la nivelul Tribunalului Mureş sub nr. x/2004 a fost soluţionată definitiv în data de 08.11.2006, astfel că timp de peste 2 ani de zile, revizuenta avea posibilitatea să întreprindă toate demersurile pentru a obţine hotărârea penală nr. 8/1946. A precizat intimata că revizuenta nu a întreprins nicio diligenţă pentru obţinerea hotărârii în discuţie, nu a fost interesată să depună dovezi în sensul celor prezentate în cererea de revizuire, formulând această cerere după 13 ani, ca urmare a unei adrese a Ministerului Finanţelor Publice, care a obţinut hotărârea respectivă pe baza unei cereri formulate către CNSAS.

În acest context intimata RAGCL Reghin a apreciat că în sarcina revizuentei se poate reţine o stare de pasivitate pe toată perioada derulării cauzei şi contrar susţinerii acesteia că nu a existat nicio împrejurare mai presus de voinţa sa de a prezenta acest înscris în instanţa de fond.

În privinţa lipsei calităţii procesuale pasive a Comisiei Locale Municipale Reghin s-a invocat faptul, că această comisie, nu a fost parte în dosarul în care s-a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se cere.

Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea cererii de revizuire ca neîntemeiată, intimata invocând faptul că, imobilul în cauză, nu a intrat în proprietatea statului în temeiul unui titlu valabil, ci a fost preluat în mod abuziv.

Ulterior înregistrării întâmpinării anterior menţionate, intimata RAGCL Reghin a depus o precizare scrisă, precizând că în această întâmpinare s-a strecurat o eroare de dactilografiere, în sensul că, pe cale de excepţie, intimata înţelege să invoce excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a intimatei A. şi nu excepţia lipsei capacităţii de exerciţiu.

La data de 17 septembrie 2019, Ministerul Finanţelor Publice, în numele Statului Român, a formulat cerere de intervenţie accesorie în favoarea revizuentei Instituţia Prefectului - Judeţul Mureş prin care a solicitat admiterea în principiu a cererii de revizuire şi schimbarea în tot a deciziei civile nr. 186/A/08.11.2006, pronunţată de Curtea de Apel Târgu-Mureş în dosarul nr. x/2006, în sensul anulării sentinţei civile nr. 1111/08.06.2006, iar în rejudecare, respingerea acţiunii promovate de A..

Referitor la admisibilitatea în principiu a cererii de intervenţie, s-a arătat că interesul Statului Român de a promova prezenta cerere rezidă din dispoziţiile art. 25 din Decretul nr. 31/1954 şi art. 223 alin. (1) C. civ.

Cu privire la imobilul retrocedat, s-a subliniat că domeniul de aplicare prevăzut la art. 1 din Legea nr. 10/2001 este stabilit numai la acele preluări abuzive produse în intervalul temporal de referinţă şi deci nu fac obiectul legii următoarele situaţii: confiscarea unor bunuri de către stat ca urmare a aplicării măsurii confiscării dispuse de instanţa judecătorească drept pedeapsă complementară pentru săvârşirea unor infracţiuni economice, respectiv confiscarea bunurilor ca urmare a săvârşirii unor crime contra umanităţii sau crime de război, cum este cazul în prezenta speţă.

Referitor la admisibilitatea revizuirii, întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 din C. proc. civ., în privinţa hotărârii a cărei revizuire se solicită s-a invocat faptul că, în cauza de faţă, decizia civilă nr. 186/A din data de 08.11.2006, pronunţată de Curtea de Apel Târgu-Mureş în dosarul nr. x/2006 a fost emisă ca urmare a efectuării unei cercetări asupra fondului, instanţa examinând cauza sub toate aspectele.

Având în vedere natura înscrisului nou, anume o sentinţă penală pronunţată în 1946 de Tribunalul Poporului Cluj într-un dosarul penal în care revizuenta nu a fost parte, aflându-se practic în imposibilitatea de a intra în posesia acestuia la data la care a avut loc procesul soluţionat prin hotărârea a cărei revizuire se cere, s-a susţinut că nu se poate reţine în sarcina acesteia nici lipsa de diligentă şi nici pasivitatea în obţinerea înscrisului nou.

În contextul în care hotărârea nr. 8/1946 a Tribunalului Poporului Cluj a statuat cu autoritate de lucru judecat asupra vinovăţiei autorului intimatei, încadrându-l în categoria criminalilor de război, s-a apreciat că Statul Român deţine un titlu valabil, efectul acestei hotărâri constând în excluderea succesorilor săi din sfera subiectelor de drept îndreptăţite la retrocedare în natură sau prin echivalent, în temeiul Legii nr. 10/2001.

Intimata RAGCL Reghin a formulat întâmpinare faţă de cererea de intervenţie accesorie formulată de Ministerul Finanţelor Publice, în numele Statului Român, prin care a invocat inadmisibilitatea acestei cereri în faza procesuală a revizuirii, ca şi cale extraordinară de atac.

Totodată revizuenta a formulat întâmpinare faţă de aceeaşi cerere de intervenţie accesorie, solicitând admiterea acesteia.

De asemenea, revizuenta a formulat răspuns la întâmpinarea formulată de RAGCL Reghin la cererea de revizuire prin care a solicitat respingerea excepţiilor invocate de această intimată, precum şi a apărărilor invocate.

La termenul de judecată din 14.11.2019 s-a dispus introducerea în cauză a succesorilor reclamantei A. (decedată la data de 18.01.2011)- E. şi F..

La termenul de judecată din 21.05.2020 s-a constatat că excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a intimatei A. a rămas fără obiect. La acelaşi termen de judecată, în conformitate cu prevederile art. 52 din vechiul C. proc. civ., s-a încuviinţat în principiu cererea de intervenţie accesorie formulată de Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice în favoarea revizuentei Instituţia Prefectului - Judeţul Mureş.

După introducerea în cauză a succesorilor intimatei A., intimatul E. a formulat întâmpinare la cererea de revizuire dedusă judecăţii, prin care a invocat aceleaşi apărări pe care le-a invocat şi intimata RAGCL Reghin prin întâmpinarea formulată la 11.09.2019, mai puţin excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a intimatei A..

Prin decizia civilă nr. 315/A/28.07. 2020, Curtea de Apel Târgu Mureş a dispus respingerea cererii de revizuire formulată de revizuenta Instituţia Prefectului-Judeţul Mureş împotriva deciziei civile nr. 186/A din 8 noiembrie 2006, pronunţată de Curtea de Apel Târgu-Mureş în dosar nr. x/2006. Prin aceeaşi decizie, s-a dispus respingerea cererii de intervenţie accesorie formulată de intervenient Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice şi obligarea revizuentei la plata către intimatul E. a sumei de 1.500 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a dispune astfel, curtea de apel a reţinut că cererea de revizuire dedusă judecăţii a fost întemeiată în drept pe prevederile art. 322 pct. 5 din C. proc. civ. (1865).

Analizând condiţiile impuse de această normă legală, instanţa a constatat că revizuenta a invocat ca şi "înscris nou", hotărârea penală nr. 8/1946 pronunţată de Tribunalul Poporului Cluj, precizând că, prin această hotărâre, antecesorul reclamantei G., numitul B., a fost condamnat pentru "crimele de război" prevăzute de art. 2 lit. m) şi o) din Legea nr. 312/1945, ceea ce duce la excluderea succesorilor săi din sfera persoanelor îndreptăţite să beneficieze de prevederile Legii nr. 10/2001. Totodată revizuenta a susţinut că a identificat această hotărâre doar în luna iunie 2019.

Hotărârea penală de care s-a prevalat revizuenta şi care face parte din fondul penal aflat în arhiva C.N.S.A.S., Dosar nr. 40029 - P 1204/Bucureşti, vol. 1, P II, i-a fost transmisă acesteia de Ministerul Finanţelor Publice, prin adresa din 25.06.2019, înregistrată la Instituţia Prefectului - Judeţul Mureş sub nr. x din 28.06.2019.

Din actele dosarului rezultă că în CF nr. x Reghin, în care era înscris imobilul cu privire la care s-a admis cererea de restituire formulată de reclamanta G., figura la data judecării cauzei respective menţiunea că "porţiunea" din imobilul în litigiu, care i-a aparţinut antecesorului reclamantei s-a întabulat în favoarea Statului Român în baza "sentinţei de confiscare a averii".

Totodată s-a constatat că, pe parcursul judecării procesului în care s-a pronunţat decizia a cărei revizuire se solicită, revizuenta din prezenta cauză nu a făcut niciun demers la nicio instituţie a Statului Român pentru obţinerea hotărârii penale pe care a invocat-o în cererea de revizuire, deşi existau indicii despre existenţa acesteia.

În acest context, din moment ce revizuenta nu a făcut dovada că ar fi solicitat instituţiilor abilitate să i se comunice hotărârea penală de care se prevalează în prezentul dosar şi că o astfel de solicitare ar fi fost refuzată, nu au fost primite susţinerile acestuia în sensul că nu putea avea acces la hotărârea respectivă până la arhivarea şi identificarea în arhiva CNSAS a hotărârii penale respective.

Totodată, apărarea revizuentei în sensul că dosarul în care se afla hotărârea penală nr. 8/1946 a Tribunalului Poporului Cluj, a fost predat către CNSAS la data de 22.12.2006, din moment ce revizuenta nu a făcut demersuri pentru identificarea şi obţinerea respectivei hotărâri în mod nejustificat susţine că anterior acestei date a fost în imposibilitate de a prezenta această hotărâre.

Sub acest aspect s-a solicitat Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii să precizeze dacă anterior preluării dosarului în care se afla hotărârea penală nr. 8/1946 persoanele interesate aveau acces la această hotărâre, iar prin adresa din 04.06.2020, Consiliul a comunicat că hotărârea în discuţie putea fi cunoscută de părţile interesate în măsura în care acestea s-ar fi adresat Serviciului Român de Informaţii.

Ca atare, din moment ce şi înainte de predarea dosarului P 1204, în care se regăseşte Hotărârea nr. 8/1946 a Tribunalului Poporului Cluj, această hotărârea penală invocată de revizuentă ca şi "înscris nou", putea fi identificată şi cunoscută de părţile interesate, inclusiv de revizuentă sau de reprezentanţii altor instituţii ale statului, nu au fost primite susţinerile revizuentei în sensul că s-a aflat în imposibilitate de a prezenta respectiva hotărâre.

În consecinţă, curtea de apel a reţinut că, în speţă, nu este îndeplinită cerinţa ca înscrisul nou să nu fi fost posibil să fie înfăţişat în procesul în care s-a pronunţat decizia atacată dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor (respectiv a revizuentei), cererea de revizuire dedusă judecăţii, formulată de Instituţia Prefectului-Judeţul Mureş fiind respinsă.

Ca urmare a respingerii cererii de revizuire, în temeiul art. 55 C. proc. civ. (1865), a fost respinsă şi cererea de intervenţie accesorie formulată în favoarea revizuentei de Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice.

În temeiul art. 274 C. proc. civ. (1865) revizuenta a fost obligată la plata în favoarea intimatului E. a sumei de 1.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu de avocat.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, recurenta revizuentă Instituţia Prefectului Judeţul Mureş, solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei civile atacate, în sensul admiterii cererii de revizuire şi respingerea cererii intimatului E. privind obligarea revizuentei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea recursului, întemeiat în drept pe motivul de casare prevăzut de art. art. 304 pct. 9 din C. proc. civ., recurenta revizuentă a susţinut că în mod greşit, s-a apreciat, în speţă, că nu sunt îndeplinite condiţiile impuse de prevederile art. 322 pct. 5 din C. proc. civ., deşi s-a făcut dovada că există înscrisuri noi ce nu au putut fi avute în vedere odată cu soluţionarea cauzei în fond şi în recurs, respectiv că, acestea sunt determinante în cauză, în sensul că dacă ar fi fost cunoscute de instanţă cu ocazia judecării pricinii alta ar fi fost soluţia.

A precizat recurenta că aceste înscrisuri nu au putut fi obţinute pe tot parcursul soluţionării litigiului în care s-a pronunţat decizia a cărei revizuire se solicită, aşa cum rezultă din probatoriul administrat în cauză.

Susţine recurenta că s-a aflat într-o împrejurare mai presus de voinţa sa de a prezenta, anterior formulării prezentei cereri de revizuire, înscrisurile descoperite şi comunicate de către Ministerul Finanţelor Publice, precizând că acestea au fost obţinute ca urmare a unui demers investigativ laborios, ce confirmă atât ulterioritatea lor în raport cu momentul pronunţării deciziei, cât şi faptul că acestea au fost efectiv "descoperite".

În acest sens, invocând opiniile exprimate în doctrina de specialitate, arată că, prin "împrejurare mai presus de voinţa părţilor se înţelege forţa majoră, ce se impune a fi dovedită". Condiţia nu este îndeplinită dacă înscrisul putea fi procurat şi depus la dosar prin diligenţa părţii interesate. Apreciază că, în speţă, este incidentă ipoteza unui eveniment extraordinar care a împiedicat-o să obţină înscrisurile doveditoare, ceea ce atrage caracterul admisibil al cererii de revizuire.

Arată recurenta, sub acest aspect, că un rol deosebit în cadrul activităţii arhivistice îl joacă modul în care arhivele sunt păstrate şi puse la dispoziţia publicului, respectiv că această activitate a depins întotdeauna de tehnologia folosită în lucrul cu documentele. Susţine că trebuie avut în vedere faptul că accesul publicului la studiul documentelor din arhiva SRI a avut nevoie de timp, pentru ca documentele să fie mai întâi identificate, operaţiune care a presupus alocarea de timp şi oameni care să efectueze cercetări fundamentale şi aplicative în vederea stabilirii soluţiilor optime de selecţionare, ordonare, inventariere, conservare şi valorificare a documentelor.

În opinia recurentei, răspunsul trimis de către CNSAS instanţei, nu reflectă realitatea deoarece nu exista posibilitatea studierii dosarelor direct la Serviciul Român de Informaţii, astfel că este greşită aprecierea din decizia recurată în sensul că, aceste înscrisuri puteau să fie studiate dacă se solicita acest lucru Serviciului Român de Informaţii.

Mai mult CNSAS este autoritate administrativă autonomă cu personalitate juridică, aflată sub controlul Parlamentului României şi funcţionează în baza O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, această instituţie fiind înfiinţată tocmai pentru a facilita accesul al dosarele anterioare anului 1989 care se aflau în custodia Serviciului Român de Informaţii.

Totodată, recurenta a arătat că înscrisurile au fost descoperite după darea hotărârii, fiind comunicate la 25 iunie 2019 Instituţiei Prefectului - Judeţul Mureş, că acestea sunt anterioare şi au putere probatorie deplină.

Precizează că, înscrisurile noi nu erau înscrisuri "la vedere", ci, erau păstrate şi depozitate în arhive speciale, nefiind aduse la cunoştinţa publicului obişnuit, în acest sens fiind invocate şi prevederile art. 5 lit. I) din Hotărârea nr. 2 din 18 decembrie 2008 privind adoptarea Regulamentului de organizare şi funcţionare al Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, respectiv faptul că înscrisurile în cauză provin din arhivele fostei securităţi comuniste, fiind preluate de către CNSAS, instituţie care, potrivit propriilor rapoarte de activitate, nu este în măsură nici în prezent să confirme pe deplin ce conţin arhivele fostei securităţi, ci încă procedează la inventarierea loturilor care îi sunt predate.

Apreciază recurenta că, în acest context, nu i se poate imputa lipsa de diligenţă în ceea ce priveşte neprocurarea înscrisurilor respective, deoarece era de neconceput ca înscrisurile invocate, legate de patrimoniul autorului intimatilor reclamanţi să se găsească într-un dosar de securitate aflat în arhiva CNSAS.

Deşi de la data pronunţării deciziei până la descoperirea înscrisurilor a trecut o perioadă de timp, recurenta arată că legea nu limitează descoperirea înscrisurilor de un anumit moment, ci impune ca acestea să fie descoperite după pronunţarea hotărârii a cărei revizuire se solicită, condiţie care este îndeplinită.

În opinia recurentei, în speţă, sunt întrunite cumulativ toate condiţiile stabilite de dispoziţiile art. 322 pct. 5 din C. proc. civ.. În acest sens, arată recurenta că a invocat un set de înscrisuri comunicate de către Ministerul Finanţelor Publice, instituţie care le-a obţinut de la CNSAS, iar complexitatea speţei este dată tocmai de descoperirea ulterioară a unui număr semnificativ de înscrisuri doveditoare prin ele însele, în sensul că acestea arată modalitatea de preluare a averii lui B..

Totodată, recurenta a făcut trimitere la jurisprudenţa în materie a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a Tribunalului Galaţi şi a Tribunalului Prahova.

Prin întâmpinarea formulată, intimatul E., a solicitat respingerea recursului formulat de recurenta revizuentă Instituţia Prefectului Judeţului Mureş împotriva deciziei civile nr. 315/A/28.07.2020 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş în dosarul nr. x/2019, ca neîntemeiat şi obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, constând în onorariu de avocat.

În motivare, intimatul a susţinut, în esenţă, că prin hotărârea recurată, instanţa de apel, a reţinut în mod just că revizuenta, parte în dosarul civil nr. x/2006, nu a întreprins niciun demers la instituţiile Statului Român, în vederea obţinerii hotărârii penale nr. 8/1946, deşi în dosar existau indicii despre existenţa acestei hotărâri şi anume înscrierea în C.F. x-Reghin, din care reiese că porţiunea de imobil ce a constituit obiectul dosarului s-a intabulat în favoarea Statului Român, în baza sentinţei de confiscare a averii, ci a manifestat un total dezinteres în ambele instanţe faţă de cauză.

Se mai arată că susţinerile recurentei în sensul că hotărârea penală nr. 8/1946 nu putea fi obţinută ca urmare a unui simplu demers de cercetare arhivistică sunt combătute de actele doveditoare aflate la dosar, din care reiese că judecarea pricinii în instanţa de fond şi apel s-a desfăşurat pe o perioadă de mai bine de doi ani de zile (între 2004-2006), astfel că recurenta (parte în proces), a avut posibilitatea şi timpul necesar pentru a obţine înscrisul nou, chiar în ipoteza în care pentru descoperirea acestuia se impunea o activitate complexă de cercetare arhivistică.

Contrar celor arătate de recurentă, consultarea arhivelor fostei securităţi comuniste nu presupunea un demers complex şi nicio durată lungă de cercetare, aspect ce rezultă din adresa nr. x/18.06.2019 a C.N.S.A.S., care, la solicitarea Ministerului Finanţelor Publice înregistrată în data de 06.06.2019, într-un interval de 12 zile, a transmis solicitantului în copie xerox, în 3 exemplare hotărârea penală nr. 8/1946.

În opinia intimatului, pasivitatea recurentei în obţinerea hotărârii nr. 8/1946 pe parcursul derulării procesului în fond şi în apel, nu poate echivala cu o împrejurare mai presus de voinţa acesteia de a prezenta acest înscris, aspect reţinut în mod temeinic şi obiectiv de Curtea de Apel Târgu-Mureş, revizuenta limitându-se la simple presupuneri în sensul că, chiar dacă ar fi solicitat obţinerea acestui înscris, nu l-ar fi obţinut din diverse motive, neprobate.

Prin întâmpinarea formulată, intimata S.C. RAGCL S.A. Reghin, a solicitat respingerea recursului formulat de recurenta revizuentă Instituţia Prefectului Judeţului Mureş împotriva deciziei civile nr. 315/A/28.07.2020 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş în dosarul nr. x/2019, ca neîntemeiat.

În motivare, intimata a susţinut, în esenţă, că în mod eronat susţine revizuenta că nu i se poate imputa lipsa de diligenţă în ceea ce priveşte procurarea hotărârii penale nr. 8/1948, de vreme ce acesta, fiind parte în proces atât în dosarul nr. x/2006 al Tribunalului Mureş, nu numai că nu a întreprins nicio diligenţă în procurarea vreunui înscris doveditor, dar a manifestat şi o lipsă totală de interes în cauză, neprezentându-se la niciun termen în cele două faze procesuale şi nedepunând nici întâmpinare la acţiunea formulată de reclamantă. Mai mult, recurenta nu a formulat vreo cale de atac împotriva hotărârilor pronunţate, iar, în prezent, după 14 ani de la pronunţarea hotărârii nu formulează cererea de revizuire nici măcar din proprie iniţiativă, ci ca urmare a unei adrese formulată de Ministerul Finanţelor Publice.

În opinia intimatei, susţinerile CNSAS din adresa x/2020 din 04.06.2020 nu sunt nicidecum greşite, ci reflectă realitatea, contrar susţinerilor revizuentei şi a teoretizării faptului că înscrisul în cauză nu putea fi prezentat în instanţă cu ocazia judecării pricinii cu 14 ani în urmă.

Intimatul Consiliul Local al Municipiului Reghin a solicitat prin întâmpinarea formulată, admiterea cererii de recurs.

În motivare, s-a arătat, în esenţă, că, în speţă sunt îndeplinite toate condiţiile impuse de lege pentru admisibilitatea cererii de revizuire formulată în cauză.

Arată intimatul că, în speţă, revizuenta a fost împiedicată să obţină înscrisurile doveditoare de un eveniment extraordinar, respectiv că, instanţa anterioară, în mod greşit a reţinut faptul că, aceste înscrisuri puteau să fie studiate dacă se solicita acest lucru Serviciului Român de Informaţii, deoarece ele au putut fi studiate doar după ce au fost predate, inventariate şi clasificate de către CNSAS, nefiind puse la dispoziţia persoanelor pentru studiu direct de către Serviciului Român de Informaţii.

În recurs, nu au fost administrate probe noi.

Au fost depuse, cu titlu de practică judiciară relevantă, mai multe hotărâri judecătoreşti.

Analizând legalitatea deciziei recurate, prin prisma criticilor de recurs şi a apărărilor formulate în cauză, Înalta Curte reţine următoarele:

Preliminar, se impune precizarea că în cauză sunt incidente prevederile C. proc. civ. de la 1865, având în vedere că revizuirea este o cale extraordinară de atac prin care se vizează, în speţă, retractarea unei hotărâri pronunţate într-un proces început înainte de intrarea în vigoare a noului C. proc. civ., fiind incidente prevederile art. 25 alin. (1), ca şi prevederile art. 27 din Legea nr. 134/2010.

În ceea ce priveşte criticile formulate de recurentă şi apărările formulate de intimaţi în cauză, Înalta Curte constată că acestea vizează, în esenţă, aprecierea instanţei anterioare în sensul că, în speţă, nu sunt îndeplinite condiţiile specifice de admisibilitate prevăzute de 322 pct. 5 din C. proc. civ., recurenta şi intimatul Consiliul Local al Municipiului Reghin susţinând îndeplinirea cumulativă a acestor condiţii, în timp ce intimaţii E. şi S.C. RAGCL S.A. Reghin, invocă pasivitatea revizuentei în obţinerea şi valorificarea înscrisului nou.

Analizând cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 din C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că argumentele recurentei sunt nefondate, întrucât nu s-a făcut dovada faptului că înscrisul nou invocat nu a putut fi obţinut de revizuentă anterior datei pronunţării hotărârii a cărei revizuire se solicită.

În acest sens, Înalta Curte reţine că admisibilitatea cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. este condiţionată nu numai de descoperirea ulterior judecăţii a unor acte noi, determinante, dar şi de imposibilitatea înfăţişării lor în instanţă datorită unor împrejurări mai presus de voinţa părţii.

Cerinţa prevăzută de art. 322 pct. 5 din C. proc. civ., referitoare la imposibilitatea obiectivă de prezentare a unor înscrisuri, presupune ca faptul nedescoperirii înscrisurilor noi să fost determinat fie de ascunderea acestora de către partea potrivnică, fie de existenţa unor împrejurări de fapt care să fi împiedicat partea să le descopere, împrejurări care să fi fost mai presus de voinţa acesteia.

Aşadar, este necesar ca respectivul înscris să fi existat la data judecăţii, dar nevalorificarea sa în proces să se fi datorat conduitei culpabile a părţii adverse (care l-a reţinut) sau împrejurării mai presus de voinţa părţii care formulează cererea de revizuire (care, de asemenea, a împiedicat administrarea).

În consecinţă, această cerinţă nu este îndeplinită cât timp înscrisurile noi nu au fost descoperite şi înfăţişate instanţei ca urmare a unei atitudini subiective a părţii interesate, adică a unei conduite neglijente adoptată de aceasta constând în omisiunea de a consulta o arhivă publică.

Aşadar, simplul fapt că partea a descoperit ulterior anumite înscrisuri probatorii, fără a dovedi că o împrejurare mai presus de voinţa sa a împiedicat-o să le procure în timpul procesului, nu este de natură să justifice admiterea cererii de revizuire.

Fiind vorba despre condiţii cumulative de admisibilitate a revizuirii, neîndeplinirea chiar şi numai a uneia dintre acestea are drept consecinţă respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă.

În speţă, raportat la circumstanţele factuale ale cauzei, Înalta Curte apreciază ca fiind corectă concluzia instanţei care a pronunţat decizia recurată în sensul că revizuenta nu a dovedit împrejurarea mai presus de voinţa sa care să o fi împiedicat să înfăţişeze înscrisul invocat ca fiind "nou" în procesul în care s-a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se solicită, respectiv, hotărârea nr. 8/1946, pronunţată de Tribunalul Poporului Cluj, prin care autorul intimaţilor reclamanţi a fost condamnat şi s-a dispus confiscarea averii acestuia.

Instanţa de recurs constată, sub acest aspect, că nu s-a făcut dovada că revizuenta s-a aflat într-o imposibilitate absolută de a înfăţişa această hotărâre, invocată cu titlu de "înscris doveditor", în realitate, obligaţia de minimă diligenţă din partea revizuentei, în sensul de a se informa cu privire la situaţia juridică a imobilului ce a constituit obiect al cererii de restituire, mai exact la contextul preluării acestuia de către stat, infirmând susţinerea recurentei în sensul imposibilităţii acesteia de a înfăţişa proba înainte de pronunţarea hotărârii atacate cu revizuire.

Astfel, în referire la pretinsul impediment insurmontabil care nu i-a permis revizuentei accesul la hotarârea de condamnare a autorului intimaţilor reclamanţi, constând în deţinerea acestuia în arhiva SRI, instanţa de recurs apreciază că este judicioasă aprecierea din cuprinsul deciziei recurate în sensul că nu a fost dovedită în cauză, raportat la conţinutul adresei nr. x/2020 emisă de CNSAS că, neprezentarea acestei hotărâri în instanţă s-ar fi datorat unei împrejurări mai presus de voinţa părţii, deci asimilabile forţei majore, câtă vreme, aceasta, în calitate de parte în acel dosar, putea atât să procure hotărârea respectivă, cât şi să o înfăţişeze în procesul finalizat cu decizia atacate cu revizuire.

În acest context al analizei este de menţionat că nu poate fi primită apărarea recurentei în sensul că nu ar fi cerut în timpul procesului de revendicare consultarea arhivei SRI sub motiv că nu ar fi ştiut despre existenţa hotărârii de condamnare, întrucât o asemenea recunoaştere îi este imputabilă.

În acest sens, este judicioasă constatarea instanţei anterioare în sensul că, potrivit actelor dosarului cauzei, în CF nr. x Reghin, în care era înscris imobilul cu privire la care s-a admis cererea de restituire formulată de reclamanta G. (aşadar încă de la momentul realizării cercetării judecătoreşti finalizate prin pronunţarea deciziei atacate cu revizuire), exista înscrisă menţiunea că, "porţiunea" din imobilul în litigiu, care i-a aparţinut antecesorului reclamantei, s-a întabulat în favoarea Statului Român în baza "sentinţei de confiscare a averii", respectiv că, în speţă, pe parcursul judecării procesului în care s-a pronunţat decizia a cărei revizuire se solicită, revizuenta nu a făcut niciun demers, la nicio instituţie a Statului Român, pentru identificarea şi obţinerea hotărârii penale pe care a invocat-o în cererea de revizuire, deşi existau indicii despre existenţa acesteia.

Tot astfel, revizuenta nu a dovedit că o astfel de solicitare ar fi fost refuzată pentru motivele invocate în cuprinsul cererii de recurs, cum ar fi lipsa arhivării/inventarierii actelor aflate în arhivă sau nepermiterea accesului acesteia la dosarele foştilor condamnaţi.

În acest context, din moment ce revizuenta nu a făcut dovada că ar fi solicitat instituţiilor abilitate să i se comunice hotărârea penală de care se prevalează în prezentul dosar, în mod corect nu au fost validate susţinerile acesteia în sensul că nu putea avea acces la hotărârea respectivă până la arhivarea şi identificarea ei în arhiva CNSAS.

Înalta Curte apreciază, în plus, că nici nu s-ar fi pus problema existenţei unui impediment insurmontabil de obţinere şi prezentare a înscrisului decât în cazul în care recurenta ar fi uzat de procedura prevăzută de art. 175 din C. proc. civ., iar instanţa ar fi constatat că SRI se află într-una din situaţiile prevăzute de art. 173 din C. proc. civ., care i-ar fi justificat refuzul de a comunica această hotarâre.

Simpla invocare a unei pretinse lipse a posibilităţii de a solicita SRI copia acestei hotărâri, nedovedită, nu poate susţine un atare impediment, după cum trebuie observat că nici argumentele ce vizeză lipsa clasificării şi inventarierii acestor dosare sau a unor alte evidenţe, apte să releve informaţiile pe care revizuienta ar fi trebuit să le solicite acestei instituţii, pe lângă faptul că nu sunt probate, nu au aptitudinea de a înlătura propria culpă a revizuentei în formularea apărării în speţă.

Fiind vorba de o instituţie publică în calitate de detentor al acestui înscris, partea era în situaţia de a-l putea procura şi înfăţişa în cadrul procedurii judiciare desfăşurate, în măsura în care îl considera relevant pentru obţinerea de consecinţe juridice. Altminteri, prezentând un mijloc de probă nou - în sensul de înscris procurat ulterior judecăţii - şi pretinzând ca pe baza acestuia să fie revizuită hotărârea, revizuenta tinde, de fapt, la nesocotirea autorităţii de lucru judecat a celor statuate irevocabil.

Ignorarea ori simpla necunoaştere a unor înscrisuri care se găseau în arhiva SRI nu constituie o împrejurare de necunoaştere a existenţei înscrisului, mai presus de voinţa revizuentei, ci o deficienţă de pregătire a apărării acesteia în acţiunea în restituire formulată de către proprietarul deposedat de imobilul preluat de stat.

Or, funcţia revizuirii, de cale extraordinară de atac, nu este aceea de a conduce la reevaluarea judecăţilor irevocabile în afara condiţiilor strict reglementate procedural.

În sens contrar, dacă procurarea unui simplu mijloc de probă - fără ca partea să dovedească împrejurările excepţionale, mai presus de voinţa sa, care au împiedicat-o să-l înfăţişeze în cadrul procesului, ar fi suficientă pentru retractarea unei hotărâri, atunci stabilitatea juridică şi puterea de lucru judecat de care trebuie să se bucure hotărârile, ar rămâne fără niciun fel de eficienţă.

Cu alte cuvinte, revizuirea unei hotărâri judecătoreşti irevocabile nu poate fi primită cât timp partea interesată invocă motive subiective pentru care nu a prezentat unei instanţe judecătoreşti anumite înscrisuri, cum se invocă şi în speţa dedusă judecăţii, şi nu motive obiective, astfel cum prevede legea.

Prin urmare, întrucât revizuenta, căreia îi incumbă sarcina probei, nu a făcut dovada unor împrejurări mai presus de voinţa sa care să nu îi fi permis să intre în posesia hotărârii penale aflate în arhiva SRI pe durata soluţionării procesului în fond, se constată că susţinerea acesteia în combaterea excepţiei inadmisibilităţii cererii de revizuire nu poate fi primită. În consecinţă, în mod legal şi temeinic a reţinut instanţa de revizuire că recurenta avea posibilitatea de a solicita acestei autorităţi a statului, o copie a hotărârii penale invocate drept cauză a revizuirii.

Pentru considerentele arătate, care fac inutilă analiza argumentelor referitoare la caracterul determinant al înscrisului, respectiv a celor care aduc în discuţie întrunirea celorlalte condiţii de admisibilitate a revizuirii stabilite de art. 322 pct. 5 din C. proc. civ. (dat fiind că, aşa cum s-a arătat deja anterior, toate aceste condiţii trebuie îndeplinite cumulativ, iar analiza lor se realizează gradual), Înalta Curte constată că recursul este nefondat, urmând a dispune respingerea acestuia.

Reţinând culpa procesuală a recurentului revizuent, în temeiul art. 274 din C. proc. civ., Înalta Curte va dispune obligarea acesteia la plata către intimatul-reclamant E. a sumei de 1500 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, constând în onorariu de avocat achitat conform chitanţei nr. x/02.02.2021

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-revizuentă Instituţia Prefectului Judeţului Mureş împotriva deciziei nr. 315/A din 28 iulie 2000, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 februarie 2021.