Jurisdictional conflict resolved by assigning competence to partition of marital property claim over territorial competence for third-party credit claim

Şedinţa publică din data de 16 februarie 2021

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 3 Bucureşti la data de 23.12.2019, sub nr. x/2019, reclamantul A. a solicitat instanţei:

- în contradictoriu cu pârâta B., să se constate că părţile au dobândit împreună cu contribuţie comună şi egală de 50% fiecare, imobilul apartament nr. x situat în Bucureşti, Aleea x, prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x/26.11.2007 de BNP C., precum şi imobilul situat în Craiova, judeţ Dolj, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/05.03.2008 de BNP D., alături de o serie de bunuri mobile;

- în contradictoriu cu aceeaşi pârâtă, să dispună sistarea stării de devălmăşie şi atribuirea către pârâtă a imobilului situat în Bucureşti, Aleea x, cu obligarea corelativă a acesteia la plata către reclamant a cotei sale de contribuţie de 50% la dobândirea acestui imobil, precum şi a echivalentului bănesc a lipsei de folosinţă cu privire la imobilul anterior identificat, corespunzătoare cotei-părţi de 1/2 din dreptul de proprietate, aferentă perioadei 01.09.2019-31.12.2019; totodată, atribuirea imobilului din Craiova către pârâta B., cu obligarea acesteia la plata unei sulte echivalente cu 1/2 din îmbunătăţirile aduse acestui imobil de la data de 05.03.2008 până la data de 23.12.2016, precum şi atribuirea bunurilor mobile către pârâtă;

- în contradictoriu cu pârâţii B., E. Şi F. să constate că reclamantul şi pârâta B. deţin un drept de creanţă constând în îmbunătăţirile aduse imobilului pârâţilor E. Şi F., în timpul căsătoriei cu G., şi obligarea în solidar a celor doi pârâţi la plata către reclamant a unei sume de 1/2 din valoarea acestui drept de creanţă;

- obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 8782 din 6 octombrie 2020, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată de pârâţii E. şi F. prin întâmpinare, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.

La pronunţarea acestei soluţii, instanţa a reţinut că prin cererea formulată reclamantul a urmărit recunoaşterea unui drept de creanţă în contradictoriu cu toţi pârâţii, şi obligarea pârâţilor E. şi F. la plata unei sume de bani.

Astfel, a apreciat incidente în speţă dispoziţiile art. 112 alin. (1) raportat la art. 107 alin. (1) C. proc. civ.

Totodată, instanţa a reţinut că în cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 99 alin. (2) C. proc. civ., neexistând o strânsă legătură între cererea de partaj bunuri comune privind foştii soţi şi cererea reclamantului prin care urmăreşte obligarea pârâţilor părinţi ai fostei soţii la plata unei sume de bani, ca urmare a unei recunoaşteri a unui pretins drept de creanţă faţă de aceştia.

Prin sentinţa civilă nr. 420 din 20 ianuarie 2021, Judecătoria Craiova, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei materiale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut că, în speţă, nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 99 alin. (1) C. proc. civ. nefiind în prezenţa unor capete principale de cerere întemeiate pe fapte sau cauze diferite, având în vedere că petitul privind constatarea dreptului de creanţă se referă la îmbunătăţiri făcute de cei doi soţi în timpul căsătoriei, iar acesta se află în strânsă legătură cu normele aplicabile petitului având ca obiect partaj bunuri comune.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în condiţiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prin cererea ce chemare în judecată reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii B., F. şi E., a solicitat instanţei:

- pe de-o parte, să constate contribuţia egală a acestuia, împreună cu fosta soţie, B., la dobândirea imobilelor din Bucureşti, Aleea x şi Craiova, str. x, precum şi a unor bunuri mobile şi să dispună atribuirea acestora în natură către fosta soţie, cu obligarea acesteia la plata cotei sale de contribuţie de 50% la dobândirea imobilului din Bucureşti, lipsa de folosinţă pentru acelaşi imobil şi a unei sulte echivalente cu 1/2 din îmbunătăţirile aduse imobilului situat în Craiova;

- pe de altă parte, constatarea unui drept de creanţă în favoarea acestuia şi a fostei soţii constând în îmbunătăţirile aduse imobilului pârâţilor E. şi F., situat în Hireşti, nr. 108, Novaci, jud. Gorj şi obligarea acestora din urmă la plata către reclamant a unei sume de 1/2 din valoarea acestui drept de creanţă.

Din descrierea obiectului acţiunii, reiese că reclamantul a învestit instanţa cu o cerere în partaj, formulată în contradictoriu cu fosta sa soţie B., asociată cu o cerere privind constatarea unui drept de creanţă constând în îmbunătăţirile aduse de acesta şi fosta sa soţie la imobilul aparţinând pârâţilor E. şi F. (părinţii fostei soţii), despre care susţine că reprezintă investiţii ce aparţin masei partajabile care urmează a forma obiectul partajului ca urmare a intervenirii divorţului şi împărţirii bunurilor cu fosta soţie.

Prin prisma naturii atribuite de reclamant îmbunătăţirilor realizate la casa părinţilor fostei soţii, aceea de creanţă apartenentă patrimoniului comun al foştilor soţi, şi ţinând seama de finalitatea demersului judiciar pendinte, care este aceea de sistare a comunităţii de bunuri a foştilor şoţi, Înalta Curte apreciază că cele două capete de cerere ale acţiunii sunt într-o legătură evidentă şi necesară pentru că ele corespund aceleiaşi finalităţi.

Aşadar, având în vedere că cele două petite sunt capete de cerere aflate în strânsă legătură şi având aceeaşi cauză, în speţă devin aplicabile prevederile art. 117 alin. (3) coroborate cu art. 123 C. proc. civ., operând prorogarea de competenţă în favoarea instanţei căreia îi revine competenţa legală de a judeca partajul bunurilor comune.

În considerarea celor anterior menţionate, Înalta Curte reţine că, în cauză, competenţa aparţine Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, ca şi consecinţă a depunerii cererii de chemare în judecată la această instanţă.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, ca prima instanţă competentă sesizată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 februarie 2021.