Conflicting jurisdiction over enforcement objection resolved by assigning case to the court of enforcement
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction by assigning the case to the Oradea Court, ruling that the Oradea Court is the exclusive enforcement court competent to hear the objection to enforcement. The dispute arose from an objection to enforcement filed by a public ministry debtor against a bailiff's society and creditors, challenging a compulsory enforcement authorized by the Oradea Court; both the Bucharest Sector 5 Court and the Alba Iulia Court had previously declined jurisdiction, the former citing the special rules for defendants holding judicial office and the latter asserting territorial incompetence based on the debtor's registered office. Relying on Articles 714(1) and 651(1) and (3) of the Code of Civil Procedure, the High Court held that the authorization decision for compulsory enforcement definitively established the Oradea Court as the enforcement court, and that the debtor’s erroneous choice to file with the court at their registered office, rather than an adjacent appellate district court as required by Article 127(2) for defendants who are judges, did not invalidate the Oradea Court's exclusive jurisdiction over enforcement objections.
Legislator headnote
AI generatedart. 127 alin. (1) C. proc. civ, art. 651 alin. (1) C. proc. civ, art. 112 C. proc. civ, art. 135 alin. (1) C. proc. civ, art. 133 alin. (2) C. proc. civ, art. 127 alin. (2) C. proc. civ; Conflicting jurisdiction over enforcement objection resolved by assigning case to the court of enforcement: The dispute arose from an objection to enforcement filed by a public ministry debtor against a bailiff's society and creditors, challenging a compulsory enforcement authorized by the Oradea Court; both the Bucharest Sector 5 Court and the Alba Iulia Court had previously declined jurisdiction, the former citing the special rules for defendants holding judicial office and the latter asserting territorial incompetence based on the debtor's registered office. Relying on Articles 714(1) and 651(1) and (3) of the Code of Civil Procedure, the High Court held that the authorization decision for compulsory enforcement definitively established the Oradea Court as the enforcement court, and that the debtor’s erroneous choice to file with the court at their registered office, rather than an adjacent appellate district court as required by Article 127(2) for defendants who are judges, did not invalidate the Oradea Court's exclusive jurisdiction over enforcement objections.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProvision cited as the legal basis for the court to establish the competence of the Oradea Court in resolving the negative conflict of jurisdiction.
Full text
Şedinţa publică din data de 16 februarie 2021
Asupra cauzei de faţă constată următoarele:
Prin contestaţia la executare formulata la data de 06.04.2020 si înregistrata pe rolul Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti sub nr. x/2020, contestatorul Ministerul Finantelor Publice a solicitat, în contradictoriu cu intimaţii A. şi B., admiterea cererii de suspendare a executării silite demarate de Societatea de Executori Judecătoreşti C. în dosarul executional nr. x/2020, până la soluţionarea contestaţiei la executare; admiterea contestaţiei la executare, anularea somaţiei nr. x/09.03.2020 emise de Societatea de Executori Judecătoreşti C. în dosarul executional nr. x/2020, a executării silite înseşi, precum şi a încheierii de încuviinţare a executării silite cu nr. 281/2020 pronunţată la data de 29.01.2020 de Judecătoria Oradea în dosarul nr. x/2020, îndreptată prin încheierea din 18.02.2020 pronunţată de Judecătoria Oradea în dosarul nr. x/2020; admiterea cererii de întoarcere a executării silite şi restabilirea situaţiei anterioare.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 712 şi urm. C. proc. civ.
Prin sentinţa civilă nr. 4239 din 6 august 2020, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, secţia a II-a civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alba Iulia.
În motivare a reţinut faptul că Judecătoria Oradea a încuviinţat executarea silită demarată în dosarul execuţional nr. x/2020 al SEJ C., precum şi că în acest dosar există o pluralitate de debitori, cu sedii în circumscripţia unor judecătorii diferite.
Totodată, a reţinut că intimaţii creditori din prezenta cauză, A. şi B., au calitatea de judecători în cadrul Tribunalului Bihor şi, în raport de dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., iar aceştia aveau obligaţia de a sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad din circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea (Curtea de Apel Oradea).
Astfel, în aplicarea art. 127 alin. (1) C. proc. civ., Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alba Iulia, instanţă ce se află în circumscripţia Curţii de Apel Alba Iulia, învecinată cu Curtea de Apel Oradea.
Învestită cu soluţionarea cauzei după declinare, Judecătoria Alba Iulia, prin sentinţa nr. 2785 din 18 decembrie 2020, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării acestuia. Totodată, a dispus şi suspendarea judecării cauzei până la soluţionarea conflictului negativ de competenţă.
Pentru a dispune astfel, instanţa a constatat incidenţa în speţă a dispoziţiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., precum şi faptul că sediul debitorului Ministerul Finanţelor Publice se află în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.
A mai apreciat că în speţă nu sunt aplicabile, prin analogie, dispoziţiile art. 112 C. proc. civ. ce instituie o competenţă alternativă pentru formularea acţiunii împotriva mai multor pârâţi, atât timp cât părţi în prezenta cauză sunt doar contestatorul debitor Ministerul Finanţelor Publice şi creditorii intimaţi.
Analizând conflictul de competenţă, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ.., raportat la art. 133 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 06.04.2020, contestatorul Ministerul Finanţelor Publice a formulat contestaţie la executare, solicitând suspendarea executării silite până la soluţionarea contestaţiei la executare; anularea somaţiei nr. x/09.03.2020 emise de Societatea de Executori Judecătoreşti C. în dosarul executional nr. x/2020, a executării silite înseşi, precum şi a încheierii de încuviinţare a executării silite cu nr. 281/2020 pronunţată la data de 29.01.2020 de Judecătoria Oradea în dosarul nr. x/2020, îndreptată prin încheierea din 18.02.2020 pronunţată de Judecătoria Oradea în dosarul nr. x/2020; întoarcerea executării silite şi restabilirea situaţiei anterioare.
Contestaţia la executare este de competenţa exclusivă a instanţei de executare, aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 714 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 651 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., care prevăd că "(1) Contestaţia se introduce la instanţa de executare. (3) Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date în competenţa altor instanţe sau organe".
În cauză, se constată că Judecătoria Oradea, prin încheierea civilă nr. 281 din 29 ianuarie 202, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din 18 februarie 2020, ambele pronunţate în dosarul nr. x/2020, a admis cererea formulată de petentul Societatea Civilă Profesională de Executori Judecătoreşti C., la cererea creditoarelor A. şi B., şi a încuviinţat executarea silită a titlurilor executorii reprezentate de: sentinţa civilă nr. 909/09.06.2009 pronunţată de Tribunalul Bihor în dosarul nr. x/2019, irevocabilă prin decizia civilă nr. 364R/01.02.2011 a Curţii de Apel Timişoara; sentinţa civilă nr. 1587/PI/19.06.2014 pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. x/2014, definitivă prin decizia civilă nr. 1067/11.11.2014 a Curţii de Apel Timişoara; sentinţa civilă nr. 1198/LM/2009 a Tribunalului Bihor pronunţată în dosarul nr. x/2019, definitivă prin decizia civilă nr. 68/19.10.2010 a Curţii de Apel Oradea, împotriva debitorilor Curtea de Apel Oradea, Tribunalul Bihor, Ministerul Justiţiei, Ministerul Finanţelor Publice şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor.
Astfel, din perspectiva exigenţelor art. 651 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. instanţa de executare a fost deja stabilită ca fiind Judecătoria Oradea, iar acest aspect nu mai poate fi reapreciat în cadrul procedurii în care se contestă executarea silită deja declanşată pentru că hotărârea prin care a fost încuviinţată executarea a tranşat în mod necesar şi problema calificării instanţei ce a pronunţat-o ca având statutul de instanţă de excutare.
Totodată, Înalta Curte are în vedere faptul că debitorul contestator a ales să nu se folosească, la momentul formulării contestaţiei la executare, de posibilitatea oferită prin dispoziţiile art. 127 alin. (2) C. proc. civ., ci a înţeles să sesizeze în mod eronat instanţa de la sediul său, iar nu una dintre judecătoriile aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu Curtea de Apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care a încuviinţat executarea.
Aşadar, Înalta Curte constată că sesizarea Judecătoriei Alba Iulia pe calea declinării de competenţă nu are nicio justificare în cadrul legal care interesează această materie, opţiunea pentru menţionata judecătorie fiind făcută de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti cu neobservarea cerinţelor şi scopului normei înscrise în art. 127 din C. proc. civ.
Totodată, ţinând seama de împrejurarea că instanţa de executare a fost deja determinată prin efectul pronunţării încheierii de încuviinţare a executării silite, de caracterul imperativ al normei înscrise în art. 714 alin. (1) C. proc. civ., precum şi faptul că finalitatea procedurii regulatorului de competenţă este aceea de a stabili instanţa căreia legea îi conferă competenţe de soluţionare a unei pricini, Înalta Curte urmează a constata că, în speţă, Judecătoria Oradea este instanţa de executare şi, în consecinţă, aceleiaşi instanţe îi revine şi competenţa de a soluţiona contestaţia la executare.
Pentru aceste considerente, în baza dispoziţiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 februarie 2021.