Timeliness exception in administrative litigation: evidentiary burden for proving registration date and calculation of one-year statutory limit

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 103/CA din 6 mai 2004, Curtea de Apel Constanța, secția de contencios administrativ, a admis excepția tardivității invocată de pârâtul Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului și în consecință, a respins ca tardiv formulată, acțiunea reclamantului P.L., având ca obiect anularea parțială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate, seria M.09 nr. 0245, emis la 14 ianuarie 1994, de către Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, în favoarea pârâtei SC C.F. SA.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:

Așa cum rezultă din sentința civilă nr. 151/CA din 7 noiembrie 2002, a Curții de Apel Constanța, certificatul de atestare a dreptului de proprietate contestat a fost intabulat, fiind opozabil față de terți, deci și față de reclamant.

Deși în dosarul nr. 1101/CA din 12 august 2002 al Curții de Apel Constanța, reclamantul și-a modificat ulterior obiectul și temeiul cererii sale, rezultă că la acest moment avea cunoștință de actul a cărui anulare o cere. Precizarea făcută cu ocazia judecății cauzei de față, în sensul că se contestă anexele 2, 3 și 5 la certificatul de atestare, nu prezintă relevanță în stabilirea momentului de la care se calculează termenul de un an prevăzut de art. 5 alin. (5) din Legea nr. 29/1990, obiectul cererii în contencios fiind actul administrativ - certificatul seria M.09 nr. 0245/1994, considerat nelegal, pentru includerea în suprafața totală de 85.141,5 mp, a terenului de 2.727 mp situat în Suceava.

În termen legal, împotriva acestei sentințe a declarat recurs, reclamantul.

Cererea de recurs a fost întemeiată în drept, pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ., iar în motivarea ei s-a arătat, în esență, că certificatul de atestare a dreptului de proprietate, seria M.09 nr. 0245, nu a fost intabulat pe numele pârâtei SC C.F. SA Iași și ca urmare, termenul de un an prevăzut de art. 5 alin. (5) din Legea nr. 29/1990, nu a început să curgă. În opinia recurentului, acest termen poate fi calculat numai de la data de 22 ianuarie 2004, când, în dosarul nr. 4783/2003 al Tribunalului Suceava, intimata-pârâtă SC C.F. SA Iași a depus schițele terenului, schițe în raport cu care se poate hotărî asupra temeiniciei acțiunii în anulare și care nu pot fi contestate separat, deoarece nu sunt acte administrative.

Prin întâmpinările depuse, intimații Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului și SC C.F. Iași au solicitat menținerea, ca legală, a sentinței recurate.

Examinându-se cauza, prin prisma criticii aduse de recurent și în temeiul art. 3041 C. proc. civ., se reține că recursul este fondat, urmând a fi admis conform art. 312 C. proc. civ.

Instanța fondului a soluționat excepția tardivității acțiunii, invocată de pârâtul Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, fără a administra suficiente probe, pentru verificarea susținerii că acțiunea a fost introdusă peste termenul prevăzut de art. 5 alin. ultim din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990. Astfel, în motivarea hotărârii este preluat un aspect reținut în considerentele sentinței civile nr. 151/CA din 7 noiembrie 2002, pronunțată de aceeași instanță, anume că certificatul de atestare a dreptului de proprietate, seria M.09 nr. 0245/1994, a fost intabulat și ca urmare, este opozabil, și reclamantului. În această ultimă sentință nu este specificat momentul intabulării și nu se face vorbire de actul care dovedește această împrejurare.

Din verificarea actelor dosarelor, se constată că nu rezultă data intabulării actului în discuție; de altfel, intabularea și data efectuării acestei operațiuni trebuia probată, fie de cel care a invocat excepția, fie de pârâta beneficiară a certificatului de atestare a dreptului de proprietate.

Nefăcând toate demersurile pentru a lămuri data la care a luat cunoștință, reclamantul, de existența actului contestat și de la care se calculează termenul de decădere prevăzut de art. 5 alin. ultim din Legea nr. 29/1990, instanța nu a dat curs rolului activ la care este obligată în temeiul art. 129 alin. (5) C. proc. civ.

Pentru toate cele expuse, sentința atacată va fi casată, iar cauza trimisă, spre rejudecare, aceleiași instanțe, care urmează să reanalizeze excepția tardivității într-un context probator relevant. În măsura în care nu se vor produce dovezi care să susțină tardivitatea acțiunii, instanța de rejudecare va proceda la analizarea fondului pricinii cu care a fost învestită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de P.L. împotriva sentinței civile nr. 103/CA din 6 mai 2004 a Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și trimite cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 noiembrie 2004.