Municipality's appeal annulled and council's dismissed, upholding €33,180 improvements award and moral damages.

Şedinţa publică din data de 11 februarie 2021

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sighetu Marmaţiei la data de 5.04.2017, reclamanta A., în contradictoriu cu Municipiul Sighetu Marmaţiei, prin primar, Consiliul Local Sighetu Marmaţiei, prin primar, S.C. B. S.A., S.C. Urbana S.A., Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice a solicitat obligarea acestora la plata sumei de 721.258 RON reprezentând preţul de vânzare-cumpârare al imobilului situat în Sighetu Marmaţiei, str. x, jud. Maramureş, CF Sighetu Marmaţiei 51366 (vechi 13390), top x casă şi teren, la plata sporului de valoare adus prin îmbunătăţirile necesare, utile şi voluptorii, cheltuieli de judecată de 1.300 RON conform sentinţei civile nr. 3171/2011 şi 6450 RON conform deciziei civile nr. 671/R/2014, la plata de daune morale de 100 RON/zi începând cu data de 02.04.2014 până la plata efectivă, Ia plata dobânzii legale de la data pronunţării hotărârii până la plata efectivă, cu cheltuieli de judecată.

Judecătoria Sighetu Marmaţiei, prin sentinţa civilă nr. 1357/10 mai 2017 a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat cauza în favoarea Tribunalului Maramureş, raportat la valoarea obiectului litigiului.

2. Hotărârea pronunţată de tribunal în primă instanţă

Prin sentinţa civilă nr. 464/02.05.2019 a Tribunalului Maramureş, s-a respins, ca nefondată, excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune; s-a respins, ca nefondată, excepţia lipsei calităţii procesual pasive a pârâtului Municipiul Sighetu Marmaţiei prin primar; s-a admis excepţia lipsei calităţii procesual pasive a pârâţilor Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, Consiliul Local al Municipiului Sighetu Marmaţiei şi Serviciul Public de gospodărire Urbana şi, pe cale de consecinţă, s-a respins acţiunea intentată faţă de aceşti pârâţi, ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesual pasivă; s-a admis în parte acţiunea formulată de către reclamanta A. în contradictoriu cu Municipiul Sighetu Marmaţiei prin primar şi, pe cale de consecinţă: a fost obligat pârâtul Municipiul Sighetu Marmaţiei prin primar să achite către reclamanta A. suma de 721.258 RON (la nivelul anului 1995), actualizată cu indicele inflaţiei la zi, şi cu dobânda legală de la data pronunţării prezentei hotărâri până la data achitării efective a sumei, reprezentând preţul contractului de vânzare-cumpărare nr. x/29.05.1995; a fost obligat pârâtul Municipiul Sighetu Marmaţiei prin primar să achite către reclamanta A. suma de 1.300 RON şi 6.450 RON, cu dobânda legală de la data pronunţării prezentei hotărâri şi până la data plăţii efective a sumei; s-au respins ca, nefondate, celelalte pretenţii ale reclamantei A.; a fost obligat pârâtul Municipiul Sighetu Marmaţiei, prin primar să achite către reclamanta A. suma de 9.511 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinţei primei instanţe a declarat apel principal reclamanta A. şi apel incident pârâţii Municipiul Sighetu Marmaţiei şi Consiliul Local al Municipiului Sighetu Marmaţiei.

3. Hotărârea pronunţată în apel

Prin decizia civilă nr. 257A din 20.11.2019, Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă a admis, în parte, apelul declarat de reclamanta A. şi a schimbat în parte sentinţa în sensul ca: a obligat pârâtul Municipiul Sighetu Marmaţiei, prin primar, să plătească reclamantei A. echivalentul în RON, la data plăţii a sumei de 33.180 euro, reprezentând cheltuieli necesare şi utile, voluptorii aduse imobilului situat în Sighetu Marmaţiei, str. x şi dobânda legală, începând cu 02.05.2019, până la data plăţii; a obligat pârâtul Municipiul Sighetu Marmaţiei, prin primar, să plătească reclamantei A. suma de 1.000 RON, cu titlu de daune morale şi dobânda legală, începând cu data de 02.05.2019, până la data plăţii. A admis, în parte, apelul incident formulat de pârâtul Municipiul Sighetu Marmaţiei împotriva aceleiaşi sentinţe şi în consecinţă: a înlăturat obligaţia pârâtului Municipiul Sighetu Marmaţiei de a achita reclamantei A. sumele de 1300 RON şi 6450 RON; a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei care nu contravin prezentei decizii; a obligat pe intimatul Municipiul Sighetu Marmaţiei să plătească apelantei suma de 2618 RON, cheltuieli de judecată în apel, reprezentând taxa judiciară de timbru.

4. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei pronunţate în apel au declarat recurs pârâţii Municipiul Sighetu Marmaţiei, prin primar, şi Consiliul Local al Municipiului Sighetu Marmaţiei.

Prin memoriul de recurs, recurenţii au susţinut, în esenţă, că decizia curţii de apel a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, întrucât curtea de apel, în mod greşit, a dispus obligarea Municipiului Sighetu Marmaţiei la plata sporului de valoare constând în îmbunătăţirile necesare, utile şi voluptorii realizate la casa din Sighetu Marmaţiei, str. x, precum şi a daunelor morale.

Se mai susţine că municipiul nu a avut calitatea de vânzător, nu a fost parte contractantă în contractul de vânzare-cumpărare nr. x/1995, care a fost încheiat între Regia Autonomă de Gospodărire Locativă Gosmara RA şi reclamantă, iar faptul că, în conformitate cu prevederile art. 12 din Legea nr. 85/1992, suma de bani rezultată în urma vânzării s-a făcut venit la bugetul local, recurenţii nefiind părţi în vânzarea iniţială, unde calitatea de vânzător o avea Regia Autonomă de Gospodărire Locativă Gosmara RA, nu conduce la obligarea acestora la plata altor sume decât aceea ce a fost virată în contul bugetului local, capăt de cerere la care nu a manifestat opoziţie.

Mai arată recurenţii că nu pot fi obligaţi la plata sporului de valoare adus imobilului prin îmbunătăţirile necesare, utile şi voluptorii, iar instanţa de apel i-a obligat greşit la plata sumei de 1000 RON cu titlu de daune morale şi dobândă legală, neadministrând probe în acest sens.

În mod greşit s-a constatat că Municipiul Sighetu Marmaţiei a avut calitatea de vânzător, ceea ce a dus la modificarea sentinţei Tribunalului Maramureş şi a reţinerii obligaţiei vânzătorului de a răspunde pentru evicţiune faţă de cumpărător.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

5. Procedura de filtru

Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a procedat, la data de 2 octombrie 2020, la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin raport constatându-se că recurentul are deschisă calea de atac a recursului împotriva încheierii recurate, însă completul de filtru urmează a aprecia asupra încadrării criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., precum şi asupra excepţiilor invocate de intimata A. prin întâmpinare: lipsă de interes şi nulitate sub aspectul neîncadrării criticilor în motivele de recurs prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Completul de filtru C4, la data de 3 noiembrie 2020, constatând că raportul întruneşte condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia, pentru ca părţile să formuleze punct de vedere, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) din acelaşi cod.

Intimata-reclamantă A. a depus punct de vedere la raport prin care a solicitat respingerea recursului.

S-a fixat termen pentru judecarea recursului la 11 februarie 2021, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără citarea părţilor.

6. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând recursul sub aspectul posibilităţii de încadrare a criticilor formulate în cazurile de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., chestiune reţinută prin raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, Înalta Curte constată următoarele:

a) Recursul formulat de pârâtul Municipiul Sighetu Marmaţiei

Conform art. 487 alin. (1) C. proc. civ., recursul se motivează prin însăşi cererea de recurs, iar motivele de recurs sunt cele prevăzute expres şi limitativ în art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Articolul 489 alin. (1) din acelaşi cod prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin. (3), care se referă la motivele de ordine publică, iar în alin. (2) al aceluiaşi articol se arată că aceeaşi sancţiune, a nulităţii recursului, se aplică şi în situaţia în care criticile dezvoltate nu sunt susceptibile de încadrare în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea tezei de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete privind judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat de către titularul recursului.

Ca atare, nu poate constitui motiv de recurs orice nemulţumire a părţii cu privire la soluţia pronunţată, în sensul că nu pot fi susţinute în mod valabil critici prin care se tinde la schimbarea situaţiei de fapt ori la reaprecierea probelor cauzei sau prin care se solicită realizarea unui control judiciar de temeinicie; în consecinţă, instanţa de recurs nu poate examina decât criticile privitoare la decizia atacată care fac posibilă încadrarea în prevederile art. 488 din C. proc. civ. şi sunt proprii controlului judiciar de legalitate permis instanţei de recurs.

În speţă, din memoriul de recurs nu reies critici care să poată fi încadrate în cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., din perspectiva ipotezei prevăzute de pct. 8 al articolului menţionat, invocate formal de recurent, ci în esenţă, se fac susţineri care nu reprezintă veritabile critici de nelegalitate, ci privesc elemente ale situaţiei de fapt contestate de recurent.

Astfel, deşi recurentul afirmă că decizia atacată ar fi fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, făcând referire la obligarea pretins greşită a Municipiului Sighetu Marmaţiei la plata sporului de valoare constând în îmbunătăţirile necesare, utile şi voluptorii realizate la casa din Sighetu Marmaţiei, str. x, acesta nu aduce nicio critică propriu-zisă hotărârii instanţei de apel, ci se limitează la a susţine generic că nu poate fi obligat la plata sporului de valoare adus imobilului prin îmbunătăţirile necesare, utile şi voluptorii, iar instanţa de apel l-a obligat greşit la plata sumei de 1000 RON cu titlu de daune morale şi dobândă legală, neadministrând probe în acest sens, fără a face referire însă la argumentele instanţei de apel şi a arăta care sunt aspectele de nelegalitate ale deciziei atacate în ceea ce priveşte soluţionarea acestui capăt de cerere şi care sunt textele legale încălcate.

De asemenea, susţinerile recurentului din memoriul de recurs, referitoare la acordarea daunelor morale de către instanţa de apel, nu se pot încadra în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocat formal de recurent, deoarece acesta nu arată care sunt normele de drept material încălcate sau aplicate greşit de către instanţa de apel, ci susţine interpretarea greşită a probatoriului, aspect necenzurabil în recurs.

În acest context, în ipoteza în care au fost invocate prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în oricare dintre tezele descrise în cuprinsul acestui text legal - hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material -, recurentul era dator să argumenteze raţiunea pentru care consideră că, prin hotărârea atacată, instanţa de apel a încălcat sau aplicat greşit prevederile legale invocate prin memoriul de recurs ori principiile desprinse din jurisprudenţa naţională sau europeană referitoare la acordarea despăgubirilor acordate cu titlu de daune morale.

Prin urmare, nici criticile generice referitoare la obligarea pârâtului la plata despăgubirilor acordate cu titlu de daune morale nu pot forma obiectul controlului judiciar în recurs, întrucât reprezintă aspecte care implică evaluarea probatoriului şi a situaţiei de fapt, constituind motive de netemeinicie a hotărârii atacate care exced cazurilor de nelegalitate prevăzute strict şi limitativ în art. 488 C. proc. civ., în limita cărora să poată fi exercitat controlul judiciar.

De asemenea, prin cererea de recurs, recurentul-pârât a făcut ample referiri la aspectele de fapt ale judecăţii, reluând în acest sens pasaje ample care se regăsesc în apărările formulate prin motivele din apel şi cele prezentate în faţa primei instanţe.

Or, reproducerea, prin cererea de recurs, a stării de fapt şi a actelor normative care au stat la baza cererii de chemare în judecată, nu se constituie într-o critică de nelegalitate a deciziei, dispoziţiile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. arătând faptul că recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Prin urmare, instanţa de recurs nu are a examina aceste critici de netemeinicie.

În acest context, se constată că susţinerile recurentului vizând pretinsa acordare greşită a sporului de valoare şi a despăgubirilor date cu titlu de daune morale sunt formale şi nu sunt apte a permite controlul de legalitate al deciziei recurate, neputând fi luate în considerare cu valoare de critici de nelegalitate la adresa deciziei recurate.

Prin urmare, în cuprinsul cererii de recurs deduse judecăţii, nu se regăsesc veritabile critici la adresa deciziei pronunţate în apel şi nici nu se arată în ce constă nelegalitatea deciziei atacate, prin raportare la soluţia pronunţată în apel şi la argumentele arătate de instanţă în fundamentarea acesteia, care să permită încadrarea acestora, de către instanţă, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., într-unul din motivele de recurs strict şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, în aplicarea dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de pârâtul Municipiul Sighetu Marmaţiei prin primar.

b) Recursul declarat de pârâtul Consiliul Local Sighetu Marmaţiei

Potrivit art. 458 C. proc. civ. "Căile de atac pot fi exercitate numai de părţile aflate în proces care justifică un interes, în afară de cazul în care, potrivit legii, acest drept îl au şi alte organe sau persoane."

Interesul, ca şi condiţie de exerciţiu a acţiunii civile, reprezintă folosul pe care îl are o persoană, pentru a justifica punerea în mişcare a procedurii judiciare, iar în cvasitotalitatea doctrinei, s-a statuat că interesul trebuie să fie legitim, respectiv corespunzător cerinţelor legii materiale şi procesuale; actual, respectiv să existe la momentul la care a fost formulată cererea şi, nu în ultimul rând, direct şi personal, respectiv să aparţină celui care a formulat cererea.

Interesul procesual este o condiţie de exerciţiu a acţiunii civile, în timp ce apelul şi/sau recursul sunt forme de manifestare a acţiunii civile ce presupun exercitarea dreptului de a face uz de căile de atac şi se înscriu în ansamblul mijloacelor procesuale prevăzute de lege, prin care se urmăreşte protecţia unui drept subiectiv ori a unui interes legitim şi pentru a căror realizare recurgerea la instanţă este obligatorie.

Ca atare, interesul procesual actual, legitim şi personal este o condiţie de exerciţiu ce trebuie să se justifice în fiecare etapă procesuală, aşadar, şi în recurs, cum este situaţia supusă examinării.

Înalta Curte reţine că, în cauză, prin hotărârea primei instanţe, sentinţa civilă nr. 464/02.05.2019 a Tribunalului Maramureş, a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesual pasive a pârâţilor Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, Consiliul Local al Municipiului Sighetu Marmaţiei şi Serviciul Public de gospodărire Urbana şi, pe cale de consecinţă, s-a respins acţiunea intentată faţă de aceşti pârâţi, ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesual pasivă.

Această dispoziţie a instanţei de fond nu a făcut obiectul criticilor din apelurile formulate în speţă, astfel că aspectul lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Consiliul Local al Municipiului Sighetu Marmaţiei a căpătat autoritate de lucru judecat, acesta nemaiavând calitate de parte în prezenta cauză.

Având în vedere aspectele redate reiese faptul că recurentul Consiliul Local Sighetu Marmaţiei nu mai justifică un interes procesual actual în soluţionarea recursului de faţă, îndreptat împotriva hotărârii din apel, în absenţa unor drepturi procesuale sau în planul dreptului substanţial care să îi fi fost lezate prin hotărârea cu privire la care a iniţiat controlul judiciar, câtă vreme acesta nu mai are calitatea de parte în cauză.

În consecinţă, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ. va respinge, ca lipsit de interes, recursul declarat de pârâtul Consiliul Local Sighetu Marmaţiei prin Primar împotriva deciziei civile nr. 257A din 20 noiembrie 2019 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâtul Municipiul Sighetu Marmaţiei prin Primar împotriva deciziei civile nr. 257A din 20 noiembrie 2019 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă.

Respinge, ca lipsit de interes, recursul declarat de pârâtul Consiliul Local Sighetu Marmaţiei prin Primar împotriva aceleiaşi decizii.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 februarie 2021.