Negative Jurisdictional Conflict Resolved: Bucharest Tribunal to Hear Challenge to Enforcement of Non-Final Abduction Return Order.

I. Circumstanţele cauzei:

1. Obiectul cauzei:

Prin contestaţia înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, la data de 10.04.2020, sub nr. x/2020, contestatorul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimata B., suspendarea executării sentinţei civile nr. 173/24.02.2020 pronunţată de Tribunalul Bucureşti în dosarul nr. x/2019, având în vedere măsurile preventive dispuse la nivel naţional pentru a preîntâmpina evoluţii nedorite legate de coronavirus (COVID-19) şi refuzul copiilor de a părăsi reşedinţa de la această dată şi anularea tuturor formelor de executare efectuate cu privire la întinderea şi aplicarea titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 173/2020.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă:

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 735 din data de 25 iunie 2020 pronunţată în dosarul nr. x/2020, Tribunalul Bucureşti a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Bucureşti a reţinut că obiectul prezentei cauze îl constituie cererea de suspendarea a executării sentinţei civile nr. 173/24.02.2020 pronunţată de Tribunalul Bucureşti în dosarul nr. x/2019, având în vedere măsurile preventive dispuse la nivel naţional pentru a preîntâmpina evoluţii nedorite legate de coronavirus (COVID-19) şi refuzul copiilor de a părăsi reşedinţa de la această dată şi anularea tuturor formelor de executare efectuate, întinderea şi aplicarea titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 173/2020.

Temeiul de drept al cererii îl constituie art. 450 C. proc. civ., care prevede:

"(1) Suspendarea executării provizorii va putea fi solicitată fie prin cererea de apel, fie distinct în tot cursul judecăţii în apel. (2) Cererea se va depune la prima instanţă sau, după caz, la instanţa de apel. În această din urmă situaţie, la cerere se va alătura o copie legalizată a dispozitivului hotărârii. (3) Cererea de suspendare se va judeca de către instanţa de apel. Dispoziţiile art. 719 alin. (6) sunt aplicabile în mod corespunzător. (4) Suspendarea va putea fi încuviinţată numai cu plata unei cauţiuni al cărei cuantum va fi stabilit de instanţă în condiţiile art. 719 alin. (2) şi (3). (5) Până la soluţionarea cererii de suspendare, aceasta va putea fi încuviinţată provizoriu, prin ordonanţă preşedinţială, chiar înainte de sosirea dosarului, cu respectarea cerinţei prevăzute la alin. (4)."

Prin urmare, tribunalul a constatat că nu este competent material să judece prezenta cauză, care cade în competenţa materială a instanţei de apel, respectiv a Curţii de Apel Bucureşti, fiind admisă excepţia invocată, în temeiul art. 130- 132 C. proc. civ.

2.2. Învestită cu soluţionarea cauzei, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin sentinţa civilă nr. 123F/07.10.2020, a admis excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecarea cauzei şi a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

Curtea de Apel Bucureşti a reţinut, în esenţă, că, din cuprinsul cererii de chemare în judecată rezultă că aceasta reprezintă o contestaţie la executare formulată de contestatorul A., în baza titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 173/24.02.2020 pronunţată de Tribunalul Bucureşti în dosarul nr. x/2019, contestaţie prin care se solicită şi suspendarea executării sentinţei menţionate.

Faptul că prezenta cerere de chemare în judecată reprezintă o contestaţie la executare rezultă atât din argumentele invocate de contestator, cât şi din temeiul de drept invocat de acesta, respectiv art. 712 C. proc. civ.

Fiind vorba de o cerere de suspendare a executării silite formulate în cadrul unei contestaţii la executare, Curtea de Apel Bucureşti a apreciat că instanţa competentă a soluţiona cererea de suspendare a executării este instanţa învestită cu soluţionarea contestaţiei la executare, potrivit art. 719 coroborat cu art. 714 C. proc. civ.

Cum titlul executoriu este reprezentat de sentinţa civilă nr. 173/24.02.2020 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă în materia răpirii internaţionale de copii, instanţa competentă să soluţioneze contestaţia la executare este Tribunalul Bucureşti, instanţă căreia îi revine şi competenţa de a soluţiona cererea de suspendare a executării sentinţei menţionate.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă:

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Problema care a generat desesizarea instanţelor aflate în conflict îl constituie interpretarea diferită a obiectului şi cauzei juridice a litigiului.

În pronunţarea regulatorului de competenţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că, în cauză, contestatorul a calificat şi precizat, în mod neechivoc, temeiul juridic al acţiunii, art. 712 C. proc. civ., în raport de care rezultă că prezenta cerere de chemare în judecată reprezintă o contestaţie la executare formulată de contestatorul A., în baza titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 173/24.02.2020 pronunţată de Tribunalul Bucureşti în dosarul nr. x/2019, contestaţie prin care se solicită şi suspendarea executării sentinţei menţionate, fapt ce reiese şi din argumentele invocate de contestator.

Aşa cum în mod corect a sesizat Curtea de Apel Bucureşti, faptul că, la momentul învestirii instanţei cu prezenta contestaţie sentinţa civilă nr. 173 din 24.02.2020 pronunţată de Tribunalul Bucureşti nu era definitivă, nu poate schimba natura prezentei cereri de chemare în judecată, având în vedere că hotărârile judecătoreşti pronunţate în cazul acţiunilor întemeiate pe dispoziţiile Legii nr. 369/2004 privind aplicarea Convenţiei asupra aspectelor civile ale răpirii internaţionale de copii, adoptată la Haga la 25 octombrie 1980, la care România a aderat prin Legea nr. 100/1992 sunt executorii, potrivit art. 15 alin. (1) din lege.

Or, contestatorul tocmai în considerarea caracterului executoriu al sentinţei menţionate a solicitat suspendarea executării acesteia, precum şi anularea tuturor formelor de executare efectuate, întinderea şi aplicarea titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 173/24.02.2020 pronunţată în dosar nr. x/2019.

Faţă de toate cele de mai sus şi cum, în cauză, titlul executoriu este reprezentat de sentinţa civilă nr. 173/24.02.2020 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă în materia răpirii internaţionale de copii, instanţa competentă să soluţioneze contestaţia la executare şi cererea de suspendare a executării sentinţei menţionate este Tribunalul Bucureşti, sens în care Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşţi, secţia a III-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 februarie 2021.