Peremption of revision request due to failure to request default judgment after suspension
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court declared the requests for revision of a first-instance judgment inadmissible due to peremption, effectively ruling against the petitioners. The case involved two separate requests to revise a 2018 civil decision concerning land fund application issues, which had been suspended for lack of the parties' presence in March 2019; although one petitioner sought to resume proceedings in September 2019, this action did not interrupt the running of the prescription period because it was not accompanied by a request for a default judgment. The Court held that the six-month peremption period prescribed by Article 416(1) of the Code of Civil Procedure expired on September 21, 2019, as the petitioners failed to perform any procedural acts in pursuit of trial within that timeframe, and a mere motion to resume the case without a specific request for judgment in absentia does not constitute an interruptive act under Article 417, resulting in the automatic expiration of the revision requests against the parties' culpable neglect.
Legislator headnote
AI generatedart. 509 pct. 8 C. proc. civ, art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ, art. 416 alin. (1) C. proc. civ, art. 417 C. proc. civ, art. 418 C. proc. civ; Peremption of revision request due to failure to request default judgment after suspension: Perimarea se întrerupe, în conformitate cu prevederile art. 417 C. proc. civ., prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 11 februarie 2021
Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
Prin cererile formulate şi înregistrate la data de 24.07.2018, respectiv 30.07.2018, pe rolul Tribunalului Maramureş, sub nr. x/2016, revizuentele A. şi Comisia Locală Vişeu de Jos, separat, au formulat cereri de revizuire a deciziei civile nr. 385/A pronunţată de Tribunalul Maramureş, la data de 28 iunie 2018, în dosarul nr. x/2016.
În cuprinsul cererilor de revizuire, s-a solicitat admiterea cererilor de revizuire, schimbarea în tot a deciziei atacate, cu consecinţă respingerii cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul B..
La data de 16 octombrie 2018 revizuenta A. a precizat, în scris, că decizia atacată şi decizia nr. 986/2015 pronunţată de Curtea de Apel Cluj cuprind dispoziţii contrare, astfel că cererea de revizuire formulată şi precizată a fost întemeiată şi pe prevederile art. 509 pct. 8 C. proc. civ.
Aceeaşi poziţie a fost exprimată în scris şi de către revizuenta Comisia Locală Vişeu de Jos, înregistrată la dosar la data de 16.10.2018.
Prin decizia nr. 532/A din 18.10.2018 a Tribunalului Maramureş, secţia I civilă, a fost declinată competenţa de soluţionare a cererilor de revizuire formulate de A. şi Comisia Locală de Aplicare a Legilor Fondului Funciar Vişeu de Jos, în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă mai mare în grad, raportat la faptul că prima decizie, pretins contrară, a fost pronunţată de Curtea de Apel Cluj.
Cererile de revizuire au fost înregistrate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, sub nr. dosar x/2018
În dosarul nr. x/2018, prin încheierea din 21 martie 2019, instanţa a suspendat judecata recursului, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., ca urmare a constatării faptului că niciuna dintre părţile legal citate nu s-a prezentat la strigarea cauzei şi nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La data de 11 septembrie 2019, revizuenta A. a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, cerere care a fost respinsă prin încheierea de şedinţă din 5 decembrie 2019, reţinându-se că niciuna dintre părţi nu s-au prezentat în faţa instanţei, precum şi că nici nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă, motiv pentru care instanţa a apreciat că cererea de repunere pe rol nu a fost formulată în vederea judecării cauzei, astfel că a fost menţinută măsura suspendării judecării cauzei în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., dispusă prin încheierea din 21 martie 2019.
La 15 octombrie 2020, în baza referatului întocmit de grefă, a fost acordat termen de judecată, din oficiu, pentru data de 11 februarie 2021, în vederea discutării perimării.
La termenul de judecată din 11 februarie 2021, cauza a fost repusă pe rol, din oficiu, iar instanţa a rămas în pronunţare cu privire la excepţia de perimare a cererii.
2. Considerentele Înaltei Curţi
Analizând excepţia perimării, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ.:
"orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni", iar alin. (2) al aceluiaşi articol prevede că termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă.
Astfel spus, perimarea operează cu condiţia ca timp de 6 luni să nu se fi săvârşit în cauză nici un act de procedură în vederea judecării ei, situaţie datorată lipsei de diligenţă a părţii, care nu a acţionat în acest scop, deşi avea posibilitatea să o facă.
Perimarea se întrerupe, în conformitate cu prevederile art. 417 C. proc. civ., prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes.
De asemenea, dispoziţiile art. 418 C. proc. civ., prevăd în mod expres şi limitativ cazurile în care cursul perimării este suspendat, respectiv:
"(1) Cursul perimării este suspendat cât timp durează suspendarea judecăţii, pronunţată de instanţă în cazurile prevăzute la art. 413, precum şi în alte cazuri stabilite de lege, dacă suspendarea nu este cauzată de lipsa de stăruinţă a părţilor în judecată; (2) În cazurile prevăzute la art. 412, cursul perimării este suspendat timp de o lună de la data când s-au petrecut faptele care au determinat suspendarea judecăţii, dacă aceste fapte s-au petrecut în cele din urmă 3 luni ale termenului de perimare; (3) Perimarea se suspendă, de asemenea, pe timpul cât partea este împiedicată de a stărui în judecată din cauza unor motive temeinic justificate, precum şi în alte cazuri expres prevăzute de lege."
Înalta Curte apreciază că, în speţa de faţă, a fost depăşit cu mult termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., ultimul act de procedură fiind efectuat la data de 21 martie 2019, când pricina a fost suspendată pentru lipsa părţilor, măsură menţinută prin încheierea de şedinţă din 5 decembrie 2019.
Împrejurarea că revizuenta A. a solicitat repunerea cauzei pe rol, la datele de 11 septembrie 2019, nu este de natură să întrerupă cursul perimării, având în vedere că pricina nu a fost repusă pe rol, ci, prin încheierea de şedinţă din 5 decembrie 2019, instanţa a respins cererea de repunere pe rol şi a menţinut măsura suspendării cauzei, reţinând că niciuna dintre părţi nu s-au prezentat în faţa instanţei şi nici nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă, motiv pentru care instanţa a apreciat că cererea de repunere pe rol nu a fost formulată în vederea judecării cauzei, astfel că a fost menţinută măsura suspendării judecării cauzei în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., dispusă prin încheierea din 21 martie 2019.
Astfel, cererea de repunere pe rol neînsoţită de solicitarea de judecată în lipsă nu poate constitui act de procedură căruia să i se recunoască efectul de întrerupere a termenului de perimare, în condiţiile în care instanţa a dispus suspendarea, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., pentru lipsa părţilor şi absenţa unei cereri de judecată în lipsă, deoarece nu se poate păşi nici ulterior la continuarea judecăţii în lipsa unei solicitări exprese de judecare în lipsă, care, anterior, a condus la suspendare.
Totodată, actul de procedură întreruptiv al cursului termenului de perimare trebuie efectuat în vederea judecării procesului, cerinţă neîndeplinită de actul de procedură îndeplinit de revizuentă ulterior suspendării cauzei.
Prin urmare, în speţă, nu a fost întrerupt cursul perimării în înţelesul dispoziţiilor art. 417 - 418 C. proc. civ., ultimul act de procedură fiind efectuat la data de 21 martie 2019, când pricina a fost suspendată pentru lipsa părţilor, măsură menţinută prin încheierea de şedinţă din 5 decembrie 2019.
În consecinţă, termenul de 6 luni, prevăzut de norma de drept mai sus citată, s-a împlinit la data de 21 septembrie 2019.
Conduita revizuentei A. este una culpabilă, ce echivalează cu lipsa de stăruinţă în judecarea pricinii, întrucât aceasta a formulat cererea de repunere a cauzei pe rol fără să fi solicitat judecarea în lipsă şi nici nu s-a prezentat la termenul pentru care a fost legal citată cu menţiunea de a preciza dacă solicită sau nu judecata în lipsă, deşi suspendarea cauzei fusese dispusă tocmai pentru asemenea împrejurare.
De asemenea, Înalta Curte constată că, în perioada scursă de la momentul la care s-a dispus suspendarea judecăţii, nici cealaltă revizuentă, Comisia Locală de Fond Funciar Vişeu şi nici intimaţii din prezenta cauză nu au efectuat vreun demers pentru continuarea judecării procesului.
În raport de cele anterior reţinute, cum cauza a rămas în nelucrare din vina părţilor pentru o perioadă mai mare de 6 luni, în raport de dispoziţiile art. 416 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va constata perimată cererea de revizuire.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimată cererea de revizuire a deciziei nr. 385/A din 28 iunie 2018 a Tribunalului Maramureş, secţia civilă, pronunţată în dosarul nr. x/2016, formulată de revizuentele A. şi Comisia Locală de fond funciar Vişeu de Jos.
Cu recurs în 5 de zile de la pronunţare.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 februarie 2021.