Peremption interrupted by appeal against suspension order in civil property and compensation dispute

Şedinţa publică din data de 11 februarie 2021

asupra recursului de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Panciu, la data de 25.03.2016, sub nr. x/2016, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii B. şi C., a solicitat obligarea acestora să-i lase în deplină proprietate şi paşnică posesie suprafaţa de 2.700 mp teren vie x/5,12 şi suprafaţa de 5.000 mp teren vie, ambele în extravilan com. Ţifeşti, judeţ Vrancea şi obligarea pârâţilor la plata sumei de 9.000 RON reprezentând contravaloarea producţiei de struguri pentru anii 2014, 2015 şi 2016.

2. Hotărârea pronunţată de prima instanţă

Prin sentinţa civilă nr. 1080/20.10.2017, Judecătoria Panciu a admis acţiunea, a obligat pârâţii să lase reclamantei în deplină proprietate şi paşnică posesie suprafaţa de 5000 m.p. teren vie, situată în extravilanul comunei Ţifeşti, T. 91, P.2393/27, nr. cadastral x şi suprafaţa de 2.700 m.p. teren vie, situat în extravilanul comunei Ţifeşti, T.77, P. 1958/5, 12 cu vecinii: D. şi E., alee şi alee. A admis, în parte, capătul de cerere referitor la obligarea pârâţilor la plata către reclamantă a despăgubirilor civile în sumă de 8.160 RON, reprezentând contravaloarea producţiei de struguri ce s-ar fi obţinut de pe cele două suprafeţe pe anii 2014, 2015, 2016 şi a respins restul pretenţiilor civile formulate de reclamantă, ca fiind neîntemeiate. Totodată a respins capătul de cerere privind obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată către pârâţi, ca fiind neîntemeiat, şi a obligat pârâţii, în solidar, să achite reclamantei 2.695 RON cheltuieli de judecată, din care suma de 1500 RON reprezentând onorariu de avocat, 800 RON onorariu de expert şi 395 RON taxă judiciară de timbru.

Împotriva acestei hotărâri, pârâţii au declarat apel.

3. Hotărârea pronunţată în apel

Prin decizia civilă nr. 397 din 07.06.2018, Tribunalul Vrancea, secţia I civilă a admis apelul declarat de apelanţii-pârâţi B. şi C., în contradictoriu cu intimata reclamantă A., împotriva sentinţei civile nr. 1080/20.10.2017 pronunţată de Judecătoria Panciu. A schimbat în parte sentinţa apelată, respectiv doar în ceea ce priveşte soluţionarea capătului de cerere având ca obiect pretenţii, în sensul că: a admis în parte capătul de cerere referitor la obligarea pârâţilor la contravaloarea producţiei de struguri pentru anii 2014, 2015 şi 2016; a obligat pârâtul B. la plata către reclamantă a sumei de 880 RON cu titlu de contravaloare producţie de struguri pentru anul 2016, aferentă suprafeţei de 2700 mp teren vie situată în extravilan com. Ţifeşti; a obligat pârâtul C. la plata către reclamantă a sumei de 2480 RON cu titlu de contravaloare producţie de struguri pentru anul 2016, aferentă suprafeţei de 5000 mp teren vie situată în extravilan com. Ţifeşti. A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei civile nr. 1080/20.10.2017 pronunţate de Judecătoria Panciu. În baza art. 453 alin. (2) C. proc. civ. a compensat în totalitate cheltuielile de judecată efectuate de părţi în apel.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâţii B. şi C..

4. Hotărârea pronunţată de instanţa de recurs

Prin încheierea pronunţată la 17.10.2018, Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă a dispus suspendarea cauzei în baza dispoziţiilor art. 411 pct. 2 C. proc. civ.

Împotriva acestei încheieri au declarat recurs pârâţii B. şi C., iar, prin decizia civilă nr. 1190/12.06.2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins, ca lipsit de interes, recursul în cauză.

La termenul de judecată din 4.09.2019, din oficiu, Curtea de Apel Galaţi a invocat excepţia perimării.

Prin decizia civilă nr. 381R din 4 septembrie 2019, Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă a constatat perimat recursul pârâţilor.

4. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 381R din 4 septembrie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă au declarat recurs pârâţii B. şi C..

În cuprinsul cererii de recurs, recurenţii au susţinut, în esenţă, că, în speţă, cauza nu a rămas în nelucrare atâta vreme cât pârâţii au declarat recurs în termen procedural împotriva încheierii de suspendare. În condiţiile admiterii recursului, încheierea de suspendare ar fi fost desfiinţată, iar pricina ar fi fost din oficiu repusă pe rol.

Legiuitorul a prevăzut ca şi excepţie prin conţinutul art. 416 alin. (3) C. proc. civ. cazul în care actul de procedură trebuia efectuat din oficiu, un astfel de caz fiind incident în ipoteza admiterii recursului.

Eventualul moment de la care se poate calcula termenul de perimare nu poate fi considerat decât data soluţionării recursului împotriva încheierii de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

În concluzie, s-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei instanţei legal învestite în vederea judecării căii de atac.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

5. Procedura de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor, iar prin încheierea din 19 noiembrie 2020, s-a admis, în principiu, recursul şi s-a fixat termen pentru judecarea recursului la 14 ianuarie 2021, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără citarea părţilor, termen preschimbat, din oficiu, la 11 februarie 2021.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce succedă.

Din examinarea criticilor formulate de către recurent, Înalta Curte apreciază, în aplicarea dispoziţiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., că deşi acesta a indicat motivul de nelegalitate reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. - încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material -, criticile dezvoltate se încadrează în motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. potrivit căruia - prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, în speţă, susţinându-se greşita aplicare a normelor procedurale ce reglementează sancţiunea perimării.

Se constată că judecata recursului declarat de pârâţi a fost suspendat în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., prin încheierea din 17.10.2018, pentru lipsa părţilor.

Împotriva acestei încheieri au declarat recurs pârâţii B. şi C., arătând că în cauză nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Prin decizia civilă nr. 1190/12.06.2019 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins ca lipsit de interes recursul declarat de pârâţii B. şi C., împotriva încheierii de şedinţă din 17.10.2018 a Curţii de Apel Galaţi, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A..

Înalta Curte constată că măsura suspendării dispuse în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. avea aptitudinea de a declanşa curgerea termenului de perimare, sancţiune procedurală ce ar fi intervenit în cazul în care pricina a rămas în nelucrare din vina părţilor, timp de 6 luni.

În speţă, suspendarea pe temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. a fost dispusă la termenul din 17 octombrie 2018, însă, la data de 24 octombrie 2018, recurenţii-pârâţi au declarat recurs împotriva încheierii de suspendare din 17 octombrie 2018, arătând că în cauză nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., întrucât la data de 16.10.2018, orele 17:00, anterior termenului la care s-a dispus suspendarea judecăţii pentru lipsa părţilor, s-a depus la dosar, prin intermediul poştei electronice, cerere de judecată în lipsă.

Art. 417 C. proc. civ. prevede astfel:

"Perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului făcut de partea care justifică un interes."

Or, cererea de recurs împotriva încheierii de suspendare din 17 octombrie 2018 reprezintă un act de procedură îndeplinit de către pârâţi în vederea continuării judecăţii.

Totodată, Înalta Curte constată că legea nu circumstanţiază natura actului de procedură îndeplinit de partea care justifică un interes; pe de altă parte, singura condiţie care reiese din textul citat priveşte însuşirea acelui act de procedură de a atesta ieşirea părţii dintr-o pasivitate culpabilă şi că aceasta intenţionează continuarea judecăţii sau reluarea procedurii judiciare.

Prin urmare, Înalta Curte constată că cererea de recurs a fost formulată înainte de împlinirea termenului de perimare, iar aceasta, prin ea însăşi are valoarea unui act de procedură de natură a întrerupe curgerea termenului de perimare, până la soluţionarea definitivă a cererii de recurs împotriva încheierii de suspendare, dată de care curge un nou termen de perimare.

Dosarul nr. x/2016 ce a avut ca obiect recursul declarat de pârâţii B., C. împotriva încheierii de şedinţă din 17 octombrie 2018 a Curţii de Apel Galaţi, secţia I civilă fost soluţionat definitiv prin decizia civilă nr. 1190/12.06.2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă prin care s-a a respins ca lipsit de interes recursul.

Fiind o decizie dată în recurs, aceasta este definitivă de la data pronunţării sale, aşadar de la 12.06.2019, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Raportat la acest moment, rezultă că termenul de perimare a cererii de recurs se împlinea la data de 12.12.2019, termenul de perimare fiind de 6 luni de la data la care pricina a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, potrivit art. 416 alin. (1) C. proc. civ.

Din considerentele deciziei recurate reiese că instanţa de perimare s-a raportat, în mod nelegal, doar la încheierea din 17.10.2018 prin care s-a dispus măsura suspendării pentru a reţine că a intervenit pasivitatea culpabilă a părţilor pentru iniţierea continuării judecăţii, fără a se raporta şi la cererea de recurs formulată de recurenţii-pârâţi împotriva încheierii de suspendare, act întreruptiv al cursului de perimare care a fost efectuat de către pârâţi, recurenţi în cauza suspendată (şi, implicit, părţi care justifică un interes, în înţelesul art. 417 C. proc. civ.) la instanţa pe rolul căruia se afla procesul a cărei judecată a fost suspendată şi pentru care se urmărea evitarea sancţiunii procedurale în discuţie.

Astfel, suspendarea dispusă la termenul din 17.10.2018 nu putea fi luată în considerare pentru declanşarea curgerii termenului de perimare, atâta timp cât recurenţii-pârâţi, ca părţi interesate în continuarea judecăţii în faţa Curţii de Apel Galaţi, au formulat recurs împotriva încheierii de suspendare din 17.10.2018, ceea ce, din perspectiva atitudinii subiective a părţilor cauzei suspendate, exclude posibilitatea reţinerii vreunui motiv culpabil pentru lăsarea cauzei în nelucrare.

În aceste condiţii, Înalta Curte apreciază că instanţa de apel a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, întrucât nu a observat întreruperea cursului perimării pe temeiul art. 417 C. proc. civ., reţinând, contrar regulilor de procedură anterior enunţate, că în cauză nu poate fi reţinut niciun motiv de suspendare sau de întrerupere a cursului perimării.

Pornind de la această falsă premisă, în mod nelegal s-a reţinut intervenirea sancţiunii procedurale a perimării cererii de recurs, printr-o greşită aplicare a art. 416 alin. (1) C. proc. civ.

Ca atare, constatarea perimării recursului declarat de pârâţi prin decizia pronunţată la 04.09.2019, aşadar înainte de împlinirea termenului de perimare - 12.12.2019, reprezintă o neregularitate de natură a atrage sancţiunea nulităţii prevăzute de art. 175 alin. (1) C. proc. civ.

În consecinţă, în temeiul art. 497 rap. la art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va dispune casarea deciziei recurate, cu trimiterea cauzei aceleiaşi instanţe pentru continuarea judecării recursului, pe temeiul motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâţii B. şi C. împotriva deciziei nr. 381R din 4 septembrie 2019 a Curţii de Apel Galaţi, secţia I civilă.

Casează decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi curţi de apel.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 februarie 2021.