Inadmissibility of Cassation Appeal Against Final Decision in Real Estate Restitution Claims Under Law No. 165/2013

Şedinţa publică din data de 11 februarie 2021

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. a formulat, în contradictoriu cu pârâta Guvernul României - Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, contestaţie împotriva deciziei nr. 26418/R.G./24.05.2017, emisă de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi a adresei nr. x/24.05.2018, primită la 29.05.2018, prin care a solicitat obligarea la emiterea unui nou titlu de despăgubiri şi titlu de plată în favoarea sa, având în vedere faptul că despăgubirea acordată este una greşit calculată, raportat la prevederile legale.

Sentinţa de declinare

Prin încheierea din data de 06.11.2018, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia de necompetenţă funcţională a secţiei specializate şi a înaintat dosarul spre competentă soluţionare Secţiilor Civile ale Tribunalului Bucureşti.

2. Sentinţa pronunţată de tribunalul

Prin sentinţa civilă nr. 219/06.02.2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a respins ca tardivă contestaţia formulată de contestatoarea A., în contradictoriu cu pârâta Guvernul României - Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor.

3. Decizia pronunţată de curtea de apel

Prin decizia civilă nr. 329A din 25 mai 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei nr. 219 din 6 februarie 2019 pronunţată Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor.

4. Calea de atac formulată în cauză

Împotriva acestei hotărâri, reclamanta A. a declarat recurs.

5. Procedura de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor la data de 18 noiembrie 2020.

6. Apărările formulate în cauză

Intimata pârâtă a depus întâmpinare, în cuprinsul căreia a invocat inadmisibilitatea recursului declarat de reclamantă, faţă de prevederile legilor nr. 10/2001 şi nr. 165/2013.

Recurenta reclamantă a depus la 6 august 2020 renunţare la recurs, ulterior la data de 12 octombrie 2020 a depus renunţare la cererea de renunţare la recurs.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată următoarele:

În speţă, cererea de chemare în judecată îşi are izvorul în dispoziţiile Legii nr. 165/2013, astfel cum s-a reţinut şi în cuprinsul încheierii din 6 noiembrie 2018 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ si fiscal, prin care s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei a IV-a civile a Tribunalului Bucureşti.

Conform dispoziţiilor art. 35 alin. (1) - (4) din Legea nr. 165/2013 privind masurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natura sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în Romania:

"(1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 §i 34 pot fi atacate de persoana care se considera îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se afla sediul entităţii, în termen de 30 de zile de la data comunicării.

(2) În cazul în care entitatea investita de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 si 34, persoana care se considera îndreptăţită se poate adresa instanţei judecătoreşti prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluţionarea cererilor.

(3) În cazurile prevăzute la alin. (1) şi (2), instanţa judecătorească se pronunţă asupra existenţei şi întinderii dreptului de proprietate şi dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii în condiţiile prezentei legi.

(4) Hotărârile judecătoreşti pronunţate potrivit alin. (3) sunt supuse numai apelului".

Având în vedere textele legale anterior menţionate, reiese că decizia civilă nr. 329A din 25 mai 2020 pronunţata de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie este definitivă, considerent pentru care nu este supusă prin lege căii de atac a recursului.

Legalitatea căilor de atac prevăzută expres de dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. presupune faptul că hotărârea judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.

Aşa fiind, în afara de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constitute dispunând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora trebuie realizată în condiţiile legii, cu respectarea acesteia.

Faţă de cele ce preced, având în vedere că decizia recurată este definitivă, Înalta Curte, văzând dispoziţiile art. 496 C. proc. civ., urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 329A din 25 mai 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 februarie 2021.