Territorial jurisdiction for partition of undivided estate in successive inheritances under exclusive competence rules

Şedinţa publică din data de 11 februarie 2021

Asupra conflictului de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova la data de 29 iulie 2019, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtele B., C. şi D. solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună ieşirea din indiviziune asupra terenului în suprafaţă de 4,36 ha din TDP nr. x/11.03.1997 ce a aparţinut lui E., decedat la data de 23 06 2014.

Prin sentinţa civilă nr. 7534 din 1 octombrie 2020, Judecătoria Craiova a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Turda, judeţul Cluj.

Din analiza certificatului de deces seria x nr. x din 16 octombrie 2014, instanţa a reţinut că ultimul domiciliu al defunctului F. a fost în Turda, judeţul Cluj.

De asemenea, instanţa a apreciat că împrejurarea că în masa succesorală s-ar afla imobile nu este de natură să contracareze, prin aplicarea art. 117 C. proc. civ., dispoziţiile imperative ale art. 118 C. proc. civ., articol care are prioritate faţă de art. 117 C. proc. civ.

Învestită prin declinare, Judecătoria Turda a pronunţat sentinţa nr. 2476 din 28 decembrie 2020, prin care a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu, a declinat soluţionarea cererii în favoarea Judecătoriei Craiova. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

În motivare, a reţinut incidenţa art. 118 alin. (1) C. proc. civ., care precizează în mod clar aplicarea sa în timp, respectiv faptul că în materie de moştenire este competentă instanţa de la ultimul domiciliu al defunctului "până la ieşirea din indiviziune", adică atâta vreme cât între moştenitori subzistă starea de indiviziune.

Aşadar, atunci când indiviziunea rezultă din succesiune, până la sistarea acestei stări, sunt incidente prevederile art. 118 C. proc. civ., în considerarea izvorului acestei modalităţi a dreptului de proprietate (moştenirea).

În consecinţă, criteriul de determinare a competenţei teritoriale este dat de ultimul domiciliu al defunctului [art. 118 alin. (1) C. proc. civ..].

Din cererea de chemare în judecată, instanţa a reţinut că situaţia de indiviziune succesorală este rezultatul mai multor succesiuni succesive şi că unul dintre defuncţi, respectiv F., pe numele căruia s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra unei suprafeţe de teren în privinţa căreia se cere ieşirea din indiviziune, a avut ultimul domiciliu în localitatea Turda, judeţul Cluj, însă ceilalţi doi defuncţi în privinţa cărora trebuie dezbătută succesiunea, şi anume G. şi H. au avut ultimul domiciliu în localitatea Sadova, respectiv Galiciuica, judeţul Dolj.

Chiar dacă aparent reclamantul ridică pretenţii doar cu privire la terenul în suprafaţă de 4,36 ha din TDP nr. x/11 03 1997 emis defunctului E., instanţa a subliniat faptul că exercitarea dreptului de opţiune succesorală este guvernată de principiul indivizibilităţii. Astfel fiind, nu este posibilă acceptarea în parte a moştenirii (a unor bunuri din moştenire) şi renunţarea la restul bunurilor nemo pro parte heres. Desigur, părţile din prezentul litigiu pot efectua un partaj voluntar de bunuri, însă, pentru început, se impune dezbaterea succesiunii după defuncţii F., G. şi H., stabilirea calităţii de moştenitori a părţilor litigante, a cotelor de moştenire si a bunurilor ce compun masa succesorală.

Prin urmare, devin incidente prevederile art. 118 alin. (2) C. proc. civ., conform cărora:

"Cererile formulate potrivit alin. (1) care privesc mai multe moşteniri deschise succesiv sunt de competenţa exclusivă a instanţei ultimului domiciliu al oricăruia dintre defuncţi". Cum în cauză sunt trei defuncţi de pe urma cărora urmează să se stabilească succesiunea, este incident alin. (2) al articolului mai sus citat, care stabileşte o competenţă alternativă în favoarea instanţei de la ultimul domiciliul al oricăruia dintre defuncţi".

Ţinând cont de dispoziţiile art. 116 C. proc. civ. conform cărora "reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente" şi faptul că prin învestirea Judecătoriei Craiova reclamantul a făcut această alegere, fixând în mod definitiv competenţa în favoarea acesteia, instanţa consideră că dezînvestirea de soluţionarea cauzei de către prima instanţă s-a realizat cu nesocotirea normelor procedurale menţionate anterior.

Analizând conflictul de faţă, Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul prezentului dosar îl constituie acţiunea formulată de A., prin care se solicită ieşirea din indiviziune cu privire la terenuri agricole ce se află în masa succesorală de împărţit de pe urma defuncţilor F., G. şi H..

Ca urmare, Înalta Curte va avea în vedere prevederile art. 118 alin. (2) C. proc. civ., care stipulează "Cererile formulate potrivit alin. (1) care privesc mai multe moşteniri deschise succesiv sunt de competenţa exclusivă a instanţei ultimului domiciliu al oricăruia dintre defuncţi."

Art. 87 C. civ. prevede că "Domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor sale civile, este în locul unde îşi are principala aşezare".

Aşadar, văzând certificatele de deces aflate în dosarul Judecătoriei Craiova, filele x, Înalta Curte reţine că G. a decedat la data de 6 decembrie 2003, în Sadova judeţul Dolj, unde a avut şi ultimul domiciliu.

La rândul său, H. a decedat la data de 5 iunie 2017, în Galiciuica, judeţul Dolj, unde a avut şi ultimul domiciliu, iar F. a decedat la data de 23 iunie 2014, în Galiciuica, judeţul Dolj, unde a avut şi ultimul domiciliu.

Potrivit art. 116 C. proc. civ. "Reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente".

În aplicarea textelor de lege mai sus citate, Înalta Curte reţine că, în cauză, sunt deopotrivă competente, atât Judecătoria Băileşti, care este instanţa de la ultimul domiciliu al defuncţilor H. şi F., cât şi Judecătoria Craiova, care este instanţa de la ultimul domiciliu al defunctei G..

Prin depunerea cererii de chemare în judecată la Judecătoria Craiova, reclamantul a învestit în mod legal această instanţă, fixând în mod definitiv competenţa în favoarea acesteia.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova, ca prima instanţă competentă sesizată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoria Craiova.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 februarie 2021.