Jurisdictional conflict in forced execution: applying impartiality rules to defer competence when a debtor is a court within the same appellate circumscription

Şedinţa publică din data de 11 februarie 2021

Asupra conflictului de competenţă de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Oradea la data de 14.10.2020, petentul SEJ A. a solicitat instanţei încuviinţarea cererii de intervenţie la executarea silită formulată de creditorul intervenient B., în dosarul execuţional nr. x/2020 împotriva debitorilor Ministerul Justiţiei, Ministerul Finanţelor Publice, Tribunalul Bihor şi Curtea de Apel Oradea.

Cererea a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 691 C. proc. civ.

Prin încheierea nr. 5388/2020 pronunţată de Judecătoria Oradea în dosarul nr. x/2020, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu, iar competenţa de soluţionare a cererii a fost declinată în favoarea Judecătoriei Arad.

În motivare, instanţa a reţinut incidenţa art. 651 alin. (1) C. proc. civ. şi a art. 127 C. proc. civ., faţă de împrejurarea că, potrivit titlurilor executorii invocate de creditori, calitatea de debitori o au inclusiv Curtea de Apel Oradea şi Tribunalul Bihor, aceştia din urmă cu sediul în Oradea, Parcul Traian nr. 10, jud. Bihor.

Faţă de aceste aspecte, prin raportare la prevederile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanţa a constatat că Judecătoria Oradea ar îndeplini cerinţele legale pentru a fi considerată instanţă de executare.

Cu toate acestea, întrucât din cuprinsul titlului executoriu reiese că persoana ce are calitatea de creditor îşi desfăşoară activitatea în calitate de magistrat la instanţele din raza Curţii de Apel Oradea, instanţa a constatat că devin incidente şi dispoziţiile art. 127 alin. (3) rap. la alin. (1) C. proc. civ.

Învestită prin declinare, Judecătoria Arad a pronunţat încheierea nr. 11550 din 13 noiembrie 2020, prin care a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a prezentei cauze în favoarea Judecătoriei Oradea.

A constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Judecătoria Arad şi Judecătoria Oradea, a suspendat din oficiu judecata şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

În motivare, a arătat că prin cererea formulată la data de 20.10.2020 petentul S.E.J. A. a solicitat admiterea cererii de intervenţie formulată de creditorul intervenient B., în dosarul execuţional nr. x/2020, împotriva debitorilor Ministerul Justiţiei, Ministerul Finanţelor Publice, Tribunalul Bihor şi Curtea de Apel Oradea.

Câtă vreme, în cauză, doi dintre debitori, respectiv Tribunalul Bihor şi Curtea de Apel Oradea, au sediul pe raza municipiului Oradea, raportat la prevederile art. 651 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 112 alin. (1) C. proc. civ., s-a constatat că Judecătoria Oradea este competentă să soluţioneze prezenta cerere.

Totodată, judecătoria a arătat că, în cauză, nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., câtă vreme creditorul B. nu mai are calitatea de magistrat, acesta arătând în cuprinsul cererii de intervenţie formulată faptul că a avut calitatea de judecător până la data de 25.01.2013.

Analizând conflictul de competenţă de faţă ivit între Judecătoria Arad şi Judecătoria Oradea, faţă de prevederile art. 133 alin. (2) C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul prezentei cauze îl reprezintă cererea formulată de SEJ A., prin care a solicitat încuviinţarea cererii de intervenţie la executarea silită formulată de creditorul intervenient B. în dosarul execuţional nr. x/2020, împotriva debitorilor Ministerul Justiţiei, Ministerul Finanţelor Publice, Tribunalul Bihor şi Curtea de Apel Oradea.

Art. 692 C. proc. civ. prevede că cererea de intervenţie a altor creditori se depune la executorul judecătoresc, împreună cu copii certificate de pe documentele justificative, iar acesta o va înainta de îndată instanţei de executare competente.

Instanţa de executare este definită prin dispoziţiile art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ. - instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Aplicând dispoziţiile legale anterior redate la speţa dedusă judecăţii, reiese că soluţionarea cererii de intervenţie la executarea silită ce face obiectul dosarului execuţional nr. x/2020 formulată de B. este de competenţa instanţei de executare, respectiv instanţa de la sediul oricăruia dintre debitorii Ministerul Justiţiei, Ministerul Finanţelor Publice, Tribunalul Bihor şi Curtea de Apel Oradea.

Se constată însă că unul dintre debitorii din cauză este o instanţă judecătorească, respectiv Tribunalul Bihor, căreia i-ar reveni competenţa de soluţionare a pricinii în calea de atac.

În această situaţie, devin incidente prevederile art. 127 C. proc. civ., astfel cum au fost interpretate de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 290 din 26 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 638 din 23 iulie 2018. Conform acestei decizii, dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. sunt neconstituţionale, încălcând principiul imparţialităţii justiţiei cuprins în art. 124 alin. (2) şi, implicit, dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituţie, prin limitarea pe care o operează prin sintagma "instanţei la care îşi desfăşoară activitatea" din cuprinsul lor. De asemenea, s-a statuat că noţiunea de "judecător" din cuprinsul art. 127 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ. îşi găseşte un sens constituţional numai în măsura în care aceasta vizează şi instanţa de judecată, astfel încât competenţa facultativă urmează a se aplica şi în ipoteza în care instanţa de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz.

În respectarea exigenţelor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitoare la dreptul părţii la "o instanţă independentă şi imparţială", raportat la calitatea debitorului din prezenta pricină, respectiv de instanţă căreia i-ar reveni competenţa de soluţionare a căii de atac, Judecătoria Oradea, din oficiu, poate invoca excepţia de necompetenţă, apreciind că, altfel, părţile nu vor avea parte de un proces echitabil.

În atare context, Înalta Curte constată că interesul ocrotit prin dispoziţiile art. 127 C. proc. civ. este unul general, şi anume apărarea prestigiului şi imparţialităţii justiţiei, garanţie instituţională a dreptului la un proces echitabil.

Reţinând că debitorul din cadrul raportului juridic obligaţional dedus judecăţii este Tribunalul Bihor, Înalta Curte constată că este îndeplinită condiţia pentru a opera prorogarea legală de competenţă teritorială specială în favoarea Judecătoriei Arad, instanţă judecătorească de acelaşi grad, aflată în circumscripţia Curţii de Apel Timişoara, învecinată cu Curtea de Apel Oradea, în a cărei circumscripţie se află Judecătoria Oradea (instanţă care ar fi fost competentă să judece cererea potrivit art. 651 alin. (1) C. proc. civ.).

În stabilirea instanţei competente primează calitatea debitorului Tribunalul Bihor - instanţă care ar urma să soluţioneze calea de atac în pricina în care figurează ca parte. Or, în atare împrejurare, pentru a garanta părţilor dreptul la un proces echitabil, se impune a fi aplicate cu prioritate dispoziţiile art. 127 C. proc. civ.

Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cererii de intervenţie la executarea silită formulată de creditorul intervenient B. în dosarul execuţional nr. x/2020, în favoarea Judecătoriei Arad.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Arad.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 februarie 2021.