Negative conflict of jurisdiction resolved in favor of Argeș District Court for recognition of foreign divorce judgment

Şedinţa publică din data de 11 februarie 2021

Asupra conflictului de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeş în data de 13.09.2019, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul B., solicitând instanţei recunoaşterea sentinţei nr. 19/00541/23.08.2019 pronunţată de Tribunalul Regional din Creteil.

Prin sentinţa civilă nr. 176/30.06.2020, Tribunalul Argeş a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului Bucureşti.

În motivare, a reţinut că în sentinţa nr. 19/00541/23.08.2019 pronunţată de Tribunalul Regional din Creteil, a cărei recunoaştere se solicită, se menţionează că pârâtul îşi are domiciliul în Franţa.

Mai mult, din întâmpinarea depusă în data de 13.11.2029, pârâtul a arătat că, începând cu luna ianuarie 2019, a părăsit Franţa, stabilindu-se în Austria, unde a avut un loc de muncă constant, anexat acesteia fiind depuse mai multe înscrisuri eliberate de autorităţile din această ţară .

Faţă de această împrejurare, tribunalul a constatat că nu se poate reţine că domiciliul pârâtului este în România, respectiv în comuna Bălileşti, jud. Argeş, simpla menţiune a acestuia în cuprinsul cărţii de identitate nu este suficientă sub acest aspect, raportat şi la dispoziţiile art. 91 alin. (3) C. civ., reclamanta având cunoştinţă că pârâtul nu mai locuieşte în fapt în ţară.

Tribunalul Argeş a avut în vedere dispoziţiile art. 107 alin. (1) C. proc. civ., art. 108 C. proc. civ., art. 1072 C. proc. civ., sens în care, constatând că pârâtul locuieşte în străinătate, potrivit celor menţionate anterior, tribunalul a constatat că nu poate fi determinată competenţa de soluţionare a litigiului, în sensul art. 1072 alin. (1) C. proc. civ., împrejurare faţă de care, în conformitate cu alin. (2) al aceluiaşi articol, a stabilit competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Învestit prin declinare, Tribunalul Bucureşti a pronunţat sentinţa nr. 1231 din 12 octombrie 2020, prin care a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bucureşti, invocată din oficiu.

A declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeş, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecarea cauzei şi a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

În motivare, s-a arătat că această competenţă teritorială a instanţei se determină prin raportare la domiciliul pârâtului, calitate pe care o are, în speţă, chiar partea care a stat în judecată în cauza soluţionată prin hotărârea străină a cărei recunoaştere se solicită, singura care, în mod firesc, ar putea opune reclamantului motive de refuz al recunoaşterii, precum cel prevăzut de art. 1096 alin. (3) C. proc. civ. sau de art. 23 din Regulamentul CE 2201/2003.

Tribunalul Bucureşti a reţinut că domiciliul acestui pârât este clar determinat, fiind identificat pe raza jud. Argeş, drept dovadă fiind faptul că pârâtul a fost legal citat la această adresă de pe raza judeţului Argeş, primind actele de procedură şi fiind în măsură să formuleze apărări în faţa Tribunalului Argeş.

Împrejurarea că pârâtul a lucrat o perioadă în străinătate sau că a lipsit pentru anumite perioade determinate de la acest domiciliu nu poate avea semnificaţia unei imposibilităţi de determinare a competenţei teritoriale din perspectiva art. 1099 alin. (1) C. proc. civ., astfel încât să atragă competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, câtă vreme adresa domiciliului său este cunoscută ca fiind pe raza judeţului Argeş, pârâtul locuind în mod stabil la această adresă.

Asupra conflictului de faţă, Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul prezentei cauze îl reprezintă cererea prin care reclamanta A. a solicitat instanţei recunoaşterea pe teritoriul României a sentinţei nr. 19/00541/23.08.2019 pronunţată de Tribunalul Regional din Creteil.

Recunoaşterea pe teritoriul României a unei hotărâri străine este o instituţie reglementată în dreptul intern prin dispoziţiile art. 1095 - 1102 C. proc. civ., în acest demers procesual având calitate procesuală activă partea care se prevalează de respectiva hotărâre, iar calitate procesuală pasivă partea în contradictoriu cu care a fost pronunţată hotărârea a cărei recunoaştere în România se solicită.

Potrivit art. 1099 C. proc. civ. "(1) Cererea de recunoaştere se rezolvă pe cale principală de tribunalul în circumscripţia căruia îşi are domiciliul sau, după caz, sediul cel care a refuzat recunoaşterea hotărârii străine. (2) În cazul imposibilităţii de determinare a tribunalului potrivit alin. (1), competenţa aparţine Tribunalului Bucureşti".

În conformitate cu textul legal anterior enunţat, competenţa pentru soluţionarea cererii de recunoaştere a hotărârii străine aparţine tribunalului în circumscripţia căruia se află domiciliul sau, după caz, sediul celui care a refuzat recunoaşterea, iar numai în caz de imposibilitate de stabilire a competenţei potrivit regulii de mai sus, competenţa aparţine Tribunalului Bucureşti.

Calitatea de parte care refuză, prin ipoteză, recunoaşterea hotărârii aparţine pârâtului. În speţă, pârâtul B. figurează cu domiciliul în Băileşti judeţul Argeş, astfel cum reiese din copia cărţii de identitate a acestuia, aflată la dosarul Tribunalului Argeş, valabilă până în data de 30 iulie 2026. De altfel, acesta şi-a indicat domiciliul şi prin întâmpinarea depusă la dosar, dosarul Tribunalului Argeş.

Potrivit art. 87 C. civ., domiciliul persoanei este acolo unde aceasta declară că îşi are locuinţa principală, dovada domiciliului făcându-se cu cartea de identitate, în condiţiile art. 91 C. civ.

În cauză, pârâtul, prin avocat, a declarat în şedinţa de judecată din 12 octombrie 2020, că are domiciliul în Băileşti judeţul Argeş, unde locuieşte efectiv.

Având în vedere că este posibilă stabilirea instanţei competente să soluţioneze prezenta cauză în conformitate cu dispoziţiile art. 1099 alin. (1) C. proc. civ., în speţă nu poate fi atrasă competenţa teritorială a Tribunalului Bucureşti, care este una subsidiară, stabilită doar pentru situaţia în care ar fi imposibilă stabilirea instanţei române competente să soluţioneze cererea de recunoaştere a hotărârii străine, potrivit primului alineat al textului legal citat.

Pentru aceste considerente, întrucât pârâtul B. figurează cu domiciliul în România, Băileşti judeţul Argeş, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată în favoarea Tribunalului Argeş.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeş.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 februarie 2021.