Inadmissibility of constitutional unconstitutionality exception for case transfer motion due to lack of connection to merits
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant’s appeal as unfounded, upholding the Court of Appeal of Brașov’s decision to reject the request to refer a constitutional unconstitutionality exception to the Constitutional Court. The dispute concerned a civil motion for the transfer of a case regarding financial compensation for crime victims, where the appellant challenged specific provisions of the Criminal Procedure Code and the Civil Procedure Code as unconstitutional, arguing they violated constitutional guarantees of fair trial and access to justice. The court ruled that the exception was inadmissible because the challenged norms lacked a necessary link to the resolution of the specific civil proceeding; the Criminal Procedure Code was inapplicable to a civil case, and the cited Civil Procedure Code provisions, which generally regulate fair trial and legal aid, did not contain a specific alleged violation in the context of this procedural incident, which only examined impartiality and objectivity for the purpose of case transfer. The decisive legal basis was Article 29 of Law No. 47/1992, which requires a cumulative meeting of admissibility conditions, including a direct connection between the challenged legal provision and the solution of the case, rendering the referral inadmissible when these conditions are not met.
Legislator headnote
AI generatedart. 93 C. proc. pen, art. 29 din Legea nr. 47/1992, art. 93 din C. proc. pen, art. 6 C. proc. civ, art. 90 C. proc. civ, art. 496 alin. (1) C. proc. civ; Inadmissibility of constitutional unconstitutionality exception for case transfer motion due to lack of connection to merits: The dispute concerned a civil motion for the transfer of a case regarding financial compensation for crime victims, where the appellant challenged specific provisions of the Criminal Procedure Code and the Civil Procedure Code as unconstitutional, arguing they violated constitutional guarantees of fair trial and access to justice. The court ruled that the exception was inadmissible because the challenged norms lacked a necessary link to the resolution of the specific civil proceeding; the Criminal Procedure Code was inapplicable to a civil case, and the cited Civil Procedure Code provisions, which generally regulate fair trial and legal aid, did not contain a specific alleged violation in the context of this procedural incident, which only examined impartiality and objectivity for the purpose of case transfer. The decisive legal basis was Article 29 of Law No. 47/1992, which requires a cumulative meeting of admissibility conditions, including a direct connection between the challenged legal provision and the solution of the case, rendering the referral inadmissible when these conditions are not met.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedThis provision serves as the procedural and substantive basis for dismissing the appeal as unfounded, explicitly cited in the court's final decision.
Full text
Şedinţa publică din data de 11 februarie 2021
Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de strămutare
Prin cererea înregistrată la data de 27 iunie 2020 sub nr. x/2020 pe rolul Curţii de Apel Braşov, petentul A. a solicitat strămutarea judecării dosarului înregistrat administrativ sub nr. x/2020, în baza Legii nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea protecţiei victimelor infracţiunilor, având ca obiect acordarea de compensaţii financiare victimelor infracţiunilor, la o altă instanţă egală în grad, invocând ca temei de drept dispoziţiile art. 140 alin. (1) şi următoarele din C. proc. civ.
2. Cererea de sesizare a Curţii Constituţionale
În şedinţa de judecată din data de 13 august 2020, petentul A. a invocat excepţia de neconstituţionalitate a art. 80, art. 81, art. 91, art. 93 C. proc. pen. şi a articolelor 3 alin. (1) şi (2), art. 6 alin. (1), art. 8, art. 13 alin. (1) şi (2), art. 80 alin. (1), art. 90 alin. (1) şi (2) lit. b), care intră în contradicţie cu art. 15 alin. (1), art. 16, art. 20 alin. (1) şi (2), art. 21 alin. (1), (2) şi 3, art. 24 alin. (1) şi (2), art. 52 alin. (1), (2) şi 3, art. 59 alin. (1), art. 124 alin. (1) şi (2), art. 129, art. 142 alin. (1), art. 146 alin. (3), art. 154 alin. (1) şi (2) din Constituţia României, cu celelalte prevederi în materie privind dreptul la apărare, art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (1) şi (2) din Declaraţia universală a drepturilor omului privind eliminarea discriminărilor, art. 2, art. 7, art. 8 şi art. 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale.
3. Încheierea pronunţată de curtea de apel
Prin încheierea din 13 august 2020, Curtea de Apel Braşov, secţia civilă a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, formulată de petentul A., precum şi cererea formulată de petent pentru strămutarea dosarului nr. x/2020 al Tribunalului Braşov- Comisia pentru acordarea de compensaţii financiare victimelor infracţiunii.
4. Calea de atac formulată în cauză
Împotriva încheierii pronunţate de Curtea de Apel Braşov, cu referire la soluţia dată cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, petentul A. a declarat recurs.
5. Apărările formulate în cauză
Intimata Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, precum şi judecarea cauzei în lipsă.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Examinând încheierea recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată:
"(1)Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.
(2) Excepţia poate fi ridicată la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţa de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepţia poate fi ridicată de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele la care participă.
(3) Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.
(4) Sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de către instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părţilor, opinia instanţei asupra excepţiei, şi va fi însoţită de dovezile depuse de părţi. Dacă excepţia a fost ridicată din oficiu, încheierea trebuie motivată, cuprinzând şi susţinerile părţilor, precum şi dovezile necesare. Odată cu încheierea de sesizare, instanţa de judecată va trimite Curţii Constituţionale şi numele părţilor din proces cuprinzând datele necesare pentru îndeplinirea procedurii de citare a acestora.
(5) Dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare. Recursul se judecă în termen de 3 zile."
Prin aceste dispoziţii, se atribuie instanţei în faţa cărora a fost invocată o excepţie de neconstituţionalitate, o competenţă limitată la verificarea îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate stabilite de alin. (1), (2) şi (3) ale art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată.
Prin urmare, formularea excepţiei de neconstituţionalitate obligă instanţa în faţa căreia aceasta a fost ridicată să verifice îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate prevăzute de lege şi, în cazul în care constată îndeplinirea acestora, să sesizeze, printr-o încheiere motivată, Curtea Constituţională, cu soluţionarea excepţiei.
Cum condiţiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 trebuie îndeplinite cumulativ, dacă una dintre acestea nu este îndeplinită, instanţa va respinge, printr-o încheiere motivată, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.
În ceea ce priveşte primele patru condiţii, Înalta Curte constată că acestea sunt îndeplinite, respectiv excepţia de neconstituţionalitate a fost invocată în faţa Curţii de Apel Braşov, secţia civilă, instanţă învestită cu soluţionarea cererii de strămutare a dosarului înregistrat administrativ sub nr. x/2020 la Comisia pentru acordarea de compensaţii financiare victimelor infracţiunilor din cadrul Tribunalului Braşov, de către una din părţi, respectiv de petent, are în vedere neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 80, art. 81, art. 91 şi art. 93 din C. proc. pen. şi ale art. 6 alin. (1), art. 8, art. 13 alin. (1), (2), (3) şi 4 din C. proc. civ., iar textele de lege criticate nu au fost declarate neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.
Ca orice mijloc procedural, excepţia de neconstituţionalitate nu poate fi utilizată decât în scopul şi cu finalitatea prevăzute de lege, respectiv pentru verificarea constituţionalităţii unei dispoziţii legale care are legătură cu soluţionarea cauzei.
Faţă de cele expuse, Înalta Curte constată că în mod legal şi corect a reţinut Curtea de Apel Braşov că dispoziţiile legale, pretins a fi lovite de neconstituţionalitate, nu îndeplinesc condiţia legăturii cu soluţionarea cauzei întrucât, pe de o parte, litigiului civil nu îi sunt aplicabile dispoziţiile C. proc. pen. invocate iar, pe de altă parte, în ceea ce priveşte textele de lege ce reglementează, de o manieră generală, principiile desfăşurării procesului civil, nu a fost invocată o încălcare a garanţiilor constituţionale în litigiul derulat în faţa instanţei în care a fost formulată prezenta sesizare şi care are ca obiect o cerere de strămutare care, ca incident procedural, nu priveşte fondul litigiului, ci verificarea condiţiilor de imparţialitate şi obiectivitate la instanţa iniţial sesizată.
Sub un alt aspect, Înalta Curte reţine că dispoziţiile art. 6 C. proc. civ., cu privire la care recurentul apreciază că sunt neconstituţionale prin raportare la art. 24 alin. (1) şi alin. (2) din Constituţie, garantează dreptul la un proces echitabil, însă în condiţiile art. 90 C. proc. civ., potrivit cărora poate beneficia de asistenţă judiciară, în condiţiile legii speciale privind ajutorul public, cel care nu este în stare să facă faţă cheltuielilor pe care le presupune declanşarea şi susţinerea unui proces civil, fără a primejdui propria întreţinere sau a familiei sale, iar cu privire la acest ultim text de lege recurentul nu a susţinut că este neconstituţional.
Pentru considerentele expuse, constatând legalitatea deciziei recurate cu privire la soluţia de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din 13 august 2020 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă în dosarul nr. x/2020.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 februarie 2021.