Partition of inherited land: exclusive succession jurisdiction under Art. 118 prevails over real property jurisdiction under Art. 117
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction by definitively assigning competence to the Court of Galați, overriding the previous declination by the Court of Babadag and the initial declination by the Court of Tulcea. The dispute involved a partition and removal from indivision action regarding two agricultural land parcels of 10 and 8 hectares, held in co-ownership by the plaintiff and the heirs of deceased individuals whose names appeared on the property titles issued under the restituted land laws. The decisive legal issue was whether the action fell under exclusive succession jurisdiction or general real property jurisdiction; the Court held that because the indivision arose from the death of the original title holders (predecessors in title) rather than direct restitutive ownership, the exclusive jurisdiction of the court of the last domicile of the decedent under Article 118(1) of the Civil Procedure Code applied until the dissolution of the succession, pursuant to Article 118(3) for multiple successions, rather than the real property jurisdiction under Article 117, given that two of the decedents had their last domicile in Galați.
Legislator headnote
AI generatedart. 117 C. proc. civ, art. 118 C. proc. civ, art. 118 alin. (1) C. proc. civ, art. 13 alin. (3) din Legea nr. 18/1991, art. 193 alin. (3) C. proc. civ, art. 130 alin. (2) C. proc. civ; Partition of inherited land: exclusive succession jurisdiction under Art. 118 prevails over real property jurisdiction under Art. 117: The dispute involved a partition and removal from indivision action regarding two agricultural land parcels of 10 and 8 hectares, held in co-ownership by the plaintiff and the heirs of deceased individuals whose names appeared on the property titles issued under the restituted land laws. The decisive legal issue was whether the action fell under exclusive succession jurisdiction or general real property jurisdiction; the Court held that because the indivision arose from the death of the original title holders (predecessors in title) rather than direct restitutive ownership, the exclusive jurisdiction of the court of the last domicile of the decedent under Article 118(1) of the Civil Procedure Code applied until the dissolution of the succession, pursuant to Article 118(3) for multiple successions, rather than the real property jurisdiction under Article 117, given that two of the decedents had their last domicile in Galați.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedEstablishes the High Court's competence to resolve the negative conflict of jurisdiction and determine the competent court for the case.
Full text
Şedinţa publică din data de 10 februarie 2021
asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea la data de 04.12.2017 sub nr. x/2017, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii B., C., D., E. şi F., partajul şi ieşirea din indiviziune astfel: pentru terenul în suprafaţă de 10 ha deţinut în coproprietate cu pârâţii E., F., C., B. şi D., conform titlului de proprietate nr. x/1995, partajarea în natură, conform cotelor de 1/3 din drept şi pentru terenul în suprafaţă de 8 ha deţinut în coproprietate cu pârâţii E., F., C., B. şi D., conform titlului de proprietate nr. x/2002, potrivit cotelor de 1/3 din drept.
Prin sentinţa nr. 802/26.03.2019, Judecătoria Tulcea a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Babadag.
Instanţa a reţinut, din titlurile de proprietate nr. x/18.07.2001 şi nr. y/30.09.2002, depuse la dosarul cauzei de reclamantă, că prin acestea Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor a dispus împroprietărirea numiţilor G., H. şi A. şi a numiţilor I.,H. şi A., cu suprafaţa de teren de 10 ha, respectiv, 8 ha, ambele imobile situate pe teritoriul comunei Babadag, judeţul Tulcea.
Prin acţiune se solicită ieşirea din indiviziune cu privire la imobilele menţionate anterior şi, având în vedere că titlurile de proprietate prevăd în mod expres şi individual reîmproprietărirea directă a părţilor (sau a autorilor acestora) din prezenta cauză, sunt incidente dispoziţiile art. 117 C. proc. civ., care stabilesc competenţa de soluţionare în favoarea instanţei în circumscripţia căreia se află imobilele supuse partajului judiciar, în cauză aceasta fiind Judecătoria Babadag.
Prin sentinţa nr. 730/19.12.2019, Judecătoria Babadag a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Galaţi, reţinând că, din certificatul de deces seria x nr. x depus la dosar şi din adresa nr. x/27.02.2019 rezultă că G., cu ultimul domiciliu în municipiul Galaţi, judeţ Galaţi, a decedat la 30.11.1995 în municipiul Galaţi, iar ceilalţi doi defuncţi, H. şi I., au decedat la Bucureşti, respectiv Galaţi, astfel încât, în baza art. 132 alin. (3) rap. la art. 118 C. proc. civ., competenţa aparţine Judecătoriei Galaţi.
Prin sentinţa nr. 5834/04.11.2020, Judecătoria Galaţi a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Babadag, reţinând că aceasta este competentă teritorial în soluţionarea cauzei conform art. 118 alin. (1) C. proc. civ., în raport de ultimul domiciliu al defunctului J.; a constatat conflictul negativ şi a înaintat dosarul pentru soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Astfel, potrivit certificatului de deces seria x nr. x eliberat la data de 05.03.1991, numitul J. a decedat la data de 07.04.1960, ultimul domiciliu al acestuia fiind în Babadag, judeţul Tulcea.
Potrivit certificatului de naştere nr. x, numitul I. este fiul lui J. şi K., iar conform certificatului de naştere nr. x, A. este fiica defuncţilor J. şi K..
Titlurile de proprietate eliberate la data de 30.09.2002 şi 18.07.2001 au fost emise pe numele moştenitorilor defunctului J., în cauză fiind incidente prevederile art. 13 alin. (3) din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în sensul că titlul de proprietate se emite cu privire la suprafaţa de teren determinată pe numele tuturor moştenitorilor, urmând ca ei să procedeze potrivit dreptului comun.
În concluzie, pentru partajarea şi ieşirea din indiviziune cu privire la bunurile solicitate, interesează stabilirea calităţii de moştenitor şi a cotelor succesorale a moştenitorilor defunctului J., cu ultimul domiciliu în Babadag, judeţul Tulcea. Prin urmare, competenţa în soluţionarea cauzei aparţine Judecătoriei Babadag.
Pe de altă parte, primul termen de judecată acordat în cauză de Judecătoria Babadag a fost la data de 11.06.2019, când părţile au fost legal citate şi puteau pune concluzii în faţa instanţei, termen când instanţa a dispus amânarea cauzei pentru ca reclamanta să indice data decesului pentru fiecare defunct, ultimul domiciliu al acestora, masa succesorală şi încheierea emisă de notarul public cu privire la verificarea evidenţelor succesorale, conform art. 193 alin. (3) C. proc. civ.
La data de 03.09.2019, reclamanta a depus la dosar precizări legate de data deceselor şi ultimul domiciliu al defuncţilor, iar la termenul din data de 03.09.2020, instanţa a dispus amânarea cauzei pentru depunerea la dosar, în mod complet, a relaţiilor solicitate, inclusiv a anexei 24.
La termenul de judecată din data de 26.11.2019, instanţa a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Babadag, învederând faptul că din cuprinsul certificatului de deces aflat la dosarul Judecătoriei Tulcea, rezultă de defuncta G. a avut ultimul domiciliu în municipiul Galaţi.
Rezultă că excepţia necompetenţei invocată de Judecătoria Babadag s-a făcut cu depăşirea termenului imperativ prevăzut de art. 130 alin. (2) C. proc. civ., întrucât la data de 03.09.2019, primul termen de judecată acordat de Judecătoria Babadag, la care părţile au fost legal citate şi puteau pune concluzii, la dosar se regăseau toate înscrisurile necesare analizei competenţei teritoriale a instanţei, iar prin chiar hotărârea de declinare s-a reţinut că Judecătoria Galaţi este competentă din punct de vedere teritorial, prin raportare la cuprinsul certificatului de deces aflat la dosarul Judecătoriei Tulcea, înscrisul fiind depus la dosar odată cu acţiunea introductivă la data de 04.12.2017.
Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galaţi, pentru următoarele argumente:
Potrivit art. 118 alin. (1) C. proc. civ.:
"În materie de moştenire, până la ieşirea din indiviziune, sunt de competenţa exclusivă a instanţei celui din urmă domiciliu al defunctului: 1. cererile privitoare la validitatea sau executarea dispoziţiilor testamentare; 2. cererile privitoare la moştenire şi la sarcinile acesteia, precum şi cele privitoare la pretenţiile pe care moştenitorii le-ar avea unul împotriva altuia; 3. cererile legatarilor sau ale creditorilor defunctului împotriva vreunuia dintre moştenitori sau împotriva executorului testamentar."
Textul legal menţionat precizează în mod clar aplicarea sa în timp, respectiv, faptul că în materie de moştenire este competentă instanţa de la ultimul domiciliul al defunctului "până la ieşirea din indiviziune", adică atâta vreme cât între moştenitori subzistă starea de indiviziune.
Prin urmare, după lichidarea moştenirii, adică după desăvârşirea împărţelii între moştenitori, nu mai subzistă motivele care să justifice o competenţă teritorială exclusivă, pentru că după acest moment nu se mai poate vorbi despre "cereri în materie de moştenire".
Pe de altă parte, potrivit art. 117 C. proc. civ.:
"1) Cererile privitoare la drepturile reale imobiliare se introduc numai la instanţa în a cărei circumscripţie este situat imobilul. 2) Când imobilul este situat în circumscripţiile mai multor instanţe, cererea se va face la instanţa domiciliului sau reşedinţei pârâtului, dacă aceasta se află în vreuna dintre aceste circumscripţii, iar în caz contrar, la oricare dintre instanţele în circumscripţiile cărora se află imobilul. 3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică, prin asemănare, şi în cazul acţiunilor posesorii, acţiunilor în grăniţuire, acţiunilor privitoare la îngrădirile dreptului de proprietate imobiliară, precum şi în cazul celor de împărţeală judiciară a unui imobil, când indiviziunea nu rezultă din succesiune".
Rezultă, din interpretarea a contrario a dispoziţiilor art. 117 alin. (3) C. proc. civ., că atunci când indiviziunea rezultă din succesiune - până la sistarea acestei stări - sunt incidente prevederile art. 118 din acelaşi cod, în considerarea izvorului acestei modalităţi a dreptului de proprietate (moştenirea).
Ca atare, criteriul de determinare a competenţei teritoriale este dat de ultimul domiciliu al defunctului (art. 118 alin. (1) C. proc. civ.).
În cauză, starea de indiviziune nu rezultă din titlurile de proprietate în care se regăsesc suprafeţele de teren faţă de care se solicită partajarea, ci din calitatea de moştenitori a părţilor litigante faţă de persoanele pe numele cărora au fost emise acele titluri de proprietate şi care între timp au decedat.
Astfel, titlul de proprietate nr. x/1995, având ca obiect terenul de 10 ha, a fost emis pe numele lui A., G., H., iar titlul de proprietate nr. x/2002, având ca obiect terenul de 8 ha, a fost emis pe numele lui A., I., H..
La momentul introducerii acţiunii, singura în viaţă dintre cei enumeraţi anterior era A., care a formulat această acţiune în contradictoriu cu moştenitorii celorlalte persoane înscrise în titlurile de proprietate respective.
Aşadar, la momentul învestirii instanţei părţile nu se aflau într-o indiviziune dată de reconstituirea dreptului conform Legii nr. 18/1991, ci într-o indiviziune determinată de decesul autorilor pârâţilor, urmată de dezbaterea succesiunii (prin stabilirea calităţii de moştenitor şi a cotelor succesorale).
Din certificatele de deces emise pe numele defuncţilor înscrişi în titlurile de proprietate, a rezultat că ultimul domiciliu al unora dintre aceştia (G. şi I.) s-a situat în municipiul Galaţi, localitate aflată în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Galaţi, iar ultimul domiciliu al defunctului H. a fost în Bucureşti.
Ca atare, devin incidente prevederile art. 118 alin. (3) C. proc. civ., conform cărora:
"Cererile formulate potrivit alin. (1) care privesc mai multe moşteniri deschise succesiv sunt de competenţa exclusivă a instanţei ultimului domiciliu al oricăruia dintre defuncţi".
Cum domiciliul a doi dintre defuncţi se află în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Galaţi, iar textul legal se referă la instanţa "ultimului domiciliu al oricăruia dintre defuncţi", competenţa aparţine acestei instanţe.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galaţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galaţi.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 februarie 2021.