Alimony claim against father proceeds in Răcari Court as plaintiff’s choice of defendant’s domicile upheld.

Şedinţa publică din data de 10 februarie 2021

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Judecătoriei Răcari la data de 08.11.2019 sub nr. dosar x/2019, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtului B. la plata pensiei de întreţinere în favoarea sa, cu începere de la data introducerii acţiunii şi până la terminarea studiilor, dar nu mai târziu de împlinirea, de către reclamant, a vârstei de 26 de ani, cu cheltuieli de judecată.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 499 alin. (3) C. civ.

Prin sentinţa nr. 653/03.07.2020, Judecătoria Răcari a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Buftea.

A reţinut instanţa că cererea de stabilire a contribuţiei unui părinte la cheltuielile de creştere şi îngrijire a copilului major aflat în continuarea studiilor este dată de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie. Astfel, art. 499 alin. (4) C. civ. prevede că, în caz de neînţelegere, felul şi modalităţile executării, precum şi contribuţia fiecăruia dintre părinţi se stabilesc de instanţa de tutelă pe baza raportului de anchetă psihosocială.

În speţă, persoana ocrotită, adică reclamantul, îşi are domiciliul în judeţul Ilfov, astfel cum reiese din menţiunea sa din cerere, precum şi din actul de identitate, localitate se regăseşte în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Buftea.

Prin sentinţa nr. 8931/04.11.2020, Judecătoria Buftea a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Răcari, a constatat conflictul negativ şi a înaintat dosarul pentru soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

S-a reţinut că, în materia acţiunilor formulate de creditorii obligaţiei de întreţinere şi care au ca obiect acordarea pensiei de întreţinere ori majorarea acesteia, legiuitorul a înţeles să stabilească o competenţă teritorială alternativă, fiind deopotrivă competentă atât instanţa în circumscripţia căreia domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, cât şi instanţa în circumscripţia căreia domiciliază creditorul obligaţiei de plată a întreţinere.

La aplicarea dispoziţiilor legale mai sus menţionate, trebuie avute în vedere însă şi dispoziţiile art. 116 C. proc. civ., care prevăd că reclamantul are alegerea între două instanţe deopotrivă competente.

La data introducerii cererii, reclamantul avea domiciliul în judeţul Ilfov, în raza de competenţă a Judecătoriei Buftea, în timp ce pârâtul domicilia în judeţul Dâmboviţa, în raza de competenţă a Judecătoriei Răcari.

Reclamantul, în aplicarea art. 116 C. proc. civ., a ales să sesizeze instanţa de la domiciliul pârâtului, raportat la dispoziţiile art. 107 alin. (1) din acelaşi cod, situaţie faţă de care competenţa aparţine Judecătoriei Răcari.

Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Răcari, pentru următoarele argumente:

În cauză, instanţa a fost sesizată cu o cerere de chemare în judecată având ca obiect obligarea pârâtului B. (tatăl reclamantului) la plata pensiei de întreţinere de la data introducerii acţiunii şi până la terminarea studiilor reclamantului.

Astfel, titularul acţiunii este însuşi beneficiarul pensiei de întreţinere ce se solicită a fi acordată.

Conform art. 113 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., în afară de instanţele prevăzute la art. 107-112, mai sunt competente "… instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază creditorul reclamant, în cererile referitoare la obligaţia de întreţinere, inclusiv cele privind alocaţiile de stat pentru copii".

Aşadar, în materia acţiunilor formulate de creditorii obligaţiei de întreţinere şi care au ca obiect acordarea pensiei de întreţinere ori majorarea acesteia, legiuitorul a înţeles să stabilească o competenţă teritorială alternativă, fiind deopotrivă competentă atât instanţa în circumscripţia căreia domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, cât şi instanţa în circumscripţia căreia domiciliază creditorul obligaţiei de plată a întreţinerii.

Întrucât este vorba despre o competenţă teritorială alternativă, aceste dispoziţii trebuie coroborate cu prevederile art. 116 C. proc. civ., conform cărora "Reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente".

Întrucât reclamantul A. a ales să investească cu prezenta cerere instanţa de la domiciliul pârâtului (debitor al obligaţiei de întreţinere), domiciliu ce se regăseşte în circumscripţia Judecătoriei Răcari, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine acestei instanţe, potrivit celor arătate.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Răcari.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Răcari.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 10 februarie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.