Territorial jurisdiction for abrogated property restitution claims under amended Law 165/2013
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania (Inaltele Curte de Casație și Justiție) resolved a negative conflict of jurisdiction, ordering that the Bihor Tribunal is the competent court to adjudicate the civil action, thereby overturning the Bucharest Tribunal’s declination of its own territorial jurisdiction in favor of Bihor. The dispute centered on a plaintiff’s action to annul an administrative decision issued by the State Asset Management Authority, which had rejected a 2002 property restitution notification based on Law No. 10/2001 and failed to grant restitution in equivalent under Law No. 165/2013. The core legal issue was the applicable rule for territorial jurisdiction following legislative amendments; the Court held that Article 35(1) of Law No. 165/2013, as amended by Law No. 111/2019 effective May 31, 2019, established that such claims fall under the jurisdiction of the civil section of the tribunal in whose circumscription the property is located. Applying the principle that new procedural law applies to cases initiated after its entry into force (Article 24 of the Code of Civil Procedure), and noting the case was filed in August 2019 after the amendment took effect, the Court determined that the Bihor Tribunal, where the Oradea property is situated, was the exclusively competent court.
Legislator headnote
AI generatedart. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, art. 134 C. proc. civ, art. 24 C. proc. civ, art. 35 din Legea nr. 165/2013, art. 135 alin. (4) C. proc. civ; Territorial jurisdiction for abrogated property restitution claims under amended Law 165/2013: The dispute centered on a plaintiff’s action to annul an administrative decision issued by the State Asset Management Authority, which had rejected a 2002 property restitution notification based on Law No. 10/2001 and failed to grant restitution in equivalent under Law No. 165/2013. The core legal issue was the applicable rule for territorial jurisdiction following legislative amendments; the Court held that Article 35(1) of Law No. 165/2013, as amended by Law No. 111/2019 effective May 31, 2019, established that such claims fall under the jurisdiction of the civil section of the tribunal in whose circumscription the property is located. Applying the principle that new procedural law applies to cases initiated after its entry into force (Article 24 of the Code of Civil Procedure), and noting the case was filed in August 2019 after the amendment took effect, the Court determined that the Bihor Tribunal, where the Oradea property is situated, was the exclusively competent court.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited in the dispositive for establishing the competent court to resolve the negative conflict of jurisdiction.
Full text
Şedinţa publică din data de 17 decembrie 2020
Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 5 august 2019 pe rolul Tribunalului Bihor, secţia I civilă, sub nr. x/2019, modificată la 11 octombrie 2019, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului următoarele:
- anularea deciziei nr. 72/14.06.2019, emise de pârâtă, prin care a fost soluţionată notificarea nr. x/2002, formulată în baza Legii nr. 10/2001;
- constatându-se că reclamantul este persoană îndreptăţită, conform Legii nr. 10/2001, pârâta să fie obligată la emiterea unei decizii prin care să propună acordarea măsurilor reparatorii în echivalent, conform Capitolului III din Legea nr. 165/2013, pentru imobilul situat în Oradea, str. x, înscris în cartea funciară nr. x Oradea, nr. top. x, 8851/2, 8852/2, 8862/165, 8862/167 şi 8862/169, jud. Bihor;
- obligarea pârâtei la înaintarea deciziei şi a întregii documentaţii către Secretariatul Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor, în vederea emiterii deciziei de compensare, şi acordarea cheltuielilor de judecată.
Cererea de chemare în judecată a fost întemeiată, în drept, pe dispoziţiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013.
Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bihor, în raport de decizia nr. IX a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată în recurs în interesul legii, în dosarul nr. x/2005.
2. Hotărârea Tribunalul Bihor, secţia I civilă
Prin sentinţa nr. 169 din 13 noiembrie 2019, Tribunalul Bihor, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată de intimată. A declinat competenta de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul Bihor a reţinut, în esenţă, că prin decizia nr. 72/2019, emisă de pârâtă, a fost respinsă notificarea formulată de reclamant în baza Legi nr. 10/2001, considerându-se că acesta nu a făcut dovada calităţii de moştenitor.
Reţinând că temeiul juridic al cererii de chemare în judecată este art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, iar decizia atacată nu a fost emisă cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 din acest act normativ, fiind eliberată în anul 2019, după expirarea termenelor menţionate de aceste articole, a considerat că, în cauză, nu se regăseşte ipoteza prevăzută de art. 35 alin. (1) şi nici în cea prevăzută de art. 35 alin. (2), deoarece, chiar dacă nu s-au respectat termenele, entitatea a emis decizia.
Tribunalul a constatat că, potrivit art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, decizia motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul unităţii deţinătoare sau, după caz, al entităţii învestite cu soluţionarea notificării.
Reţinând că sediul entităţii învestite cu soluţionarea notificării este în Bucureşti, Tribunalul Bihor a stabilit că este competent să soluţioneze cauza Tribunalul Bucureşti.
Ulterior declinării, dosarul a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, la 13.01.2020, sub acelaşi număr.
3. Hotărârea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal
Prin încheierea din 2 iunie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei funcţionale şi a înaintat cauza uneia dintre secţiile civile ale Tribunalului Bucureşti, spre competentă soluţionare.
4. Hotărârea Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă
Prin sentinţa nr. 1540 din 12 octombrie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor. Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, în temeiul art. 134 C. proc. civ. a suspendat judecata şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea stabilirii instanţei competente.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a reţinut că, potrivit art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află imobilul, în termen de 30 de zile de la data comunicării. Acest text legal are această formă urmare modificării operate prin Legea nr. 111/2019, publicată în Monitorul Oficial Partea I nr. 418 din 28 mai 2019, care a intrat în vigoare la 31 mai 2019.
Reţinând dispoziţiile art. 24 C. proc. civ., Tribunalul Bucureşti a constatat că, după data de 31 mai 2019, contestaţiile formulate împotriva deciziilor emise de unităţile deţinătoare sau de Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor nu mai sunt de competenţa exclusivă a secţiilor civile ale Tribunalului Bucureşti, ci ale tribunalului în a cărui circumscripţie se află imobilul. Cum imobilul în discuţie se află în jud. Bihor, a stabilit că este competent să judece cauza Tribunalul Bihor.
5. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra conflictului negativ de competenţă
Obiectul cauzei deduse judecăţii este reprezentat de acţiunea civilă formulată de reclamantul A., modificată, prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, anularea deciziei nr. 72/14.06.2019, emise de pârâtă, prin care a fost soluţionată notificarea nr. x/2002, formulată în baza Legii nr. 10/2001; acordarea măsurilor reparatorii în echivalent, reclamantul fiind persoană îndreptăţită, conform Legii nr. 10/2001; obligarea pârâtei la emiterea deciziei şi a întregii documentaţii către Secretariatul Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor, în vederea emiterii deciziei de compensare.
Acţiunea civilă, întemeiată pe dispoziţiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, iar nu pe cele ale art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, a fost înregistrată pe rolul primei instanţe învestite (Tribunalul Bihor), la 5 august 2019.
La data introducerii cererii de chemare în judecată, art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, în forma introdusă prin Legea nr. 111/2019, prevedea că "Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află imobilul, în termen de 30 de zile de la data comunicării.
Legea nr. 111/2019 pentru modificarea alin. (1) al art. 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 418 din 28 mai 2019, a intrat în vigoare la 31 mai 2019, anterior înregistrării cererii de chemare în judecată formulate de reclamantul A. pe rolul Tribunalului Bihor, respectiv la 5 august 2019.
Faţă de această împrejurare, se constată că norma de competenţă prevăzută de art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, în forma introdusă prin Legea nr. 111/2019, este incidentă în cauză, în acest sens fiind şi dispoziţiile art. 24 C. proc. civ., conform cărora "Dispoziţiile legii noi de procedură se aplică proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare."
Înalta Curte, reţinând că normele care reglementează competenţa de soluţionare a litigiilor guvernate de procedura specială a Legii nr. 165/2013 au fost modificate anterior legalei învestiri de către reclamant a Tribunalului Bihor, constată că aceste dispoziţii produc efecte juridice în speţă, instanţa iniţial învestită rămânând competentă să soluţioneze pricina.
În cauză, imobilul asupra căruia poartă litigiul este situat în Oradea, str. x, jud. Bihor.
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor, în a cărei rază teritorială se află imobilul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 decembrie 2020.