Inadmissibility of constitutional exception due to lack of nexus between challenged election finance norms and procedural nullity of unsigned electoral challenge

Şedinţa publică din data de 17 decembrie 2020

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamţ, secţia I civilă şi de contencios administrativ la 26 octombrie 2020, sub nr. x/2020, contestatorul A. a formulat, în contradictoriu cu intimaţii B., C., D., E., F., G., H., I., J., K. şi L., contestaţie împotriva deciziei nr. 9 din 22 octombrie 2020 privind admiterea candidaturilor propuse de M. la alegerile pentru Senat şi Camera Deputaţilor din anul 2020 a Biroului Electoral de Circumscripţie Judeţeană nr. 29 Neamţ.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 59 alin. (1) din Legea nr. 208/2015.

2. Hotărârea Tribunalului Neamţ

Prin sentinţa nr. 661 din 27 octombrie 2020, Tribunalul Neamţ, secţia I civilă şi de contencios administrativ a admis excepţia nulităţii contestaţiei, invocată din oficiu, şi a anulat contestaţia formulată de petentul A., pentru lipsa semnăturii.

3. Apelul

Împotriva sentinţei nr. 661 din 27 octombrie 2020, pronunţate de Tribunalul Neamţ, secţia I civilă şi de contencios administrativ a formulat apel contestatorul A..

Prin cererea de apel, contestatorul a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. (11) şi art. 53 alin. (1) din Legea nr. 208/2015, arătând că, în concret, criticile sale vizează depunerea, integrală, a deciziilor de avere şi de interese de către candidaţi, precum şi neregulile semnalate în cuprinsul declaraţiilor acestora, în sensul omiterii menţionării tuturor bunurilor şi intereselor.

4. Hotărârea Curţii de Apel Bacău, secţia I civilă

Prin decizia nr. 509 din 31 octombrie 2020, Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. (11) şi art. 53 alin. (1) din Legea nr. 208/2015. A respins, ca nefondat, apelul declarat de contestatorul A. împotriva sentinţei nr. 661 din 27 octombrie 2020, pronunţate de Tribunalul Neamţ, secţia I civilă şi de contencios administrativ.

5. Recursul

Împotriva deciziei nr. 509 din 31 octombrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, în ceea ce priveşte soluţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. (11) şi art. 53 alin. (1) din Legea nr. 208/2015, a formulat recurs contestatorul A., în termenul legal.

În motivarea cererii de recurs, contestatorul, invocând cazul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a susţinut încălcarea prevederilor art. 53 din Constituţia României, conform cărora "Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege".

A criticat concluziile puse de reprezentantul Ministerului Public asupra admisibilităţii cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate, în sensul respingerii acesteia, ca inadmisibilă, fiind fără legătură cu cauza.

A susţinut că, în mod greşit a fost respinsă cererea sa de probatorii, respectiv depunerea înscrisurilor (deciziilor de impunere), utile soluţionării cauzei.

6. Întâmpinarea

Intimaţii nu au depus întâmpinare la cererea de recurs formulată în cauză.

7. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra recursului

Examinând cererea de recurs prin prisma îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, Înalta Curte reţine următoarele:

Conform dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, instanţa de contencios constituţional decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază procesuală, oricare ar fi obiectul acesteia.

Se impune, astfel, o analiză a interesului procesual al petentului cu privire la rezolvarea excepţiei de neconstituţionalitate, prin prisma elementelor cadrului procesual şi a stadiului în care se află pricina.

Referitor la normele legale cu privire la care, în speţă, s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, Înalta Curte constată că acestea nu au legătură cu dispoziţiile legale invocate în susţinerea contestaţiei, astfel cum corect s-a reţinut şi în considerentele deciziei care face obiectul prezentului recurs.

Astfel, contestatorul A. a învestit Tribunalul Bacău cu soluţionarea unei contestaţii formulate împotriva deciziei nr. 9 din 22 octombrie 2020 privind admiterea candidaturilor propuse de M. la alegerile pentru Senat şi Camera Deputaţilor din anul 2020 a Biroului Electoral de Circumscripţie Judeţeană nr. 29 Neamţ, prin care a fost admisă candidatura intimaţilor B., C., D., E., F., G., H., I., J., K. şi L..

În susţinerea contestaţiei, petentul a invocat, în drept, dispoziţiile art. 59 alin. (1) din Legea nr. 208/2015.

Contestaţia a fost anulată, pentru lipsa semnăturii, prin sentinţa nr. 661 din 27 octombrie 2020 a Tribunalului Neamţ, secţia I civilă şi de contencios administrativ, urmare admiterii excepţiei nulităţii contestaţiei, invocate din oficiu.

În calea de atac a apelului exercitat împotriva sentinţei nr. 661 din 27 octombrie 2020 a Tribunalului Neamţ, secţia I civilă şi de contencios administrativ, contestatorul a formulat cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. (11) şi art. 53 alin. (1) din Legea nr. 208/2015, prin raportare la cele ale art. 53 din Constituţia României.

Faţă de această împrejurare, se constată că excepţia de neconstituţionalitate invocată de recurent vizează alte prevederi legale faţă de cele menţionate în susţinerea contestaţiei deduse judecăţii (art. 59 alin. (1) din Legea nr. 208/2015), anume art. 52 alin. (11) ("Propunerile de candidaţi vor fi însoţite de declaraţiile de acceptare a candidaturii, semnate şi datate de candidaţi, precum şi de declaraţia de avere şi declaraţia de interese ale fiecărui candidat") şi art. 53 alin. (1) din Legea nr. 208/2015, care enumeră înscrisurile pe care trebuie să le conţină dosarele candidaţilor partidelor politice la depunerea candidaturilor la biroul electoral de circumscripţie.

Aceste prevederi legale, însă, nu au fost avute în vedere de instanţa de fond la soluţionarea contestaţiei, întrucât Tribunalul a soluţionat cauza pe cale de excepţie, anulând contestaţia pentru lipsa semnăturii petentului.

Pentru acest motiv, prevederile art. 52 alin. (11) şi art. 53 alin. (1) din Legea nr. 208/2015, vizate de neconstituţionalitate, nu pot constitui obiect de analiză al Curţii Constituţionale.

Fundamentul acestui raţionament este în sensul că excepţia de neconstituţionalitate constituie un mijloc procedural, prin intermediul căruia se asigură, în condiţiile legii, analiza conformităţii dispoziţiilor legale pe care se întemeiază cererea de chemare în judecată cu Constituţia României, aspect ce nu se regăseşte în speţă.

În raport de aceste argumente, se constată că nu este îndeplinită condiţia prevăzută de art. 29 din Legea nr. 47/1992 pentru admisibilitatea excepţiei de neconstituţionalitate, respectiv existenţa legăturii dintre excepţie şi cauza dedusă judecăţii, astfel cum corect a apreciat şi Curtea de Apel Bacău.

Prin urmare, nu poate fi reţinută nelegalitatea deciziei atacate cu recurs, întrucât controlul judiciar căruia aceasta i se supune vizează numai încălcarea normelor de drept material aplicabile cauzei, iar nu a celor străine de soluţionarea ei.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 509 din 31 octombrie 2020 a Curţii de Apel Bacău, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 509 din 31 octombrie 2020 a Curţii de Apel Bacău, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 decembrie 2020.