Recognition of foreign Moldovan civil judgment: strict limitation to treaty service-of-process requirements and prohibition of merits review

Şedinţa publică din data de 17 decembrie 2020

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înaintată de Ministerul Justiţiei - Direcţia Drept Internaţional şi Cooperare Judiciară - Serviciul Cooperare Judiciară în materie civilă şi comercială Tribunalului Olt, secţia I civilă, înregistrată la 6 august 2019, sub nr. x/2019, reclamanta Judecătoria Edineţ - Sediul central, din Republica Moldova, a solicitat recunoaşterea şi încuviinţarea executării, pe teritoriul României, a hotărârii din 15 noiembrie 2017, pronunţate de această instanţă în dosarul nr. 28-2-3904-30052017, având ca obiect încasarea de la pârâtul A. a taxei de stat.

2. Hotărârea Tribunalului Olt, secţia I civilă

Prin sentinţa nr. 254 din 14 noiembrie 2019, Tribunalul Olt, secţia I civilă a admis cererea formulată de reclamanta Judecătoria Edineţ - Sediul central, privindu-i pe reclamanta B. şi pe pârâtul A., cu privire la recunoaşterea şi încuviinţarea executării, pe teritoriul României, a hotărârii din 15 noiembrie 2017, pronunţate de această instanţă în dosarul nr. 28-2-3904-30052017. A dispus recunoaşterea şi încuviinţarea executării, pe teritoriul României a hotărârii anterior menţionate.

3. Hotărârea Curţii de Apel Craiova

Prin decizia nr. 843 din 27 mai 2020, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâtul A. împotriva deciziei nr. 254 din 14 noiembrie 2019, pronunţate de Tribunalul Olt, secţia I civilă, în contradictoriu cu intimaţii-reclamanţi B. şi Judecătoria Edineţ - Sediul central.

4. Recursul

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul A., în termenul prevăzut de art. 485 alin. (1) C. proc. civ.

Invocând incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul a susţinut, în dezvoltarea motivelor de recurs, că instanţa de apel a încălcat principiul rolului activ al judecătorului, potrivit căruia acesta are îndatorirea de a stărui, prin toate mijloacele legale, pentru prevenirea oricărei greşeli şi pentru aplicarea corectă a legii, fiind în drept să solicite explicaţii de la părţi şi să pună în dezbaterea acestora orice împrejurare de fapt şi de drept, chiar dacă nu a fost invocată în cerere.

În situaţia în care instanţa de apel ar fi respectat principiul rolului activ al judecătorului, aceasta ar fi constatat că nu au fost îndeplinite condiţiile pentru recunoaşterea şi executarea hotărârii, precum şi încălcarea drepturilor recurentului în procesul soluţionat prin hotărârea a cărei recunoaştere se solicită.

Recurentul a susţinut că, în procesul desfăşurat în Republica Moldova, nu a fost citat, încălcându-i-se dreptul la apărare.

În susţinerea motivelor de recurs, recurentul a invocat dispoziţiile art. 2, 5, 18, 20, 30 51 şi 52 din Tratatul dintre România şi Republica Moldova privind asistenţa juridică în materie civilă şi penală, ratificat prin Legea nr. 177/1997.

5. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra recursului

Examinând decizia recurată din perspectiva criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele argumente:

În cauză, prin recursul formulat, recurentul a criticat decizia Curţii de Apel Craiova din perspectiva aplicării nelegale a dispoziţiilor legale referitoare la recunoaşterea şi încuviinţarea pe teritoriul României a hotărârilor pronunţate în Republica Moldova, susţinând că în procesul care a format obiectul dosarului nr. 28-2-3904-30052017 al Judecătoriei Edineţ nu a fost legal citat, această instanţă încălcându-i dreptul la apărare prin lipsa de rol activ a judecătorului, care nu a solicitat explicaţii de la părţi şi nu a pus în dezbaterea acestora orice împrejurare de fapt şi de drept, chiar dacă aceasta nu a fost invocată în cererea dedusă judecăţii.

Critica, subsumată motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., este nefondată.

Cadrul legislativ prin care este reglementată recunoaşterea şi executarea pe teritoriul României a hotărârilor judecătoreşti pronunţate în Republica Moldova este reprezentat de Tratatul dintre România şi Republica Moldova privind asistenţa juridică în materie civilă şi penală, ratificat prin Legea nr. 177/1997 (în continuare, Tratatul).

Art. 51 al acestui act normativ stipulează condiţiile în care hotărârile judecătoreşti pronunţate pe teritoriul Republicii Moldova pot fi recunoscute în România, printre acestea fiind enumerată şi cerinţa referitoare la înmânarea, persoanei obligate prin hotărâre, care nu a participat la proces, a citaţiei şi a actului de sesizare al instanţei în timp util şi în conformitate cu legea.

De asemenea, dispoziţiile art. 52 din Tratat reglementează condiţiile formale pe care trebuie să le îndeplinească cererea de recunoaştere şi de încuviinţare a hotărârilor, impunându-se ataşarea la aceasta a textului complet al hotărârii, al unei adeverinţe din care să reiasă că hotărârea a rămas definitivă şi este susceptibilă de executare, precum şi a înscrisurilor originale sau a copiilor certificate de pe acestea din care să rezulte că persoanei obligate prin hotărâre, care nu a luat parte la proces, i s-a înmânat, cel puţin o dată, la timp şi în forma cuvenită, citaţia.

Astfel cum corect a constatat instanţa de apel, în cauză sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 51 din Tratat, pentru recunoaşterea şi încuviinţarea executării pe teritoriul României a hotărârii din 15 noiembrie 2017, pronunţate de Judecătoria Edineţ - Sediul central, din Republica Moldova, în dosarul nr. 28-2-3904-30052017, având ca obiect încasarea pensiei de întreţinere pentru copiii minori, privindu-i pe reclamanta B. şi pe pârâtul A..

Înalta Curte constată că, în scopul dovedirii îndeplinirii cerinţelor prevăzute de dispoziţiile legale mai sus menţionate, anexată cererii de învestire a Tribunalului Olt, petentul Ministerul Justiţiei - Direcţia Drept Internaţional şi Cooperare Judiciară - Serviciul Cooperare Judiciară în materie civilă şi comercială a depus adeverinţa nr. x/13.05.2019, emisă de Judecătoria Edineţ, din care rezultă că recurentul a fost legal citat în faţa acestei instanţe, în procesul în care a fost pronunţată hotărârea a cărei recunoaştere se solicită.

De asemenea, în aplicarea normelor legale mai sus menţionate, ataşate cererii de învestire a instanţei, au fost depuse, în copii certificate pentru conformitate cu originalul, dovezile de citare a recurentului pentru termenele de judecată stabilite în dosarul nr. 28-2-3904-30052017 al Judecătoriei Edineţ (citat la domiciliul său din România, comuna Radomireşti, str. x, jud. Olt), precum şi dovezile de primire a actelor procedurale, care poartă semnătura olografă a acestuia.

Aceste înscrisuri au fost apreciate în mod judicios de către instanţa de apel ca fiind concludente, din perspectiva îndeplinirii cerinţelor prevăzute de art. 51 şi 52 din Tratat, atestând, contrar susţinerilor recurentului, dovada legalei sale citări în procesul în care a fost pronunţată hotărârea a cărei recunoaştere se solicită, în forma prescrisă de lege, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.

Criticile recurentului ce vizează încălcarea dreptului său la apărare şi lipsa de rol activ a judecătorului în aflarea adevărului nu pot fi analizate în procedura recunoaşterii hotărârilor străine, în raport de dispoziţiile art. 1.098 C. proc. civ., conform cărora "Cu excepţia verificării condiţiilor prevăzute de la art. 1.096 şi 1.097" - "Condiţiile recunoaşterii" şi "Motivele de refuz ale recunoaşterii" - "instanţa română nu poate proceda la examinarea în fond a hotărârii străine şi nici la modificarea ei".

Cu alte cuvinte, instanţa învestită cu soluţionarea cererii de recunoaştere a unei hotărâri străine examinează numai îndeplinirea condiţiilor prevăzute de Tratat pentru admiterea unei astfel de solicitări.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, constatând că instanţa de apel a aplicat şi interpretat corect dispoziţiile art. 51 şi 52 din Tratatul bilateral dintre România şi Republica Moldova, privind asistenţa juridică în materie civilă şi penală, ratificat prin Legea nr. 177/1997, reţine că nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocat de recurent în susţinerea recursului.

În concluzie, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul A. împotriva deciziei nr. 843 din 27 mai 2020, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul A. împotriva deciziei nr. 843 din 27 mai 2020, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 decembrie 2020.