Liability for unauthorized salary increments in public institutions and correct application of salary increase ordinances.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice admitted the final appeal, set aside the lower court decisions, and annulled the audit liability decision, ruling in favor of the appellant. The case involved a public law dispute where a state hospital imposed financial liability on an employee for a salary increase alleged to be illegal, claiming that a 10% bonus granted under Emergency Ordinance No. 42/2001 exceeded statutory limits. The decisive legal basis was the interpretation of Emergency Ordinance No. 24/2000 and No. 42/2001, specifically Article 2 of the latter, which required that salary increases be calculated based on the actual base salary established in 2001; the Court found that the hospital failed to prove it lacked the necessary budgetary resources or that it applied the increase uniformly, thereby establishing that the liability decision was unfounded.
Legislator headnote
AI generatedart. 82 alin. (1) din Legea nr. 94/1992, art. 312 pct. 2 C. proc. civ, art. 2 din O.U.G. nr. 24/2000; Liability for unauthorized salary increments in public institutions and correct application of salary increase ordinances: Împotriva acestei decizii, în temeiul art. 82 alin. (1) din Legea nr. 94/1992, a formulat recurs, I.F., solicitând în baza dispozițiilor art. 312 pct. 2 C. proc. civ., admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârilor recurate, admiterea contestației și anularea, ca nelegală și netemeinică, a deciziei de imputare nr. 131 din 31 mai 2002, emisă de Spitalul Orășenesc Năsăud.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința nr. 19 din 1 aprilie 2003, Colegiul jurisdicțional Bistrița Năsăud, a cărui competență de a soluționa pricina, a fost stabilită prin decizia Curții Supreme de Justiție, secția de contencios administrativ, nr. 309/2003, a respins ca neîntemeiată, contestația formulată de I.F., împotriva deciziei de imputare nr. 131 din 31 mai 2003, emisă de Spitalul Orășenesc Năsăud, pentru suma de 4.762.857 lei.
În motivarea soluției, s-a reținut că în urma controlului efectuat la Spitalul Orășenesc Năsăud, s-a constatat că salariile de încadrare la o parte din personal s-au majorat cu 10%, în mod nelegal, ceea ce a condus la crearea unui prejudiciu, pentru care a fost făcută răspunzătoare, și contestatoarea I.F.
S-a apreciat, ca fiind întemeiată, decizia de imputare, deoarece s-au aprobat drepturi salariale necuvenite, prin dispoziția nr. 85 din 28 iunie 2001, începând cu data de 1 iunie 2001, în baza căruia într-adevăr s-au majorat salariile personalului, conform O.U.G. nr. 42/2001, dar s-a mai acordat fără justificare, 10% în plus, peste majorările prevăzute de lege.
Împotriva sentinței a declarat recurs jurisdicțional, contestatoarea I.F., criticând-o, ca nelegală și netemeinică.
Secția jurisdicțională a Curții de Conturi, prin decizia nr. 370 din 3 iunie 2003, a respins recursul jurisdicțional declarat, motivând că potrivit O.U.G. nr. 24/2000, creșterile salariale, împreună cu celelalte elemente ale sistemului de salarizare, să se încadreze în fondurile alocate de la bugetul de stat.
Împotriva acestei decizii, în temeiul art. 82 alin. (1) din Legea nr. 94/1992, a formulat recurs, I.F., solicitând în baza dispozițiilor art. 312 pct. 2 C. proc. civ., admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârilor recurate, admiterea contestației și anularea, ca nelegală și netemeinică, a deciziei de imputare nr. 131 din 31 mai 2002, emisă de Spitalul Orășenesc Năsăud.
Recurenta a susținut în esență că potrivit dispozițiilor art. 2 din O.U.G. nr. 24/2000, salariile de bază pentru fiecare funcție de execuție, pe grade sau trepte profesionale, ocupate de personalul contractual, se stabilesc între limita minimă și cea maximă prevăzute în Anexele nr. I - IV, care fac parte integrantă din ordonanță.
Spitalul Orășenesc Năsăud nu a dispus majorarea salariului, întregului personal și nici nu a probat că nu ar fi avut resursele necesare în acest sens.
Recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Potrivit dispozițiilor art. 2 din O.U.G. nr. 24/2000, salariile de bază pentru fiecare funcție de execuție pe grade profesionale sau trepte profesionale, ocupate de personalul contractual, se stabilesc între limita minimă și cea maximă prevăzute în Anexele nr. I - IV, care fac parte integrantă din ordonanță.
Spitalul Orășenesc Năsăud nu a aplicat majorarea salariului, întregului personal și nici nu a probat că nu ar fi avut resursele necesare în acest sens.
Majorarea salarială, corespunzător O.U.G. nr. 24/2000, s-a făcut doar în anul 2001, în baza O.U.G. nr. 42/2001. Ori, pentru aplicarea corectă a majorărilor dispuse prin această ordonanță, era necesar să se stabilească în primul rând, care este salariul de bază real la care urma să se calculeze procentele de majorare în anul 2001, potrivit O.U.G. nr. 42/2001, așa cum rezultă din dispozițiile art. 2 alin. (3) ale acestei ordonanțe.
Așa fiind, urmează a se admite recursul și contestația formulată de I.F.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de I.F. împotriva deciziei nr. 370 din 3 iunie 2003, pronunțată de secția jurisdicțională a Curții de Conturi a României.
Casează decizia atacată și sentința nr. 19 din 1 aprilie 2003 a Colegiului jurisdicțional Bistrița Năsăud.
Admite contestația recurentei-contestatoare și anulează decizia de imputare nr. 131 din 31 mai 2002, emisă de Spitalul Orășenesc Năsăud.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 octombrie 2004.