Recusal-order rejection not appealable; High Court finds standalone appeal inadmissible, leaves recusal denial intact.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (Civil Section I) dismissed as inadmissible the appeal (recurs) filed by the respondent National Institute for the Study of Totalitarianism against the Court of Appeal Bucharest's 14 October 2020 interlocutory order that rejected its request to recuse the panel of judges in an ongoing appeal concerning a 2016 first-instance judgment; the dismissal leaves the recusal rejection in force. The underlying dispute arose in a civil appeal where the respondent sought the panel's disqualification, alleging improper refusal to admit evidence and lack of an active judicial role, invoking Articles 27 of the Code of Civil Procedure and Article 6 of the European Convention on Human Rights. The High Court held that, under Article 34(2) of the Code of Civil Procedure, an order rejecting a recusal request can only be challenged together with the merits, and because the pending appeal decision is irrevocable under Article 377(2)(4), the recusal order shares that irrevocable status and is not subject to a standalone appeal; the Court applied the constitutional principle of legality of remedies (Article 129 of the Constitution) to conclude that no other procedural means could be used to challenge the order, thus rendering the appeal inadmissible.
Legislator headnote
AI generatedart. 129 C. proc. civ, art. 27 C. proc. civ, art. 34 alin. (2) C. proc. civ, art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ, art. 312 alin. (1) C. proc. civ; Recusal-order rejection not appealable; High Court finds standalone appeal inadmissible, leaves recusal denial intact: The underlying dispute arose in a civil appeal where the respondent sought the panel's disqualification, alleging improper refusal to admit evidence and lack of an active judicial role, invoking Articles 27 of the Code of Civil Procedure and Article 6 of the European Convention on Human Rights. The High Court held that, under Article 34(2) of the Code of Civil Procedure, an order rejecting a recusal request can only be challenged together with the merits, and because the pending appeal decision is irrevocable under Article 377(2)(4), the recusal order shares that irrevocable status and is not subject to a standalone appeal; the Court applied the constitutional principle of legality of remedies (Article 129 of the Constitution) to conclude that no other procedural means could be used to challenge the order, thus rendering the appeal inadmissible.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for the court's decision to reject the appeal as inadmissible.
Full text
Şedinţa publică din data de 17 decembrie 2020
După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
La 13 noiembrie 2019, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a fost înregistrat recursul declarat de reclamantele A. şi B. şi de pârâtul Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului împotriva sentinţei nr. 1545 din 24 noiembrie 2016, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă.
La termenul de judecată din 21 septembrie 2020, petentul Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului a formulat oral cerere de recuzare împotriva membrilor completului de judecată, alcătuit din judecători C., D. şi E., susţinând că instanţa trebuie să aibă rol activ, conform art. 129 C. proc. civ. şi că este nejustificat refuzul administrării unor probe esenţiale pentru soluţionarea cauzei.
În drept, a fost invocată incidenţa dispoziţiilor art. 27 C. proc. civ. şi ale art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor şi Libertăţilor Fundamentale ale Omului.
2. Soluţia şi considerentele Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie asupra cererii de recuzare
Prin încheierea din camera de consiliu din 14 octombrie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins cererea de recuzare a completului format din judecătorii C., D. şi E., reţinând că motivele de incompatibilitate invocate de petent nu se încadrează în dispoziţiile art. 27 C. proc. civ. şi art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor şi Libertăţilor Fundamentale ale Omului.
3. Recursul
La 16 noiembrie 2020, petentul Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului a declarat recurs împotriva încheierii din camera de consiliu din 14 octombrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2007, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Cererea de recurs nu a fost întemeiată în drept.
4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă asupra recursului
Potrivit dispoziţiilor art. 34 alin. (2) C. proc. civ., "Încheierea prin care s-a respins recuzarea se poate ataca numai o dată cu fondul."
Rezultă, astfel că, din perspectiva căilor de atac ce pot fi exercitate împotriva încheierii prin care a fost respinsă cererea de recuzare, acestea au un regim juridic similar hotărârii pronunţate asupra fondului.
În speţă, hotărârea care face obiectul recursului pendinte este reprezentată de încheierea din camera de consiliu din 14 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin care a fost respinsă cererea de recuzare a judecătorilor C., D. şi E., formulată de petentul Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului.
Înalta Curte constată că cererea de recuzare a fost formulată în cadrul dosarului nr. x/2007, care a avut ca obiect recursul declarat de reclamantele A. şi B. şi de pârâtul Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului împotriva sentinţei nr. 1545 din 24 noiembrie 2016, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Conform dispoziţiilor art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., hotărârea pronunţată asupra recursului are caracter irevocabil ("Sunt hotărâri irevocabile" (…) "hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii").
Reţinând că, potrivit art. 34 alin. (2) C. proc. civ., încheierea prin care s-a soluţionat cererea de recuzare are acelaşi regim juridic cu hotărârea pronunţată asupra fondului, rezultă că aceasta are caracter irevocabil, nefiind susceptibilă de recurs.
În acest context, este de subliniat faptul că, potrivit principiului legalităţii care guvernează căile de atac, conform art. 129 din Constituţia României, hotărârea judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.
Raportându-se la principiul enunţat, Înalta Curte observă că, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea unei hotărâri judecătoreşti.
Ca atare, în aplicarea dispoziţiilor art. 34 alin. (2), coroborate cu cele ale art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., încheierea din camera de consiliu din 14 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2007 este irevocabilă, neputând fi supusă cenzurii în calea de atac a recursului.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul formulat în cauză, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâtul Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului împotriva încheierii din camera de consiliu din 14 octombrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţate în dosarul nr. x/2007.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 decembrie 2020.