Punitive interest accrual on pre-New Civil Code judgment debt: exclusivity of supreme court's binding interpretation of applicable law

Şedinţa publică din data de 16 decembrie 2020

Analizând recursul în conformitate cu dispoziţiile art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora, în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

1. I. Obiectul cauzei. Judecata în primul ciclu procesual.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă la data de 31 iulie 2014 sub nr. x/2014, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtei Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului (AAAS) la plata sumei de 1.759.521.53 USD, reprezentând dobânda legală aferentă debitului principal de 5.175.020 USD, pentru perioada 06 iulie 2009 - 30 iunie 2014 şi în continuare, până la data plăţii efective a debitului principal, a sumei de 1.636.643 RON, reprezentând dobânzi, comisioane şi speze bancare aferente creditului în valoare de 3.625.000 euro, contractat de reclamantă pentru achitarea preţului de adjudecare în cadrul licitaţiei din 15 decembrie 2006, şi a cheltuielilor de judecată.

La data de 05 februarie 2016, respectiv la 09 septembrie 2016, reclamanta a formulat cerere precizatoare a acţiunii introductive, prin ultima dintre acestea arătând că, pentru perioada analizată de expertiza contabilă încuviinţată de prima instanţă, a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 1.841.669,10 USD, reprezentând dobânda legală aferentă debitului principal de 5.175.020 USD pentru perioada 01 august 2011 - 15 ianuarie 2016 şi în continuare, până la data plăţii efective a debitului principal, şi a sumei de 223.057,98 euro, reprezentând dobânzi, comisioane şi speze bancare, aferente creditului în valoare totală de 3.625.000 euro, contractat de reclamantă pentru achitarea preţului de adjudecare în cadrul licitaţiei organizate de pârâtă la 15 decembrie 2006, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 1582 din 23 decembrie 2016, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a respins, ca prescrise, atât cererea privind plata dobânzii legale aferente debitului principal pentru perioada 06.07.2009-31.07.2011, cât şi cererea privind plata dobânzilor, comisioanelor şi spezelor bancare aferente creditului contractat pentru achitarea preţului de adjudecare, pentru perioada 2006-2010; a respins, în rest, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Pentru Administrarea Activelor Statului.

Prin decizia civilă nr. 781/A din 25 iunie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins, ca nefondat, apelul incident formulat de pârâtă împotriva sentinţei; a admis apelul reclamantei, a schimbat, în parte, sentinţa, a obligat pârâta să plătească reclamantei dobândă legală penalizatoare calculată conform art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011 raportată la echivalentul în RON al sumei de 5.175.020 USD, calculată pe fiecare zi de întârziere, începând cu 31 iulie 2014 până la data plăţii efective; a menţinut restul dispoziţiilor sentinţei şi a obligat intimata sa plătească apelantei reclamante suma de 92.545,5 RON, reprezentând taxă de timbru în primă instanţă şi apel, în limita pretenţiilor admise.

Prin decizia civilă nr. 906 din 15 mai 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a admis recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L., a casat, în parte, decizia civilă recurată şi a trimis cauza în rejudecarea apelului în ceea ce priveşte dobânda penalizatoare pentru suma de 5.175.020 USD; a respins recursul declarat de pârâta A.A.A.S. împotriva aceleiaşi decizii civile, ca nefondat, şi a menţinut celelalte dispoziţii ale deciziei atacate.

1.2 Judecata în cel de-al doilea ciclu procesual

Prin decizia civilă nr. 1685A din 08 noiembrie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis apelul declarat de apelanta-reclamantă A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 1582 din 23 decembrie 2016, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a schimbat, în parte, sentinţa civilă apelată, în sensul că a obligat pe apelanta-pârâtă la plata dobânzii legale penalizatoare calculate conform art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011, raportată la echivalentul în RON al sumei de 5.175.020 USD, calculate pe fiecare zi de întârziere, începând cu data de 24 septembrie 2012 şi până la data plăţii efective; a menţinut restul dispoziţiilor sentinţei civile apelate.

II. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 1685A din 08 noiembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a declarat recurs pârâta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, cu a cărui soluţionare a fost învestită Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în prezenta cauză.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 21 mai 2020 şi a fost repartizat aleatoriu completului de filtru nr. 10.

Prin cererea de recurs, întemeiată pe dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursului şi casarea hotărârii atacate.

În expunerea motivelor de recurs, recurenta-pârâtă a prezentat un scurt istoric al cauzei, după care a susţinut că decizia pronunţată de instanţa de apel, în rejudecare, este nelegală, deoarece Curtea de Apel Bucureşti, în prima judecată a cauzei, în mod legal, a avut în vedere aplicabilitatea dispoziţiilor C. civ. de la 1865, în considerarea dispoziţiilor art. 5 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, care dispun în sensul că:

"Dispoziţiile C. civ. se aplică tuturor actelor şi faptelor încheiate sau, după caz, produse ori săvârşite după intrarea sa în vigoare, precum şi situaţiilor juridice născute după intrarea sa în vigoare."

De asemenea, art. 3 din Legea 71/2011 dispune că:

"Actele şi faptele juridice încheiate, ori, după caz, săvârşite sau produse înainte de intrarea în vigoare a C. civ. nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârşirii ori producerii lor."

În acest sens, recurenta-pârâtă a susţinut că dispoziţiile Noului C. civ. nu sunt incidente în speţă, iar reclamanta s-a prevalat de dispoziţiile C. civ. de la 1865, atât în cererea introductivă, cât şi în cererea de apel/recurs.

Recurenta-pârâtă a opinat că, în prezenta cauză, nu sunt aplicabile dispoziţiile Noului C. civ., ci dispoziţiile art. 1088 alin. (2) din C. civ. de la 1865 care dispun că daunele interese se cuvin fără ca creditorul să fie ţinut a justfica vreo pagubă şi nu sunt debite decât din ziua cererii de chemare în judecată, afară de cazurile în care, după lege, dobânda curge de drept, respectiv începând cu 31 iulie 2014 (data introducerii cererii de chemare în judecată).

A mai arătat recurenta că, în cauză, s-a statuat cu autoritate de lucru judecat (aspect necontestat, reţinut de instanţele anterioare) inexistenţa unei răspunderi delictuale ce ar putea antrena răspunderea AAAS, în sensul achitării dobânzilor de la o dată anterioară introducerii cererii de chemare în judecată.

Concluzionând, recurenta a învederat că, în considerarea unei legale aplicări a dispoziţiilor C. civ. de la 1865, precum şi faţă de neaplicarea dispoziţiilor Deciziei nr. 2/2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, hotărârea atacată este nelegală, fiind pronunţată cu încălcarea normelor de drept material.

III. Apărările formulate în cauză.

La data de 3 iulie 2020, în termen legal, intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a transmis, prin poştă, întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, şi menţinerea, ca legală şi temeinică, a deciziei atacate.

Întâmpinarea a fost comunicată recurentei-pârâte Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului la data de 14 iulie 2020, fila x, care nu a depus răspuns la întâmpinare.

IV. Procedura de filtru.

Învestită cu soluţionarea căii de atac, după efectuarea procedurilor de comunicare, reglementate de dispoziţiile art. 493 din C. proc. civ. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a căii de atac.

Prin raport s-a reţinut că partea are deschisă calea de atac a recursului, că recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru, este formulat în termen legal şi îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. a), c) şi e) din C. proc. civ., sub sancţiunea nulităţii.

Totodată, s-a reţinut că, având în vedere prevederile art. 493 C. proc. civ., completul de filtru va dispune asupra admisibilităţii în principiu a recursului şi va aprecia cu privire la încadrarea criticilor formulate de recurenta-pârâtă în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Completul de filtru C10, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus comunicarea raportului părţilor, pentru ca acestea să depună puncte de vedere, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului a fost comunicat părţilor la data de 23 septembrie 2020, conform dovezilor aflate la filele x; părţile nu au depus punct de vedere la raport.

V. Considerentele Înaltei Curţi:

Examinând admisibilitatea recursului în raport de prevederile art. 493 alin. (5) cu referire la art. 499 teza finală C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanţă, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeaşi sancţiune intervine şi în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din cele statuate de art. 489 alin. (2) din acelaşi act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Aşadar, pe lângă cerinţa încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în caz contrar, neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

În cauză, prin decizia civilă nr. 1685 A din 8 noiembrie 2019 ce face obiectul prezentei căi de atac, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis apelul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 1582 din 23 decembrie 2016, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, a schimbat, în parte, sentinţa civilă apelată, în sensul ca a obligat pe pârâtă la plata dobânzii legale penalizatoare calculate conform art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011, raportată la echivalentul în RON al sumei de 5.175.020 USD, calculate pe fiecare zi de întârziere, începând cu data de 24 septembrie 2012 şi până la data plăţii efective; a menţinut restul dispoziţiilor sentinţei civile apelate.

Pentru a pronunţa această soluţie, curtea de apel a reţinut că, în ceea ce priveşte determinarea momentului de la care curge dobânda legală penalizatoare calculată conform art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011, raportată la echivalentul în RON al sumei de 5.175.020 USD, pe fiecare zi de întârziere, acesta este data de 24 septembrie 2012, moment la care a devenit scadentă plata sumei de 5.175.020 USD, care reprezintă data pronunţării titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 97 din 24 septembrie 2012 pronunţată de de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosarul nr. x/2011, şi care coincide cu data rămânerii sale definitive şi executorii, şi prin care pârâta A.A.A.S. a fost obligată la plata către S.C. A. S.R.L. a sumei de 5.175.020 USD ca urmare a admiterii cererii de întoarcere a executării silite în urma anulării procesului-verbal de licitaţie nr. x din 15 decembrie 2006.

Cum titlul executoriu a fost obţinut sub imperiul Noului C. civ., care a intrat în vigoare la data de 01 octombrie 2011, a apreciat a fi incidente prevederile art. 1531 alin. (1) şi (2) şi art. 1535 alin. (1) C. civ.

De asemenea, a reţinut că faţă de dezlegarea obligatorie a instanţei de recurs, soluţia nu poate fi întemeiată pe dispoziţiile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., raportat la art. 1088 alin. (2) C. civ. din 1864 având în vedere că temeiul datorării dobânzii legale penalizatoare calculate la suma de 5.175.020 USD nu este folosinţa şi faptul că debitoarea A.A.A.S. ar fi profitat de suma încasată şi ulterior momentului anulării Procesului-verbal de licitaţie nr. x din 15 decembrie 2006, ci dobânda legală penalizatoare este datorată pentru neexecutarea la scadenţă a sumei de 5.175.020 USD prevăzute în titlul executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 97 din 24 septembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosarul nr. x/2011.

Or, scadenţa sumei menţionate în titlul executoriu coincide cu data rămânerii definitive şi executorii a hotărârii, care, în cazul concret, este simultană cu data pronunţării, 24 septembrie 2012.

Din examinarea cererii de recurs, Înalta Curte reţine că aceasta nu conţine argumente care să poată fi circumscrise niciunuia dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., recurenta-pârâtă neaducând în discuţie critici care să se grefeze pe considerentele deciziei curţii de apel atacate.

Astfel, ignorând prevederile art. 501 alin. (1) din C. proc. civ. potrivit cărora, în caz de casare, hotărârile instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate sunt obligatorii pentru instanţa care judecă fondul şi deci, chestiunile tranşate prin deciziile de casare nu mai pot fi puse în discuţie nici de către instanţa de trimitere şi nici de către niciuna dintre părţi, recurenta-pârâtă îşi argumentează demersul judiciar criticând decizia curţii de apel din perspectiva în care, în speţă, "nu sunt aplicabile dispoziţiile Noului C. civ., ci dispoziţiile art. 1088 alin. (2) din C. civ. de la 1865 care dispun că daunele interese se cuvin fără ca creditorul să fie ţinut a justifica vreo pagubă şi nu sunt debite decât din ziua cererii de chemare în judecată, afară de cazurile în care, după lege, dobânda curge de drept, respectiv începând cu 31 iulie 2014 (data introducerii cererii de chemare în judecată).".

Chestiunea privitoare la incidenţa în cauză a prevederilor art. 1088 alin. (2) din vechiul C. proc. civ. nu a făcut obiect de analiză în rejudecarea după casare, instanţa de apel, prin decizia recurată reţinând că, faţă de dezlegarea obligatorie a instanţei de recurs, soluţia nu poate fi întemeiată pe dispoziţiile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., raportat la art. 1088 alin. (2) C. civ. din 1864.

Or, prin motivele de recurs, pârâta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului critică soluţia pronunţată de curtea de apel, în rejudecare, tocmai din perspectiva celor tranşate, defintiv de către instanţa de recurs, în primul ciclu procesual.

Recursul urmăreşte să supună instanţei ierarhic superioare analiza conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, raportat la considerentele avute în vedere la pronunţarea soluţiei, nicidecum a celei pronunţate în recurs, într-un ciclu procesual anterior, aşa cum prin prezentul demers judiciar se solicită.

De asemenea, pretinsele argumente în susţinerea motivului de casare invocat privind aplicarea şi interpretarea greşită a normelor de drept material care reglementează răspunderea civilă delictuală din perspectiva inexistenţei îndepliniri condiţiilor pentru obligarea pârâtei la plata dobânzilor la o dată anterioară datei introducerii cererii de chemare în judecată, nu pot face obiect de analiză în prezenta cale de atac. Aceasta întrucât aceste chestiuni (re)pun în discuţie un aspect cu privire la care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin decizia de casare nr. 906 din 15 mai 2019, a statuat, definitiv, că, în raport de art. 1531 alin. (1) şi (2) şi art. 1535 alin. (1) din noul C. civ., momentul de la care sunt datorate daunele interese este cel al scadenţei obligaţiei de plată, care coincide cu cel al pronunţării sentinţei civile nr. 97/2012 a Curţii de Apel Bucureşti, respectiv 24 septembrie 2012, iar nu cel al introducerii cererii de chemare în judecată, aşa cum statua vechea reglementare a art. 1088 alin. (2) din C. civ., respectiv 31 iulie 2014.

În aceste condiţii, cum susţinerile recurentului-pârât, în esenţă, reprezintă o reiterare a criticilor deja dezlegate, în mod definitiv, prin decizia de casare, şi constatând că nu se identifică motive de ordine publică care să poată fi reţinute din oficiu în raport de prevederile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte, în baza art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va anula recursul declarat de pârâta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului împotriva deciziei nr. 1685 A din 8 noiembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului împotriva deciziei nr. 1685 A din 8 noiembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac şi se comunică părţilor, conform art. 427 alin. (1) C. proc. civ.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 decembrie 2020.