Electoral regulation tenure restriction for professional order leadership: invalidity of sub-legislative act restricting elective rights under O.U.G. 144/2008

Şedinţa publică din data de 16 decembrie 2020

Analizând recursul în conformitate cu dispoziţiile art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată iniţial pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, la data de 12 iunie 2017, sub numărul x/2017, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ordinul Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România, anularea Regulamentului electoral adoptat de pârât, prin Hotărârea nr. 36 din 24 noiembrie 2016.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 7 şi 8 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.

Prin sentinţa civilă nr. 4145 din 06 noiembrie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia civilă.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a Civilă la data de 03 ianuarie 2018, sub numărul x/2018.

Prin sentinţa civilă nr. 755 din 29 martie 2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a declinat competenţa materială de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

Prin sentinţa civilă nr. 1822 din 11 mai 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, reţinând, în esenţă, faptul că actul contestat este un act juridic de drept privat în legătură cu organizarea şi funcţionarea Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România care, nefiind un act administrativ tipic sau asimilat, care nu atrage incidenţa dispoziţiilor de competenţă speciale instituite prin Legea nr. 554/2004.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a Civilă la data de 11.07.2018, sub numărul x/2018.

Prin sentinţa civilă nr. 2410 din 23.11.2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins, ca neîntemeiate, excepţiile inadmisibilităţii, lipsei de interes şi autorităţii de lucru judecat, invocate de pârât, prin întâmpinare, şi a respins cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Prin decizia civilă nr. 120A din 06 februarie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis apelul formulat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 2410 din 23.11.2018, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a schimbat sentinţa apelată, în sensul că a admis, în parte, acţiunea şi a dispus anularea parţială a Regulamentului electoral adoptat de Ordinul Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România prin Hotărârea nr. 36/2016; a menţinut celelalte menţiuni ale sentinţei apelate.

II. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei curţii de apel a declarat recurs pârâtul Ordinul Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 26 iunie 2020 şi a fost repartizat spre soluţionare completului CF x.

Prin încheierea nr. 847 din data de 13 aprilie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a respins cererea formulată de petentul Ordinul Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România privind suspendarea executării deciziei civile nr. 120A din 06 februarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2018.

Prin cererea de recurs, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 din C. proc. civ., pârâtul Ordinul Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurate, înlăturarea dispoziţiilor privitoare la anularea art. 27 alin. (4) din Regulamentul Electoral, aprobat prin Hotărârea Consiliului naţional nr. 36/2016, respingerea apelului declarat de reclamantă şi păstrarea, ca temeinică si legală, a sentinţei civile nr. 2410 din 23 noiembrie 2018, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV -a civilă.

În argumentarea căii de atac exercitate, pârâtul Ordinul Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România a învederat că, urmare a soluţionării conflictului negativ de competenţă de către secţia II-a civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin decizia civilă nr. 1822 din 11 mai 2018, în aplicarea dispoziţiilor art. 483 alin. (1) şi alin. (2) din C. proc. civ., şi având în vedere că obiectul pricinii nu se circumscrie cazurilor prevăzute de dispoziţiile art. 94 lit. a)-j) din C. proc. civ. exceptate de la controlul de legalitate, decizia curţii de apel este susceptibilă de recurs, contrar menţiunilor din cuprinsul dispozitivului acesteia.

În argumentarea incidenţei motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., a arătat următoarele:

Curtea de apel a făcut o greşită aplicare şi interpretare a normelor de drept material atunci când a statuat că dispoziţiile art. 27 alin. (4) din Regulamentul Electoral, aprobat prin Hotărârea Consiliului naţional nr. 36/2016 nesocotesc prevederile O.U.G. nr. 144/2008.

Din această perspectivă, decizia tribunalului este una corectă şi legală, care în mod just a reţinut că dispoziţiile art. 27 alin. (4) din Regulamentul Electoral, aprobat prin Hotărârea Consiliului naţional nr. 36/2016 vizează doar funcţia de preşedinte sau membru al biroului consiliului judeţean/municipiului Bucureşti si nu vizează toate funcţiile de conducere.

Potrivit reţinerilor curţii de apel, membrilor ordinului le este recunoscut dreptul de a alege şi de a fi aleşi în organele reprezentative, potrivit art. 45 lit. a) din Regulament. De asemenea, instanţa a mai reţinut că, în egală măsură, în lipsa unor interdicţii prevăzute în mod expres de lege, nu apare ca vădit nelegală prevederea unei condiţii suplimentare de vechime anterioare într-o altă funcţie de conducere pentru alegerea preşedintelui sau unui membru al biroului consiliului judeţean/municipiului Bucureşti.

Or, condiţiile prevăzute de art. 27 din Regulamentul electoral în discuţie nu au ca efect restrângerea exercitării drepturilor electorale şi nici nu constituie o cerinţă excesivă prin raportare la cerinţa participării unor candidaţi cu experienţă, care să cunoască istoricul organizaţiei şi raţiunile care au stat la baza luării deciziilor, care să asigure continuitatea proiectelor iniţiate de organizaţie, precum şi asigurarea unui grad sporit de responsabilitate din partea tuturor candidaţilor, reprezentativi pentru membrii ale căror interese urmează să le reprezinte.

Din această perspectivă, Ordinul Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România prin activitatea desfăşurată, a devenit o organizaţie cunoscută în societate, cu o strănsă relaţie de colaborare cu Ministerul Sănătăţii, cu alte instituţii şi organizaţii profesionale, recunoscută pentru activitatea desfăşurată, devenind membru în cadrul organismelor internaţionale, cum ar fi Consiliul de Asistenţi Medicali şi Moaşe din Marea Britanie, Consiliul European pentru profesia de asistent medical, Organizaţia Mondială a Sănătăţii, Reţeaua europenă a organizaţiilor de reglementare în profesia de moaşă.

Pentru a menţine un nivel de competenţă şi pregătire şi pentru a îndeplini misiunea, se impune ca reprezentanţii săi să fie persoane implicate în activitatea organizaţiei, cu experienţă şi viziune.

Pentru aceste motive, alegerile desfăşurate în luna decembrie 2016 pentru desemnarea organelor de conducere ale filialelor cât şi a Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România la nivel naţional, s-au desfăşurat în mod legal.

În argumentarea incidenţei dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., recurentul-pârât Ordinul Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România a arătat următoarele:

Cererea de suspendare a deciziei civile nr. 120 din 06 februarie 2020, este motivată de împrejurarea că pe rolul Tribunalului Călăraşi, există dosarul nr. x/2016, cu termen la 19 mai 2020, care are ca obiect apelul promovat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 607/2017 pronunţată de Judecătoria Călăraşi.

În cadrul acestui apel, s-a solicitat rejudecarea pricinii ce are ca obiect anularea alegerilor organizate în perioada 8-13 decembrie 2016 de Filiala Călăraşi a Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România pentru desemnarea noilor organe de conducere şi excepţia de nelegalitate a Regulamentului electoral, adoptat de Ordinul Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România, organizaţia naţionala, prin Hotărârea nr. 36 din 24 noiembrie 2016.

Prin urmare, soluţia ce se va pronunţa în recursul promovat împotriva deciziei civile nr. 120 din 06 februarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, va avea o incidenţă directă în soluţionarea apelului ce face obiectul dosarului nr. x/2016, motiv pentru care se impune suspendarea executării deciziei anterior menţionate, decizie împotriva căreia a exercitat recurs, în termenul legal, cale de atac admisibilă din perspectiva dispoziţiilor art. 483 C. proc. civ., coroborat cu calificarea obiectului cererii de chemare în judecată, dată prin decizia civilă nr. 1822 din 11 mai 2018, pronunţată de secţia a II-a civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

III. Apărările formulate în cauză.

Cererea de recurs a fost comunicată reclamantei A. la data de 07 iulie 2020, conform dovezii aflate la fila x, care nu a depus întâmpinare

IV. Procedura de filtru.

Învestită cu soluţionarea căii de atac, după efectuarea procedurilor de comunicare, reglementate de dispoziţiile art. 493 din C. proc. civ. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a căii de atac.

Prin raport s-a reţinut că partea are deschisă calea de atac a recursului, că recursul este legal timbrat, este formulat în termen legal şi îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. a), c) şi e) din C. proc. civ., sub sancţiunea nulităţii.

Totodată, s-a reţinut că, având în vedere prevederile art. 493 C. proc. civ., completul de filtru va dispune asupra admisibilităţii în principiu a recursului şi va aprecia cu privire la încadrarea criticilor formulate de recurentul-pârât în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Completul de filtru C10, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus comunicarea raportului părţilor, pentru ca acestea să depună puncte de vedere, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului a fost comunicat părţilor la data de 07, respectiv 08 octombrie 2020, conform dovezilor aflate la filele x; nicio parte nu a depus punct de vedere la raport.

V. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi:

Examinând admisibilitatea recursului în raport de prevederile art. 493 alin. (5) cu referire la art. 499 teza finală C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

În cauză, prin decizia civilă nr. 120A din 06 februarie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis apelul formulat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 2410 din 23.11.2018, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a schimbat sentinţa apelată, în sensul că a admis, în parte, acţiunea şi a dispus anularea parţială a Regulamentului electoral adoptat de Ordinul Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România prin Hotărârea nr. 36/2016; a menţinut celelalte menţiuni ale sentinţei apelate.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:

Art. 2 alin. (2) din Regulamentul electoral privind modalitatea de validare a alegerilor, indiferent de numărul de alegători care participă la vot (cu excepţia alegerilor pentru membrii Consiliului Judeţean/municipiului Bucureşti), cu privire la care s-a susţinut că lipsa cvorumului (număr minim de votanţi pentru validare) conduce la abuzul efectuării alegerilor de un număr redus de membri OAMGMAMR, prin raportare la norma de reprezentare de 1 la 100 (conţinută în art. 40 al Regulamentului), art. 49 alin. (1) al O.U.G. nr. 144/2008 enunţă această normă de reprezentare de 1 la 100 aplicabilă în cadrul Adunării generale judeţene constituită din reprezentanţii aleşi ai tuturor asistenţilor medicali generalişti, moaşelor şi asistenţilor medicali cu drept de liberă practică, înscrişi în filiala judeţeană respectivă.

Ca atare, dispoziţia art. 2 alin. (2) din Regulament este o aplicare a prevederii cu caracter general. În lipsa unui cvorum indicat de lege, Regulamentul nu trebuie să impună o condiţie suplimentară.

În privinţa conţinutului art. 27 al Regulamentului referitor la omisiunea condiţiei de prezentare de către candidaţi sau alegători a cazierului judiciar, în mod corect s-a afirmat de către instanţa de fond că pot fi completate prevederile Regulamentului electoral cu cele ale legii cadru, O.U.G. nr. 144/2008.

Cât priveşte condiţia impusă de art. 27 alin. (4) din Regulamentul electoral, candidaţilor la funcţia de Preşedinte sau de membru al Biroului consiliului judeţean al municipiului Bucureşti, de a fi deţinut pe o perioadă de 4 ani anteriori, calitatea de membru al Consiliului judeţean/al municipiului Bucureşti, aceasta reprezintă o veritabilă condiţie suplimentară de vechime în funcţie, adăugată la lege, în împrejurările în care art. 45 lit. a) din O.U.G. nr. 144/2008 consacră dreptul membrilor OAMGMAMR de a fi aleşi în organele reprezentative ale Ordinului (printre care şi Preşedinte sau membru al Biroului consiliului judeţean/al municipiului Bucureşti), fără nicio limitare de categorie sau vechime.

În manifestarea drepturilor (electorale), regula este reprezentată de capacitatea de exerciţiu, enunţată de lege, iar excepţia de incapacitate a exercitării dreptului (prin restrângere sau decădere), nu poate fi stabilită printr-un act inferior legii, astfel cum este Regulamentul electoral în discuţie.

Pe de altă parte, limitarea exerciţiului dreptului oricărui membru al Ordinului, de a fi ales ca Preşedinte sau ca membru al Biroului consiliului judeţean/al municipiului Bucureşti, poate lua forma unei încălcări a egalităţii în drepturi a membrilor, fie sub forma discriminării candidatului care nu a deţinut anterior o funcţie în cadrul Consiliului judeţean/municipiului Bucureşti, fie sub forma creării unui privilegiu celui care a avut această învestire, în dauna unui candidat care nu deţine vechimea.

O atare restrângere a exerciţiului dreptului de a candida nu poate fi efectuată fără o justificare legală şi mai ales, nu printr-un act normativ cu forţă juridică inferioară legii reprezentate de O.U.G. nr. 144/2008.

Ca atare se impune anularea acestei dispoziţii regulamentare.

Atribuirea prin dispoziţiile art. 27 alin. (5) din Regulament, către consilierii naţionali aflaţi în funcţie la data alegerilor (preşedinţi de filiale judeţene), a calităţii de membri de drept ai viitoarelor Adunări generale judeţene/a Municipiului Bucureşti, nu reprezintă o îngrădire a drepturilor electorale a vreunui membru la nivelul organizaţiei, ci doar recunoaşterea unui beneficiu de participare la Adunările generale a unor membri deja recunoscuţi democratic prin alegeri anterioare, fără a fi în dezacord cu celelalte drepturi şi obligaţii ale membrilor, astfel cum sunt enunţate în art. 45-46 din O.U.G. nr. 144/2008.

În privinţa momentului de la care începe să curgă termenul de contestaţie împotriva deciziilor Comisiei electorale judeţene/a Municipiului Bucureşti, respectiv termenul de 24 de ore de la data emiterii deciziei Comisiei electorale, astfel cum acesta este prevăzut de art. 32 din Regulamentul electoral, dreptul persoanei interesate în realizarea contestaţiei la depunerea candidaturii nu este afectat, întrucât procedura urgentă specifică contextului electoral, permite existenţa unor termene prescurtate pentru asigurarea soluţionării cu celeritate a procedurilor legate de funcţionarea organizaţiei profesionale iar persoana interesată în depunerea candidaturii, ia cunoştinţă pe loc despre admiterea sau respingerea dosarului său, astfel cum se dispune în art. 31 din Regulament, fiind conservat dreptul acesteia la contestaţie.

Cât priveşte critica de omisiune a Regulamentului în privinţa modalităţii de alegere a Preşedintelui, fie la nivel de filială sau al Consiliului naţional, aceasta este nefondată, existând în plan regulamentar o aplicare a prevederilor legale conţinute de art. 50 alin. (4), art. 51 alin. (3) şi art. 55 alin. (2) din O.U.G. nr. 144/2008.

Nefondată este şi critica legată de omisiunea Regulamentului în privinţa suspendării din funcţie de către Consiliul Naţional al Ordinului, a membrilor care exercită funcţii de conducere şi care nu-şi îndeplinesc cu demnitate responsabilităţile sau se află în stare de incompatibilitate, având în vedere că în atare situaţie, prevederile poat fi completate cu dispoziţiile actului normativ cu forţă juridică superioară, reprezentat de art. 56 alin. (3) din O.U.G. nr. 144/2008.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanţă, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeaşi sancţiune intervine şi în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din cele statuate de art. 489 alin. (2) din acelaşi act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Aşadar, pe lângă cerinţa încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în caz contrar, neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

Din examinarea cererii de recurs, Înalta Curte reţine că aceasta nu conţine argumente care să poată fi circumscrise motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. invocat, recurenta-pârâtă neaducând în discuţie chestiuni legate de existenţa unor considerente străine de natura pricinii sau contradictorii; de asemenea, Înalta Curte constată că prin criticile formulate nu au fost dezvoltate critici de nelegalitate care ar putea fi încadrate în vreunul din celelalte motive de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, deşi invocă incidenţa motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., în argumentare, recurenta-pârâtă face trimitere la aspectele care au susţinut admiterea cererii de suspendare a deciziei recurate, din cuprinsul cărora nu pot fi decelate niciuna dintre tezele vizate de art. menţionat, şi, în lipsa cărora, instanţa de recurs nu poate exercita controlul de legalitate.

Cu referire la aspectele vizând aplicarea şi interpretarea greşită de către instanţa de apel a normelor de drept material regăsite în cuprinsul O.U.G. nr. 144/2008, Înalta Curte constată că recurentul-pârât nu a formulat critici concrete ale soluţiei instanţei de apel, de care pretinde că este nemulţumit, ci s-a rezumat la a arăta că decizia tribunalului este una corectă şi legală, în contextul în care Ordinul Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România, prin activitatea desfăşurată, a devenit o organizaţie (re)cunoscută în lume şi societate, "care impune candidaţilor un anumit nivel de competenţă şi pregătire pentru a îndeplini misiunea."

Simpla susţinere referitoare la greşita aplicare şi interpretare a prevederilor O.U.G. nr. 144/2008, prin raportare la criteriile pe care, în opinia sa, candidaţii la funcţia de preşedinte ar trebui să le îndeplinească (persoane implicate în activitatea organizaţiei, cu experienţă şi viziune), nu se înscrie în motivul de nelegalitate invocat, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., apte pentru declanşarea controlului judiciar de către instanţa de recurs, câtă vreme nu se aduc critici punctuale, de nelegalitate, care să combată considerentele avute în vedere de instanţa de apel privind existenţa în cuprinsul art. 27 alin. (4) din Regulament a unei limitări a exerciţiului dreptului oricărui membru al Ordinului, de a fi ales ca Preşedinte sau ca membru al Biroului consiliului judeţean/al municipiului Bucureşti,

Cu alte cuvinte, recurentul-pârât, deşi a invocat incidenţa prevederilor art. 488 pct. 8 C. proc. civ., nu a explicitat în ce constă greşeala instanţei care a pronunţat hotărârea atacată din perspectiva aplicării şi interpretării greşite a normelor de drept material, raportat la silogismul judiciar avut în vedere de curtea de apel.

În aceste condiţii, cum susţinerile recurentului-pârât nu constituie veritabile critici, apte de a fi circumscrise motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., şi constatând că nu se identifică motive de ordine publică care să poată fi reţinute din oficiu în raport de prevederile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte, în baza art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va anula recursul declarat de pârâtul Ordinul Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România împotriva deciziei civile nr. 120 A din 6 februarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâtul Ordinul Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România împotriva deciziei civile nr. 120 A din 6 februarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac şi se comunică părţilor, conform art. 427 alin. (1) C. proc. civ.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 decembrie 2020.