Annulment of appeal in revision action challenging contradictory property judgments due to failure to articulate valid grounds for cassation

Şedinţa publică din data de 16 decembrie 2020

Analizând recursul în conformitate cu dispoziţiile art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova la data de 19 februarie 2014, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul B. solicitând ca prin hotărârea care se va pronunţa să îi lase în deplină proprietate şi posesie imobilele adjudecate prin actul de adjudecare din data de 16 ianuarie 2012, respectiv construcţie cu destinaţie de locuinţă, în suprafaţă de 37 mp, respectiv pe cea în suprafaţă de 15 mp, terenul aferent acestor construcţii, în suprafaţă de 500 mp, grajd, magazie şi pătul şi să i se plătească contravaloarea lipsei de folosinţă a acestora, începând cu data de 16 ianuarie 2011.

Prin sentinţa civilă nr. 6549 din 18 mai 2015, Judecătoria Craiova a respins acţiunea formulată de reclamanta A., ca neîntemeiată.

Urmare a deciziei civile nr. 508 din 02 martie 2016, pronunţată de Tribunalul Dolj, a fost admis apelul exercitat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 6549 din 18 mai 2015, pronunţate de Judecătoria Craiova, a fost anulată sentinţa apelată şi trimisă cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.

Prin sentinţa civilă nr. 5499 din 16 mai 2018, Judecătoria Craiova în rejudecare, a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamanta A., a fost obligat pârâtul să lase reclamantei, în deplină proprietate şi liniştită posesie imobilul situat în Comuna Pleşoi, sat Pleşoi, judeţul Dolj, compus din casă de locuit în suprafaţă de 37 mp, casă în suprafaţă de 15 mp, magazie, grajd, pătul şi teren în suprafaţă de 500 mp, înscris în actul de adjudecare nr. 409/E/2010 din 16.01.2012, emis de BEJA C.; a fost respinsă cererea în pretenţii.

Prin decizia civilă nr. 381 din 28.02.2019, Tribunalul Olt a respins excepţiile inadmisibilităţii acţiunii şi prescripţiei dreptului la acţiune, ca neîntemeiate; a respins apelul formulat de apelantul-pârât B. împotriva sentinţei civile nr. 5499 din 16 mai 2018, pronunţată de Judecătoria Craiova, ca nefondat.

Prin decizia civilă nr. 927 din 09 octombrie 2019, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă a anulat recursul declarat de pârâtul B. împotriva deciziei civile nr. 381 din 28 februarie 2019, pronunţată de Tribunalul Olt, ca nemotivat.

La data de 15 ianuarie 2020, pârâţii D. şi B., în temeiul dispoziţiilor art. 513 alin. (1) pct. 1 şi pct. 8 din C. proc. civ., au formulat cerere de revizuire a deciziei civile nr. 508 din 02 martie 2016 în dosarul nr. x/2014 şi a deciziei civile nr. 381 din 28 februarie 2019, în dosarul nr. x/2014, ambele pronunţate de Tribunalul Dolj.

Prin decizia civilă nr. 187 din 27 mai 2020, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă a respins cererea de revizuire formulată de pârâţii D. şi B..

II. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei de respingere a cererii de revizuire a fost formulat recurs de către revizuenţii B. şi D..

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 27 iulie 2020 şi a fost repartizat spre soluţionare completului CF x.

Prioritar, se reţine că la dosarul de recurs, au fost depuse de către recurenţi două memorii de recurs, primul memoriu de recurs a fost înregistrat la data de 13 iulie 2020, transmis prin poştă la data de 10 iulie 2020, iar cel de-al doilea memoriu de recurs a fost înregistrat la data de 15 iulie 2020.

Prin cererea de recurs, revizuenţii B. şi D. au solicitat admiterea recursului, casarea deciziei curţii de apel şi trimiterea cauzei pentru o nouă judecată.

În expunerea motivelor de recurs, revizuenţi au redat nemulţumirile cu privire la modalitatea în care instanţele de fond, în fazele procesuale anterioare, au soluţionat pricina.

Astfel, au susţinut nelegalitatea hotărârii curţii de apel din perspectiva în care le-a fost încălcat dreptul la apărare şi a fost respinsă cererea de "anexare a dosarelor în care au fost formulate căile de atac", cu nesocotite prevederilor art. 97 alin. (1) din C. proc. civ.

În continuare, în argumentarea căii de atac exercitate, au fost invocate următoarele aspecte:

În soluţionarea pricinii, instanţa de judecată a avut în vedere hotărâri judecătoreşti care nu se regăsesc la dosar. Din această perspectivă, în mod greşit, a fost validată decizia civilă nr. 381 din 28 februarie 2019, pronunţată de Tribunalul Olt, în contextul în care această din urmă instanţă nu era competentă material, teritorial şi legal să soluţioneze apelul.

În mod nelegal, curtea de apel a constatat nulitatea recursului exercitat împotriva soluţiei pronunţate de tribunal, respingând cererea revizuenţilor de acordare a unui nou termen de judecată pentru angajarea unui apărător ales.

În ceea ce priveşte decizia recurată, în mod greşit, curtea de apel a respins cererea de revizuire, în cauză fiind îndeplinite condiţia privind tripla identitate de părţi, obiect şi cauză, hotărârile contradictorii au fost pronunţate în dosare diferite, iar excepţia autorităţii de lucru judecat, deşi invocată, a fost nesocotită de către instanţă. Pe de altă parte, competenţa de soluţionare a cererii de revizuire revenea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în aplicarea dispoziţiilor art. 97 alin. (1) din C. proc. civ.

Pe parcursul judecăţii pricinii, în mod nelegal, instanţele de fond au modificat obiectul dosarului ca fiind acţiune în revendicare, în contextul în care iniţial acţiunea a fost una în pretenţii.

Pricina este una care se impune a fi soluţionată potrivit vechiul C. proc. civ., având în vedere că acţiunea a fost demarată în anul 2014, iar nu conform noilor reglementări procesual civile, aşa cum în mod greşit au reţinut instanţele de fond.

Acţiunea în revendicare cu privire la imobilul în litigiu, în mod nelegal, a fost admisă, fără a se ţine cont de situaţia de fapt şi cu nerespectarea prevederilor constituţionale şi ale drepturile omului.

Prin memoriul de recurs, înregistrat la dosarul cauzei la data de 15 iulie 2020, recurenţii-revizuenţi au precizat că se impune admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei pentru o nouă judecată având în vedere că judecata a fost efectuată în lipsa acestora, fără a fi legal citaţi.

În continuare, recurenţii-revizuenţi au făcut ample trimiteri la situaţia de fapt, soluţiile pronunţate de instanţele de fond ca şi de parcursul procesual al dosarului de executare silită nr. x/2010 al executorului judecătoresc C..

III. Apărările formulate în cauză.

Cererea de recurs a fost comunicată intimatei reclamante A. la data de 03 august 2020, conform dovezii aflate la fila x, care nu a depus întâmpinare.

IV. Procedura de filtru.

Învestită cu soluţionarea căii de atac, după efectuarea procedurilor de comunicare, reglementate de dispoziţiile art. 493 din C. proc. civ. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a căii de atac.

Prin raport s-a reţinut că partea are deschisă calea de atac a recursului, că recursul este legal timbrat, este formulat în termen legal şi îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. a), c) şi e) din C. proc. civ., sub sancţiunea nulităţii.

Totodată, s-a reţinut că, având în vedere prevederile art. 493 C. proc. civ., completul de filtru va dispune asupra admisibilităţii în principiu a recursului şi va aprecia cu privire la încadrarea criticilor formulate de recurenţii- revizuenţi în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Completul de filtru C10, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus comunicarea raportului părţilor, pentru ca acestea să depună puncte de vedere, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului a fost comunicat părţilor la data de 23 octombrie 2020, conform dovezilor aflate la filele x; la data de 02 noiembrie 2020, recurenţii-revizuenţi au depus punct de vedere la raport în cuprinsul căruia au menţionat că solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat.

V. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi:

Examinând admisibilitatea recursului în raport de prevederile art. 493 alin. (5) cu referire la art. 499 teza finală C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanţă, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeaşi sancţiune intervine şi în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din cele statuate de art. 489 alin. (2) din acelaşi act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Aşadar, pe lângă cerinţa încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în caz contrar, neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

În cauză, prin decizia civilă nr. 187 din 27 mai 2020, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă a respins cererea de revizuire formulată de pârâţii D. şi B., ca nefondată.

Pentru a pronunţa această soluţie, curtea de apel a reţinut următoarele:

Sustinerea revizuientului, cum că hotărârea din urmă, încalcă puterea de lucru judecat a primei hotărâri, nu este de natură a impune concluzia admisibilităţii cererii de revizuire întemeiată pe art. 509 pct. 8 C. proc. civ., instanţa de revizuire nefiind în măsură să aprecieze dacă s-a realizat o astfel de încălcare, nefiind o instanţă de control judiciar în măsură să analizeze legalitatea si temeinicia hotărârii a cărei revizuire se solicită, fiind îndreptăţită doar a constata dacă prin ultima hotărâre s-a nesocotit autoritatea de lucru judecat rezultată din prima hotărâre, după cum s-a arătat.

Or, autoritatea de lucru judecat si puterea de lucru judecat nu sunt sinonime, autoritatea lucrului judecat fiind doar o parte a puterii lucrului judecat, aşa încât existenţa unei hotărâri judecătoreşti poate fi invocată în cadrul unui alt proces cu autoritate de lucru judecat atunci când se invocă exclusivitatea hotărârii, sau cu putere de lucru judecat când se invocă obligativitatea sa, fără ca în cel de-al doilea proces să fie aceleasi părti, să se discute acelasi obiect şi aceeaşi cauză.

Hotărârile potrivnice trebuie să întrunească cerinţa triplei identităţi, de cauză, de obiect şi de părţi, cu menţiunea că hotărârile trebuie pronunţate în dosare separate şi nu pe parcursul ciclurilor procesuale ale aceleiaşi pricini, aşa cum este situaţia în cauza de faţă.

În speţă, prin decizia civilă nr. 508 din 02 martie 2016 pronunţată în dosarul nr. x/2014 de Tribunalul Dolj a fost admis apelul reclamantei A. împotriva sentinţei nr. 6549 din 18 mai 2015, iar prin decizia civilă nr. 381 din 28 februarie 2019, Tribunalul Dolj a respins excepţiile inadmisibilităţii şi prescipţiei dreptului la acţiune ca neîntemeiate, precum şi apelul formulat de pârâtul B. împotriva sentinţei civile nr. 5499 din 16 mai 2018 a Judecătoriei Craiova, hotărârile nefiind pronunţate în dosare diferite, ci pe parcursul ciclurilor procesuale ale aceleiaşi pricini.

Examinând conţinutul celor două memorii de recurs, primul înregistrat la data de 13 iulie 2020, (transmis prin poştă la data de 10 iulie 2020), şi al doilea înregistrat la data de 15 iulie 2020, Înalta Curte reţine că susţinerile recurenţilor-revizuenţi nu vizează considerentele reţinute de instanţă, în sensul inexistenţei contrarietăţii între hotărârile judecătoreşti invocate în cererea de revizuire, pentru a putea fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute art. 488 C. proc. civ.. Acestea se constituie în critici aduse soluţiilor din litigiul purtat între părţi în cadrul pricinii în care au fost pronunţate hotărârile judecătoreşti pretins potrivnice, precum şi în nemulţumiri privind modul de soluţionare a dosarului de executare silită nr. x/2010 al executorului judecătoresc C..

Astfel, în argumentarea prezentei căi de atac, recurenţii-revizuenţi au criticat decizia recurată, invocând încălcarea dreptului la apărare, prin respingerea cererii de "anexare a dosarelor în care au fost formulate căile de atac".

În continuare, au susţinut că "în mod greşit, a fost validată decizia civilă nr. 381 din 28 februarie 2019 pronunţată de Tribunalul Olt, în contextul în care această instanţă nu era competentă material, teritorial şi legal să soluţioneze apelul", că instanţa de apel "în mod nelegal, a constatat nulitatea recursului exercitat împotriva soluţiei pronunţate de tribunal, respingând cererea revizuenţilor de acordare a unui nou termen de judecată pentru angajarea unui apărător ales." că, în mod nepermis, "pe parcursul judecăţii, instanţele de fond au modificat obiectul dosarului ca fiind acţiune în revendicare, în contextul în care iniţial acţiunea a fost una în pretenţii" şi că " acţiunea în revendicare cu privire la imobilul în litigiu, în mod nelegal, a fost admisă, fără a se ţine cont de situaţia de fapt şi cu nerespectarea prevederilor constituţionale şi ale drepturile omului".

Toate aceste aspecte antamează chestiuni privitoare la legalitatea şi temeinicia hotărârii a cărei revizuire se solicită, cu privire la care instanţa chemată să analizeze admisibilitatea cererii de revizuire nu s-a pronunţat şi, ca atare, nu pot fi examinate în prezentul recurs.

Simpla afirmaţie a recurenţilor-revizuenţi potrivit căreia "în mod greşit, curtea de apel a respins cererea de revizuire, în cauză fiind îndeplinite condiţia privind tripla identitate de părţi, obiect şi cauză, hotărârile contradictorii au fost pronunţate în dosare diferite, iar excepţia autorităţii de lucru judecat, deşi invocată, a fost nesocotită de către instanţă" nu este în măsură să declanşeze controlul de legalitate în condiţiile art. 488 din C. proc. civ. fără a se indica, în concret, în ce constă greşeala instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, din perspectiva motivelor de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., raportat la argumentele pe care instanţa şi-a întemeiat soluţia, exigenţă care nu este îndeplinită de susţinerile evocate în cererea de recurs formulată de recurenţii-revizuenţi D. şi B..

Eventualele argumente în susţinerea căii de atac ar fi trebuit să vizeze îndeplinirea cumulativă a condiţiilor prevăzute de dispoziţiile legale ale art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., respectiv dacă prin ultima hotărâre, a fost încălcată autoritatea lucrului judecat a unei hotărâri anterioare. Or, prin argumentele prezentate, recurenţii-revizuenţi nu au criticat constatările curţii de apel cu privire la condiţiile ce se cer a fi îndeplinite pentru a fi admisibilă cererea de revizuire prin care se invocă contrarietatea de hotărâri.

În ceea ce priveşte pretinsa nelegala citare, în faţa curţii de apel, Înalta Curte constată că potrivit dovezilor aflate la filele x ale dosarului nr. x/2020 al Curţii de Apel Craiova, revizuenţii D. şi B. au fost citaţi în faţa Curţii de Apel Craiova pentru termenul din 27 mai 2020 când instanţa a pronunţat decizia recurată, aceştia primind personal citaţia, la data de 19 mai 2020.

Cum aspectele invocate de recurenţii-revizuenţi nu se grefează pe conţinutul hotărârii atacate, şi cum, în cauză, nu pot fi reţinute motive de ordine publică, Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va dispune anularea recursului declarat de revizuenţii D. şi B. împotriva deciziei civile nr. 187/2020 din 27 mai 2020, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de revizuenţii D. şi B. împotriva deciziei civile nr. 187/2020 din 27 mai 2020, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă.

Potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac şi se comunică părţilor, conform art. 427 alin. (1) C. proc. civ.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 decembrie 2020.