Electoral candidacy challenge upheld after constitutional review request rejected as inadmissible.

Şedinţa publică din data de 16 decembrie 2020

Asupra cererii de faţă, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa la data de 26 octombrie 2020 sub nr. x/2020, contestatorul A. a contestat decizia nr. 2 din 23 octombrie 2020 emisă de Biroul Electoral de Circumscripţie Judeţeană nr. 14 Constanţa cu privire la candidaţii B. şi C..

Prin sentinţa civilă nr. 2629 din 27 octombrie 2020, Tribunalul Constanţa a respins contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 2 din 23 octombrie 2020, emisă de Biroul Electoral de Circumscripţie Judeţeană nr. 14 Constanţa cu privire la candidaţii B. şi C., ca neîntemeiată.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel contestatorul A., iar în cuprinsul cererii de apel a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. (11) şi art. 53 alin. (1) din Legea nr. 208/2015 privind alegerea Senatului şi a Camerei Deputaţilor, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Autorităţii Electorale Permanente, susţinând că sunt în contradicţie cu dispoziţiile art. 53 din Constituţie.

Prin decizia nr. 178C din 01 noiembrie 2020, Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate formulată de apelantul-contestator A., ca inadmisibilă; a fost respins, ca nefondat, apelul formulat de apelantul-contestator A. împotriva sentinţei civile nr. 2629 din 27 octombrie 2020, pronunţată de Tribunalul Constanţa.

Pentru a hotărî astfel, această instanţă a reţinut că dispoziţiile a căror neconstituţionalitate a fost invocată nu au legătură cu soluţionarea cauzei de faţă şi, prin urmare, nu sunt îndeplinite toate condiţiile prevăzute cumulativ de art. 29 din Legea nr. 47/1992.

2. Cererea de recurs

Împotriva acestei decizii a formulat recurs petentul A., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., prin care a învederat că prin excepţia de neconstituţionalitate invocată a arătat că sunt încălcate dispoziţiile art. 53 din Constituţie, întrucât nu i-a fost admisă cererea de probaţiune, nu a fost încuviinţată proba cu înscrisuri şi nu au fost ataşate la dosar deciziile de impunere pe anul 2020 ale candidaţilor.

Un alt argument în susţinerea recursului, întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. a vizat concluziile reprezentatului Ministerului Public cu privire la cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, în sensul că acestea sunt "antiromâneşti".

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 11 noiembrie 2020, sub nr. x/2020, şi a fost repartizat aleatoriu, spre soluţionare completului nr. 10.

Cererea de recurs a fost comunicată intimatului Biroul Electoral de Circumscripţie Judeţeană nr. 14 Constanţa care nu a depus întâmpinare.

4. Soluţia şi considerentele instanţei de recurs

Analizând recursul declarat în cauză, prin prisma motivelor de recurs invocate şi a dispoziţiilor legale relevante, Înalta Curte constată că acesta nu este fondat şi îl va respinge pentru următoarele considerente:

Prin cererea formulată în cadrul dosarului nr. x/2020, aflat pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia a I civilă, având ca obiect "contestaţie la legea electorală", în calea de atac a apelului, petentul A. a formulat cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. (11) şi art. 53 alin. (1) din Legea nr. 208/2015, articole care, în opinia acestuia, contravin art. 53 din Constituţie care reglementează restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.

Dispoziţiile art. 52 alin. (11) din Legea nr. 208/2015, a căror neconstituţionalitate se invocă, statuează în sensul că:

"Propunerile de candidaţi vor fi însoţite de declaraţiile de acceptare a candidaturii, semnate şi datate de candidaţi, precum şi de declaraţia de avere şi de interese ale fiecărui candidat.", iar art. 53 alin. (1) din acelaşi act normativ prevăd că:

"În vederea înregistrării candidaturilor, fiecare partid politic, alianţă politică, alianţă electorală sau organizaţie a cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale depune la biroul electoral de circumscripţie 4 dosare, cuprinzând următoarele:

a) două exemplare originale şi două copii ale listei candidaţilor pentru respectiva circumscripţie, cuprinzând datele prevăzute la art. 52 alin. (8) - (10);

b) copiile actelor de identitate ale candidaţilor;

c) două exemplare originale şi două copii ale declaraţiilor de acceptare a candidaturii, prevăzute la art. 52 alin. (11) şi (12);

d) două exemplare originale şi două copii ale declaraţiilor de avere şi de interese ale candidaţilor, conform modelelor prevăzute în anexa la Legea nr. 115/1996 pentru declararea şi controlul averii demnitarilor, magistraţilor, a unor persoane cu funcţii de conducere şi de control şi a funcţionarilor publici, cu modificările şi completările ulterioare;

e) două exemplare originale şi două copii ale declaraţiilor candidaţilor născuţi înainte de 1 ianuarie 1976 de apartenenţă sau neapartenenţă la securitate ca poliţie politică, ce se vor redacta conform modelului prevăzut în anexa la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008, cu modificările ulterioare."

Potrivit art. 53 din Constituţie, în raport de care petentul a invocat excepţia de neconstituţionalitate:

"(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav. (2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii."

Prin decizia civilă nr. 178C din 01 noiembrie 2020, Curtea de Apel Constanţa, secţia a I civilă a respins cererea formulată de petentul A. privind sesizarea Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. (11) şi art. 53 alin. (1) din Legea nr. 208/2015, ca inadmisibilă, reţinându-se, în esenţă, că dispoziţiile a căror neconstituţionalitate a fost invocată nu au legătură cu soluţionarea cauzei şi, prin urmare, nu sunt îndeplinite toate condiţiile prevăzute cumulativ de art. 29 din Legea nr. 47/1992.

Potrivit art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, instanţa de control constituţional decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia. (2) Excepţia poate fi ridicată la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţa de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepţia poate fi ridicată de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele la care participă .(3) Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.

Corelativ, alin. (5) din acelaşi articol, dispune că dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.

În cauza dedusă judecăţii, curtea de apel, având a aprecia asupra admisibilităţii cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate, a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, atunci când a constatat că nu se impune învestirea instanţei de contencios constituţional cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât dispoziţiile a căror neconstituţionalitate a fost invocată nu au legătură cu soluţionarea cauzei.

Astfel, având a aprecia asupra cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate, curtea de apel a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992, atunci când a constatat că nu se impune învestirea instanţei de contencios constituţional cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate, nefiind întrunite cerinţele textului legal care să facă posibilă sesizarea, respectiv, dispoziţiile invocate de către petentul A., ca fiind neconstituţionale, nu au legătură cu cauza.

Cu privire la relevanţa pe care soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate invocată ar avea-o în prezenta cauză, din analiza prevederilor legale a căror neconstituţionalitate a fost invocată şi a obiectului cauzei, Înalta Curte constată că nu sunt fondate criticile recurentului, neexistând legătură între soluţia ce ar fi putut fi dată în contestaţia împotriva deciziei nr. 2 din 23 octombrie 2020 emisă de Biroul Electoral de Circumscripţie Judeţeană nr. 14 Constanţa, şi soluţia ce ar fi putut fi pronunţată de Curtea Constituţională.

Aceasta întrucât contestaţia formulată de către petentul A., în condiţiile Legii nr. 208/2015, vizează analiza de către instanţa de judecată a respectării de către candidaţii la alegerile parlamentare a dispoziţiilor art. 52 alin. (11) şi art. 53 din Legea nr. 208/2015 din perspectiva depunerii integrale a declaraţiilor de avere şi de interese.

Or, dispoziţiile art. 52 alin. (11) şi art. 53 din Legea nr. 208/2015 au fost criticate ca fiind pretins neconstituţionale din perspectiva lipsei din conţinutul acestor prevederi legale a unor obligaţii pe care contestatorul le consideră necesare pentru verificarea concordanţei între situaţia reală şi cea menţionată în declaraţiile de avere şi de interese ale candidaţilor.

Se deduce astfel, că argumentele de neconstituţionalitate avute în vedere de autorul sesizării nu sunt legate de modul concret în care dispoziţiile arătate au fost interpretate şi aplicate de către instanţa de judecată în soluţionarea contestaţiei.

Prin urmare, în mod corect şi legal, Curtea de Apel Constanţa a reţinut că excepţia invocată nu priveşte neconstituţionalitatea unei legi sau a unor dispoziţii legale care să aibă legătură cu soluţionarea cuazei.

În consecinţă, Înalta Curte reţine că legătura dintre excepţia de neconstituţionalitate invocată şi soluţionarea contestaţiei, formulate în temeiul Legii nr. 208/2015 ar putea fi pusă în discuţie numai în situaţia în care soluţionarea contestaţiei ar presupune aplicarea şi interpretarea de către instaţă a prevederilor legale pretins neconstituţionale, ceea ce nu este cazul în speţă, aşa cum s-a arătat şi mai sus.

Cum condiţia legală a existenţei unei legături între pricina dedusă judecăţii şi excepţia de neconstituţionalitate este una sine qua non, analiza îndeplinirii celorlalte condiţii, prevăzute de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992 privitoare la sesizarea Curţii Constituţionale nu se mai impune, aşa cum corect a statuat şi curtea de apel prin încheierea ce face obiectul prezentei căi de atac.

În ceea ce priveşte pretinsa nelegalitate a soluţiei curţii de apel din perspectiva concluziilor "antiromăneşti" ale reprezentantului Ministerului Public, Înalta Curte reţine că potrivit art. 115 alin. (1) din Legea nr. 208/2015, participarea procurorului este obligatorie, susţinerile acestuia cu privire la soluţionarea contestaţiei formulate în condiţiile Legii nr. 208/2015, neputând fi supuse cenzurii de către instanţa de judecată.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva soluţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cuprinse în dispozitivul deciziei civile nr. 178/C din 1 noiembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva soluţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cuprinse în dispozitivul deciziei civile nr. 178/C din 1 noiembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 decembrie 2020.