Forced-sale challenge appeal perempted for one-year procedural inactivity; lower rulings stand.
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (First Civil Section) granted, ex officio, the plea of peremption and declared the claimants' appeal (recurs) perempted, ruling irrevocably in their disfavor; accordingly, the Court of Appeal's decision (no. 2650/2019) that had found the claimants' appeal against the suspension order and the lower court's ruling perempted remains in force. The case arose from a challenge to a forced-sale adjudication act from 2011 in an enforcement proceeding begun under the old Code of Civil Procedure (1865), and the dispute concerned procedural inactivity after the High Court had suspended the proceedings because neither party appeared at the hearing on 23 October 2019 and none requested judgment in absentia. Applying Article 25(1) of the new Code (Law 134/2010) to keep the case under the old Code, the court held that under Article 248(1) and Article 252(1) of the old Code of Civil Procedure, a request perempts by operation of law if it remains idle for one year due to the party's fault; since more than a year elapsed without any procedural step or interruption, the claim was deemed perempted.
Legislator headnote
AI generatedart. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ, art. 416 alin. (1) din C. proc. civ, art. 242 alin. (1) din C. proc. civ, art. 25 alin. (1) din C. proc. civ, art. 248 alin. (1) C. proc. civ, art. 252 alin. (1) C. proc. civ; Forced-sale challenge appeal perempted for one-year procedural inactivity; lower rulings stand: 2650/2019) that had found the claimants' appeal against the suspension order and the lower court's ruling perempted remains in force. The case arose from a challenge to a forced-sale adjudication act from 2011 in an enforcement proceeding begun under the old Code of Civil Procedure (1865), and the dispute concerned procedural inactivity after the High Court had suspended the proceedings because neither party appeared at the hearing on 23 October 2019 and none requested judgment in absentia. Applying Article 25(1) of the new Code (Law 134/2010) to keep the case under the old Code, the court held that under Article 248(1) and Article 252(1) of the old Code of Civil Procedure, a request perempts by operation of law if it remains idle for one year due to the party's fault; since more than a year elapsed without any procedural step or interruption, the claim was deemed perempted.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for declaring the appeal (recurs) perimé because the case remained dormant for more than one year.
Full text
Şedinţa publică din data de 16 decembrie 2020
Asupra cauzei de faţă, reţine următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 06 iunie 2017 pe rolul Judecătoriei Vâlcea, sub nr. x/2017, reclamanţii A. şi B. în contradictoriu cu intimata C. au formulat contestaţie la executare împotriva actului de adjudecare din 27 iunie 2011 ce a făcut obiectul dosarului de executare silită nr. x/2010 al Biroului executorului judecătoresc D..
Prin încheierea din 20 octombrie 2017 pronunţată în dosarul nr. x/2017, Judecătoria Râmnicu Vâlcea a suspendat judecata cauzei având ca obiect contestaţie la executare formulată de contestatorii A. şi B., în contradictoriu cu intimata C., în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., faţă de lipsa părţilor.
Prin decizia civilă nr. 43/R din 22 februarie 2018, Tribunalul Vâlcea a respins, ca nefondat, recursul declarat de contestatorii împotriva A. şi B. încheierii din 20 octombrie 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2017 de Judecătoria Râmnicu Vâlcea.
Învestită cu apelul exercitat de contestatori, prin decizia civilă nr. 2650 din 28 mai 2019, Curtea de Apel Piteşti, reţinând îndeplinite condiţiile art. 416 alin. (1) din C. proc. civ., a constatat perimat apelul formulat de contestatorii A. şi B. împotriva încheierii de şedinţă din 20 octombrie 2017, pronunţată de Judecătoria Râmncu Vâlcea în dosarul nr. x/2017 şi împotriva deciziei civile nr. 43 din 22 februarie 2018, pronunţată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr. x/2017.
Împotriva deciziei curţii de apel au formulat recurs contestatorii A. şi B., înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 16 iulie 2019.
La primul termen de judecată acordat pentru soluţionarea pricinii, Înalta Curte constatând că deşi legal citate, niciuna dintre părţi nu s-a prezentat la strigarea pricinii şi nici nu a solicitat judecata cauzei în lipsă, în temeiul prevederilor art. 242 alin. (1) din C. proc. civ. de la 1865 a dispus suspendarea pricinii.
Examinând excepţia perimării cererii de recurs invocată, din oficiu, Înalta Curte o va admite şi va constata perimată cererea, pentru considerentele care succed:
Prioritar, se reţine că, având în vedere că, obiectul cererii deduse judecăţii vizează contestaţia la executare formulată de reclamanţi împotriva actului de adjudecare din 27 iunie 2011, ce a făcut obiectul dosarului de executare silită nr. x/2010 al Biroului executorului judecătoresc D., înregistrat anterior intrării în vigoare a noului C. proc. civ., 15 februarie 2013, în aplicarea prevederilor art. 25 alin. (1) din C. proc. civ., astfel cum a fost aprobat prin Legea nr. 134/2010, conform cărora:
"Procesele în curs de judecată, precum şi executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi.", prezenta pricină este supusă prevederilor vechiul C. proc. civ. de la 1865.
Potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ.:
"Cererea de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an."
Conform art. 252 alin. (1) C. proc. civ., perimarea se poate constata şi din oficiu.
Rezultă că, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an şi această lăsare a pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părţii.
Aşadar, perimarea operează cu condiţia ca, timp de un an să nu se fi săvârşit niciun act de procedură în vederea judecării cauzei, situaţie cauzată de lipsa de diligenţă a părţilor, care nu au acţionat în acest scop, deşi aveau posibilitatea să o facă.
În speţă, părţile, deşi legal citate, nu s-au prezentat în instanţă la termenul din 23 octombrie 2019, stabilit pentru soluţionarea cererii de recurs, astfel că Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a dispus suspendarea judecării pricinii, constatând că niciuna dintre părţi nu s-a înfăţişat la strigarea pricinii şi nici nu s-a cerut, în scris, judecata în lipsă.
În raport de aceste considerente şi având în vedere că, în cauză, a trecut mai mult de un an de la data suspendării judecăţii pricinii, timp în care nici una dintre părţile litigante nu a solicitat continuarea judecăţii cererii de recurs şi că în această perioadă nu a intervenit nicio cauză de întrerupere sau suspendare a termenului de perimare, Înalta Curte, în temeiul art. 248 coroborat cu art. 252 alin. (1) C. proc. civ., va constata perimat recursul formulat de contestatorii B. şi A. împotriva deciziei civile nr. 2650 din 28 mai 2019 şi a încheierii din 28 mai 2019, ambele pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2017.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimat recursul formulat de contestatorii B. şi A. împotriva deciziei civile nr. 2650 din 28 mai 2019, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă şi a încheierii din 28 mai 2019, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2017.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 decembrie 2020.