Recourse for correction of judicial judgment rejected as null for failing to establish substantive illegality within exclusive grounds

Şedinţa publică din data de 16 decembrie 2020

Asupra cauzei de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu la data de 04 decembrie 2019, în temeiul art. 442 şi următoarele din C. proc. civ., aprobat prin Legea nr. 134/2010, contestatorii A. şi B. au solicitat îndreptarea, lămurirea şi completarea hotărârilor judecătoreşti prin rectificarea şi modificarea dispoziţiile nr. 641/2010 şi nr. 940/2012, emise de Primarul Municipiului Sibiu, în temeiul sentinţei civile nr. 348/2009, pronunţată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr. x/2007 şi a deciziei civile nr. 186/A/2009, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia în acelaşi dosar, în sensul că, din eroare, numele de B. a fost menţionat ca B.; expertul C. a omis să verifice dacă există încheierea de CF cu nr. 1025/1956 şi dezmembrarea cu nr. 3014/1956 din dosarul de notificare formulat de contestator şi înregistrat sub nr x/2001; disjungerea, din dispoziţia nr. x/2010 a imobilului Patrioţilor nr. 1, prin restituirea apartamentelor III şi IV în favoarea contestatorului, în temeiul art. 35 din Legea nr. 165/2013; notificatorul D., în dosarul de executare nr. 425/2001 al Biroului Executorului Judecătoresc E., înregistrat la Primăria Municipiului Sibiu la data de 27 noiembrie 2001, a precizat că este de acord cu restituirea despăgubirii pe care a primit-o potrivit Legii nr. 112/1995, în cuantum de 89623.279 RON la valoarea actualizată potrivit dispoziţiilor legale.

La data de 16 ianuarie 2020, contestatorii au depus cerere precizatoare.

Prin sentinţa civilă nr. 36 din 31 ianuarie 2020, Tribunalul Sibiu, secţia I civilă a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a petentei B., invocată de intimata F., a respins cererea de îndreptare, lămurire, completare a sentinţei civile nr. 348/2009, pronunţată de Tribunalul Sibiu ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitate procesuală activă şi a respins cererea de îndreptare, lămurire şi completare a aceleiaşi sentinţe, formulată de petentul A..

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că prin sentinţa civilă nr. 348 din 15 aprilie 2009, Tribunalul Sibiu a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a contestatorilor G., H., I., J., F. şi a respins contestaţia formulată de aceştia pentru lipsa calităţii de persoane îndreptăţite; a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Primăriei Sibiu şi a respins contestaţia formulată în contradictoriu cu aceasta; a admis, în parte, contestaţia formulată de contestatorii A., K., L., M., N. şi a dispus anularea dispoziţiei nr. 893/2005 a Primarului Municipiului Sibiu, obligând intimaţii să facă propuneri de acordare de măsuri reparatorii prin acordarea de despăgubiri la valoarea de circulaţie corespunzătoare terenului şi apartamentului cu nr. top xIII CF x - Sibiu, situat în str. x şi la restituirea despăgubirilor primite conform Legii nr. 112/1995 în cuantum de 8962,32lei, actualizate cu indicele de inflaţie; a respins cererea de restituire în natură a imobilului având CF x Sibiu; a dispus obligarea intimaţilor la restituirea, în natură, a imobilelor libere din CF x str. x, conform expertizei judiciare efectuată în cauză de expertul C., respectiv imobilele cu nr. top x, grădină de 65 mp; nr. top. x- teren cu casă de 782 mp; nr. top. x, reprezentând loc de casă de 1080 mp, nr. top x loc de casă de 57 mp din CF x Sibiu, precum şi imobilele cu nr. top x curte/grădină de 499 mp, nr. top. x, curte de 254 mp, nr. top. x curte de 263 mp din CF x, obligarea la emiterea de propuneri pentru acordarea de despăgubiri pentru imobilele ce au fost înstrăinate din imobilul situat în Sibiu, str. x, respectiv cele cu nr. top x, 2490/3, 2490/4, 2490/1/2 şi 2490/1/3; a respins celelalte cereri ale contestatorilor.

Cu privire la cererea formulată de petenta B., tribunalul a reţinut că raportat la dreptul pretins, aceasta nu a fost parte în proces, sens în care, în aplicarea prevederilor art. 281, art. 2811 şi art. 2822 din C. proc. civ., a respins cererea, ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitate procesuală activă.

În ceea ce priveşte cererea petentului A., formulată în temeiul art. 281, art. 2811 şi art. 2822 din C. proc. civ., instanţa a reţinut că aspectele relevate puteau fi invocate doar prin calea de atac formulată împotriva sentinţei instanţei care a tranşat asupra fondului dreptului, nefiind incidente prevederile legale referitoare la îndreptarea erorilor materiale, lămurirea sau completarea hotărârilor judecătoreşti.

Referitor la cererea de disjungere din cuprinsul dispoziţiei nr. 641/2010 a imobilului Patrioţilor nr. 1, prin restituirea, în temeiul art. 35 din Legea nr. 165/2013, în favoarea contestatorului, a apartamentelor III şi IV, respectiv cererea prin care se arată că notificatorul D., în dosarul execuţional nr. x/2001 al BEJ E., înregistrat la Primăria Municipiului Sibiu la data de 27.11.2001, a precizat că este de acord cu restituirea despăgubirii în cuantum de 89623.279 RON, actualizată, pe care a primit-o potrivit Legii nr. 112/1995, instanţa a reţinut că aspectele învederate impun cercetarea fondului dreptului, şi ca atare, asupra acestora instanţa învestită cu soluţionarea unei cereri de îndreptare, lămurire sau completare nu se poate pronunţa.

Privitor la cererea de completare a hotărârii, tribunalul a reţinut că, pe de o parte, aspectele relevate nu pot fi încadrate în situaţiile prevăzute de art. 2811 din C. proc. civ., aceasta fiind formulată şi cu nesocotirea termenului legal.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel petenţii A. şi B..

Prin decizia civilă nr. 542/2020 din 11 iunie 2020, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de petenţii A. şi B. împotriva sentinţei civile nr. 36 din 31 ianuarie 2020, pronunţată de Tribunalul Sibiu, secţia I civilă.

Pentru a pronunţa această soluţie, în legătură cu cererea formulată de petentul A., instanţa de apel a reţinut că aspectele relevate tind la modificarea unei hotărâri irevocabile care nu poate fi dispusă în cadrul procedurii speciale reglementate de dispoziţiile art. 281, 2811 şi 2812 din C. proc. civ., chestiunile invocate de petent nevizând erori materiale din cuprinsul sentinţei civile nr. 348/2009 pronunţată de Tribunalul Sibiu, ci împrejurări legate de fondul dreptului dedus judecăţii.

Referitor la cererea de completare a hotărârii, instanţa de apel a reţinut că, în mod judicios, s-a reţinut prin sentinţa atacată, pe de o parte, că cererea petentului nu vizează omisiunea instanţei de a se fi pronunţat asupra unui capăt al cererii introductive, iar pe de altă parte, că aceasta este tardiv formulată, raportat la termenul de 15 zile de la comunicare în care putea fi formulată.

Împotriva deciziei curţii de apel au formulat recurs petenţii A. şi B..

În expunerea motivelor de recurs, recurenţii au învederat următoarele:

În temeiul deciziei civile nr. 94 din 16 martie 2009, pronunţată de Tribunalul Sibiu şi a deciziei civile nr. 277 din 12 iunie 2009, petenţii A. şi B. sunt cotitulari ai dreptului de proprietate asupra imobilului format din teren şi construcţii având CF nr. x Sibiu cu privire la care au achitat impozitul pe proprietate aferent.

Cu aplicarea greşită a prevederilor art. 509 alin. (1) pct. 5 şi 10 din C. proc. civ., în mod nelegal, "nu au fost menţionaţi în cuprinsul art. 7 alin. (1) şi alin. (2) din Dispoziţia nr. 641/2010, alături de nr. top. x, familia O. pentru imobilul din str. x, nr. top. x, familia P., pentru imobilul din str. x, nr. top. x, str. x, nr. top. x pentru imobilul din str. x, deşi au dobândit, prin cumpărare, de la Coperativa "Arta Sibiului", în anul 2001, imobilul cu nr. top. x, 2491/1/1".

Or, la emiterea deciziei nr. 641/2010, emisă de Primarul Municipiului Sibiu nu a fost luată în considerare hotărârea judecătorească, iar numele petentei, în loc de B., a fost trecut B., ceea ce "dovedeşte reaua-credinţă a funcţionarilor care au redactat decizia".

Prin acţiunea civilă ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2007, pârâţii au fost obligaţi să includă şi pe pârâţi în cuprinsul art. 7 din Dispoziţia nr. 641/2010.

Ca atare, imobilul a fost înstrăinat cu încălcarea art. 4 alin. (4) şi art. 20 din Legea nr. 10/2001.

Prin urmare, se impune "schimbarea, în parte, a hotărârilor atacate în sensul constatării încălcării drepturilor şi libertăţilor fundamentale, consecinţa nesocotirii acestor drepturi continuând să se producă (aşa cum a constat şi Curtea EDO în cauza Lupaş contra României.)".

Prin decizia Curţii Constituţionale a României nr. 1514/2011 s-a statuat că în cazul înstrăinărilor spaţiilor comune dintr-un imobil, regula unanimităţii este obligatorie, soluţia fiind preluată şi în jurispudenţa instanţei supreme, prin decizia pronunţată în recursul în interesul legii nr. 12/2015.

De asemenea, se impune constatarea "nelegalităţii dublei despăgubiri a contestatorului D., decedat în 2007, continuat de K., M. şi L., şi legalitatea actului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 20 septembrie 2001 între A. şi Coperativa " Arta Sibiului", cu privire la clădirea situată în Sibiu, str. x, înscris în C.F. nr. x Sibiu, nr. top. x, 2491/1/şi 2492/1/1."

Acordarea dublei despăgubiri determinată de eroarea materială a instanţei, reprezintă o greşeală de judecată care se impune a fi îndreptată potrivit art. 509 alin. (1) pct. 1, 5 şi 10 din C. proc. civ.

De asemenea, după pronunţarea hotărârii, au fost descoperite înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţii, în sensul că "D. împreună cu alţii, au formulat cerere de revendicare a imobilului teren înscris în CF nr. x Sibiu, care a făcut obiectul dosarului de executare nr. 156/2005 al biroului executorului judecătoresc E., dosar care a fost conexat la dosarul petenţilor, nr. x/2001, având ca obiect imobilul situat în Sibiu, str. x, şi cu dosarul nr. x/2001, având ca obiect imobilul din Sibiu str. x nr. 1".

Aşadar, în aplicarea prevederilor art. 1 lit. b) din H.G. nr. 250/2007, în situaţia în care restituirea aceluiaşi imobil este solicitată de mai multe persoane care invocă un titlu de proprietate ce atestă existenţa unei coproprietăţi la data preluării abuzive, acestea se pot disjunge, urmând a fi soluţionate în mod independent.

La data de 20 septembrie 200, când petentul A. a cumpărat de la Cooperativa " Arta Sibiului " imobilele înscrise în CF. nr. x şi 16831 Sibiu, având nr. top. x, 2491/1, 2492/1/1, "pârâtul Municipiul Sibiu prin primar, avea cunoştinţă de acest lucru".

Aşa cum a statuat şi Înalta Curte în jurisprudenţa sa, prin decizia nr. 7900 din 11 noiembrie 2007, scopul adoptării Legii nr. 10/2001 a fost acela al reparării prejudiciilor cauzate ca urmare a preluării abuzive a imobilelor în perioada de referinţă a legii, iar nu acela de acordare a unor duble despăgubiri, cum este cazul în speţă.

Prin urmare, aşa cum reiese şi din conţinutul Dispoziţiei nr. 641/2010, măsura de conexare a dosarului de restituire al petenţilor este "nelegală, nefondată şi încalcă prevederile art. 1 lit. b), art. 2 din H.G. nr. 250/2007".

Ulterior, la data de 21 august 2020, petenţii au depus memorii explicative cu privire la cererea de recurs în cuprinsul cărora au învederat următoarele:

În mod greşit, a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale active a petentei B. în contextul în care numele petentei este menţionat greşit ca fiind B..

În ceea ce priveşte titularii cererilor de îndreptare a erorilor material, conform practicii judiciare, aceasta fi formulată şi de o terţă persoană.

În susţinerea cererii de recurs, întemeiate pe prevederile art. 304 pct. 5 din C. proc. civ., petenţii au arătat că în ceea ce priveşte înscrisurile noi, acestea există şi sunt reprezentate de "notificarea nr. x din 30 iulie 2009, răspunsul nr. x din 21 octombrie 2009, primit de la secretarul Q., precum şi cele aflate la filele x.

În şedinţa publică din 16 decembrie 2020, Curtea, ex officio, a pus în dezbatere nulitatea recursului, din perspectiva imposibilităţii încadrării criticilor în motivele de nelegalitate reglementate în mod limitativ de dispoziţiile art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.

Prioritar, se impune a fi precizat că, în temeiul prevederilor art. 27 din C. proc. civ., adoptat prin Legea nr. 134/2010, prezenta cale de atac este guvernată de prevederile C. proc. civ. de la 1865, având în vedere că are ca obiect recursul exercitat împotriva unei decizii pronunţate în soluţionarea unei cereri de îndreptare a erorii materiale, lămurire şi completare a unei hotărâri judecătoreşti pronunţate într-o pricină cu privire la care instanţa a fost sesizată anterior intrării în vigoare a Legii nr. 134/2010, 15 februarie 2013, respectiv 20 iulie 2007.

Deliberând asupra nulităţii recursului, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar, potrivit art. 306 alin. (3) C. proc. civ., indicarea greşită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului, dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul dintre motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Per a contrario, dacă dezvoltarea motivelor de recurs nu face posibilă încadrarea lor într-unul dintre cazurile de nelegalitate prevăzute expres şi exhaustiv de art. 304 C. proc. civ., sancţiunea care intervine este nulitatea recursului.

Din interpretarea acestor norme, rezultă că nu orice nemulţumire a părţii poate duce la casarea sau modificarea hotărârii recurate, întrucât a motiva recursul înseamnă, pe de o parte, indicarea motivelor de recurs ca întemeindu-se pe cel puţin unul dintre cele prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestora, în sensul formulării de critici pertinente ale deciziei ce formează obiectul recursului.

Or, în speţă, aspectele relevate de recurenţii A. şi B. nu permit încadrarea acestora în motivele de nelegalitate, reglementate limitativ de lege, recurenţii nesusţinând argumentat nelegalitatea soluţiei pronunţate de curtea de apel privitoare la respingerea cererilor de îndreptare a erorilor materiale, completare sau lămurire a sentinţei civile nr. 348/2009 din 15 aprilie 2009, pronunţată de Tribunalul Sibiu şi a deciziei civile nr. 186/A/2009, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia.

Astfel, curtea de apel a reţinut, pe de o parte, în ceea ce o priveşte pe petenta B., că aceasta nu a justificat calitate procesuală activă pentru a formula cererea de îndreptare a erorilor materiale, iar pe de altă parte, în ceea ce priveşte cererea de completare formulată de petentul A., instanţa a constatat că petentul nu a invocat aspecte care să poată fi încadrate în situaţiile prevăzute de art. 2811 din C. proc. civ., aceasta fiind formulată şi cu nesocotirea termenului legal, impus de prevederile art. 2812 din C. proc. civ.

Privitor la cererea de lămurire, instanţa a reţinut că argumentele invocate de către petentul A. tind la o reevaluare a hotărârii de fond, inadmisibilă în calea specială reglementată prin art. art. 281 din C. proc. civ.

Or, recurenţii, atât prin memoriul principal de recurs, cât şi prin precizările depuse ulterior la dosarul cauzei, la 21 august 2020, nu au combătut considerentele avute în vedere de instanţă în soluţionarea cererilor de îndreptare a erorilor materiale, lămurire şi completare, ci au readus în discuţie aspecte cu privire la soluţionarea pe fond a pricinii, manifestându-şi, în esenţă, nemulţumirea faţă de împrejurarea că "nu au fost menţionaţi în cuprinsul art. 7 alin. (1) şi alin. (2) din Dispoziţia nr. 641/2010 alături de nr. top. x, familia O. pentru imobilul din str. x, nr. top. x, familia P., pentru imobilul din str. x, nr. top. x, str. x, nr. top. x pentru imobilul din str. x, deşi au dobândit prin cumpărare, de la Coperativa "Arta Sibiului", în anul 2001, imobilul cu nr. top. x, 2491/1/1", că "imobilul a fost înstrăinat cu încălcarea art. 4 alin. (4) şi art. 20 din Legea nr. 10/2001", că "petentul D., decedat în 2007, continuat de K., M. şi L. a beneficiat, în mod nelegal, de o dublă despăgubire şi că se impune constatarea legalităţii actului de vânzare-cumpărare din data de 20 septembrie 2001, încheiat între A. şi Cooperativa " Arta Sibiului", cu privire la clădirea situată în Sibiu, str. x, înscris în C.F. nr. x Sibiu, nr. top. x, 2491/1/şi 2492/1/1."

În ceea ce priveşte trimiterile pe care recurenţii le fac la deciziile Curţii Europene a Drepturilor Omului, Curţii Constituţionale şi la jurisprudenţa instanţei supreme în materia acţiunilor în revendicare a imobilelor preluate în mod abuziv de către stat în perioada de referinţă a Legii nr. 10/2001, Înalta Curte reţine că acestea exced prezentului control de legalitate în contextul în care instanţa de apel nu a antamat chestiunile de fond ale pricinii dezbătute prin deciziile evocate, ci a examinat condiţiile de admisibilitate ale cererii formulate de petenţi, în condiţiile art. 281 din C. proc. civ.

Or, competenţa instanţelor învestite cu soluţionarea cererilor de lămurire sau completare a hotărârilor judecătoreşti nu este aceea de îndreptare a eventualelor erori de judecată, cum se pretinde prin prezentul demers judiciar, şi cum, în mod corect, a statuat şi instanţa de apel. Ca atare, solicitarea recurenţilor de "îndreptare a erorii de judecată prin acordarea dublei despăgubiri" nu poate fi circumscrisă niciunuia dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 din C. proc. civ., prin raportare la dispoziţiile art. 2811 şi art. 2812 din C. proc. civ.

Pentru aceleaşi considerente, nici susţinerea recurenţilor potrivit căreia dispoziţia nr. x/2010 este "nelegală, nefondată şi încalcă prevederile art. 1 lit. b), art. 2 din H.G. nr. 250/2007" nu poate fi încadrată în niciunul din motivele de recurs, reglementate prin art. 304 din C. proc. civ., aceasta nevizând soligismul judiciar al instanţei de apel care a determinat respingerea apelului petenţilor.

Prin urmare, fără să combată în vreun fel argumentele instanţei de apel şi fără a formula critici susceptibile de cenzură în recurs, recurenţii au nesocotit existenţa judecăţii anterioare şi natura căii de atac a recursului.

Astfel, în calea extraordinară de atac a recursului, trebuie subliniat că nu are loc o devoluare a fondului cauzei care a determinat formularea cererilor de îndreptare a erorii materiale, completare, ceea ce constituie obiect al judecăţii în recurs vizând exclusiv legalitatea hotărârii pronunţată în apel.

De aceea, eventualele critici susceptibile de încadrare în dispoziţiile art. 304 C. proc. civ. ar fi trebuit să dezvolte argumente prin care să se tindă a se demonstra motivele pentru care este eronat şi nelegal raţionamentul instanţei de apel cu privire la respingerea cererilor de îndreptare a erorilor materiale, completare şi lămurire, dar recurenţii nu au invocat asemenea critici.

În consecinţă, reţinând că recursul nu poate fi analizat în afara cadrului restrictiv al art. 304 C. proc. civ. şi că nu se pot decela motive de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va constata nul recursul declarat de petenţii A. şi B. împotriva deciziei nr. 542/2020 din 11 iunie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă.

În ceea ce priveşte cererea de acordare a cheltuielilor de judecată reprezentate onorariu de avocat, formulată de intimata K., Înalta Curte reţine că potrivit dispoziţiilor art. 274 alin. (1) din C. proc. civ. "Partea care cade în pretenţiuni va fi obligată la cerere, să plătească cheltuielile de judecată".

De asemenea, cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, ca orice cerere adresată instanţei de judecată, trebuie să fie probată.

Pe de altă parte, onorariile de avocat se dovedesc prin depunerea la dosarul cauzei a originalului chitanţei reprezentând achitarea onorariului de avocat sau a ordinului de plată, însoţite de un exemplar al facturii fiscale, care să menţioneze numărul contractului de asistenţă juridică sau numărul dosarului pentru care au fost achitate aceste sume.

Acest raţionament se justifică prin faptul că instanţa va acorda cheltuielile de judecată numai în raport cu actele justificative ale plăţilor, iar hotărârea instanţei reprezintă înscris justificativ şi poate fi pusă în executare silită de către partea care a avansat aceste cheltuieli.

Din examinarea înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, se constată că intimata K. nu a depus, în exemplar original, justificarea achitării onorariului avocaţial, la dosar regăsindu-se o copie simplă de pe chitanţa nr. x din 16 octombrie 2020 eliberată de avocat R. pentru asistenţa juridică a intimatei K. în dosarul pendinte.

În lipsa depunerii la dosarul cauzei a dovezilor în original cu privire la efectuarea cheltuielilor de judecată, reprezentate de onorariu avocaţial, Înalta Curte va respinge cererea formulată de intimata K. privind acordarea cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul formulat de petenţii A. şi B. împotriva deciziei nr. 542/2020 din 11 iunie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă.

Respinge cererea formulată de intimata K. privind acordarea cheltuielilor de judecată.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 decembrie 2020.