Competence for challenging religious property retrocession decisions: civil tribunal versus administrative court jurisdiction under Law No. 165/2013

Şedinţa publică din data de 15 decembrie 2020

Asupra cauzei de faţă constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 20.09.2019 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX - a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2019, reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Comisia Speciala de Retrocedare a unor Bunuri care au aparţinut Cultelor Religioase din Romania a formulat contestaţie împotriva deciziei nr. 8701/18.07.2019 a Comisiei Speciale de Retrocedare, solicitând anularea parţială a deciziei de retrocedare nr. 8701/18.07.2019 şi obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii prin care să retrocedeze imobilul situat în Bucureşti, strada x nr. 5.

Acţiunea a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 3 alin. (7) din O.U.G. nr. 94/2000.

La acest dosar a fost conexat şi dosarul nr. x/2019, privind cererea înregistrată la data de 30.09.2019 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX - a contencios administrativ şi fiscal, prin care reclamantul Ministerul Sănătăţii, în contradictoriu cu pârâta Comisia Speciala de Retrocedare a unor Bunuri care au aparţinut Cultelor Religioase din Romania, a formulat contestaţie împotriva aceleiaşi decizii nr. 8701/18.07.2019 emisă de pârâtă, prin care a solicitat anularea acestei decizii cu privire la imobilul din Bucureşti, strada x nr. 7-15.

Prin sentinţa civilă nr. 459 din 19 iunie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat în favoarea secţiilor civile ale Tribunalului Bucureşti competenţa de soluţionare a cauzei.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că în speţă sunt incidente dispoziţiile Legii nr. 165/2013, precum şi că prevederile art. 35 alin. (1) şi (11) din această lege stabilesc instanţa competentă atât din punct de vedere material (secţia civilă a tribunalului), cât şi din punct de vedere teritorial (tribunalul în a cărui circumscripţie se află imobilul).

Învestită cu soluţionarea cauzei după declinare, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a pronunţat sentinţa nr. 1569 din 13 octombrie 2020, prin care a admis excepţia necompetenţei sale materiale, a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, şi a trimis dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării regulatorului de competenţă.

În motivare s-a reţinut că, potrivit art. 3 alin. (7) din O.U.G. nr. 94/2000, "Deciziile Comisiei speciale de retrocedare vor putea fi atacate cu contestaţie la instanţa de contencios administrativ în a cărei rază teritorială este situat imobilul solicitat, în termen de 30 de zile de la comunicarea acestora".

Potrivit art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale se soluţionează pe fond de Secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel.

Astfel, instanţa competentă să se pronunţe cu privire la temeinicia şi legalitatea deciziilor având ca obiect retrocedarea imobilelor care au aparţinut cultelor religioase din România, emise de către Comisia specială de retrocedare, este secţia de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel în a cărei rază teritorială este situat imobilul solicitat.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată în condiţiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prezentul conflict negativ de competenţă a fost generat de aprecierea diferită a celor două instanţe cu privire la normele legale care reglementează competenţa de soluţionare a pricinii, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal dând eficienţă dispoziţiilor art. 35 alin. (1)şi (11) din Legea nr. 165/2013, în timp ce Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a făcut aplicarea art. 3 alin. (7) din O.U.G. nr. 94/2000.

Prin cele două cereri conexate, ce fac obiectul judecăţii în prezentul dopsar se solicită anularea/anularea partială a deciziei de retrocedare nr. 8701/18.07.2019 emisă de Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri care au aparţinut Cultelor Religioase din România şi obligarea acestei entităţi la emiterea unei noi decizii de retrocedare.

În vederea urgentării soluţionării cererilor de retrocedare pentru imobilele preluate abuziv de stat în perioada comunistă, legiuitorul a adoptat în anul 2013 Legea nr. 165, act normativ cu aplicabilitate imediată de la momentul publicării în Monitorul Oficial al României.

Cât priveşte domeniul de aplicare al Legii nr. 165/2013, în art. 3 din acest act normativ se prevede în mod expres că cererile de retrocedare formulate potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, republicată, cu modificările şi completările ulterioare sunt supuse prezentei legi.

În conformitate cu prevederile art. 35 din Legea nr. 165/2013, forma în vigoare la data introducerii acţiunii, cu modificările aduse prin Legea nr. 212/2018,,(1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află imobilul, în termen de 30 de zile de la data comunicării. (11) Litigiile privind modalitatea de aplicare a prevederilor prezentei legi sunt de competenţa secţiilor civile ale tribunalelor, indiferent de calitatea titularului acţiunii".

Aşadar, din dispoziţiile menţionate reiese că aparţine secţiei civile a tribunalului în a cărui circumscripţie se află imobilul a cărui restituire se solicită competenţa de soluţionare a contestaţiilor împotriva deciziilor de retrocedare emise în baza O.U.G. nr. 94/2000, indiferent de persoana care este titular al acţiunii.

Văzând că în speţă imobilul ce face obiectul deciziei de retrocedare nr. 8701/18.07.2019 este situat în Bucureşti, revine secţiei civile a Tribunalului Bucureşti competenţa de soluţionare a pricinii.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 135 C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 decembrie 2020.