Nullity of cassation appeal for failure to demonstrate statutory illegality in moral damages and ex officio evidence omission

Şedinţa publică din data de 15 decembrie 2020

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj la data de 20.07.2018, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Societatea de Asigurare - Reasigurare B. S.A. şi cu intervenientul forţat C., ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtei Societatea de Asigurare-Reasigurare B. S.A. la plata de despăgubiri morale în cuantum de 300.000 Euro, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 279 din 03.06.2019, Tribunalul Cluj, secţia civilă a admis în parte acţiunea civilă formulată de către reclamanta A., împotriva pârâtei Societatea de Asigurare Reasigurare B. S.A. şi a intervenientului forţat C. şi, în consecinţă:

Pârâta a fost obligată să achite reclamantei suma de 11.000 Euro în echivalent în RON la data plăţii cu titlu de daune morale.

În temeiul art. 18 şi art. 19 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/2008 a fost obligată pârâta să plătească suma de 2.148 RON către stat, reprezentând cheltuieli pentru care reclamanta a beneficiat de scutiri sau reduceri prin încuviinţarea ajutorului public judiciar, corespunzător cu partea din cererea de chemare în judecată admisă, proporţional cu pretenţiile admise, diferenţa de 5.407 RON rămânând în sarcina statului.

A fost obligată pârâta Societatea de Asigurare Reasigurare B. S.A. să plătească reclamantei suma de 750 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată parţiale.

Prin decizia nr. 273/A din 3 decembrie 2019, Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de A. împotriva sentinţei civile nr. 279 din 03.06.2019 a Tribunalului Cluj, secţia I civilă, pe care a menţinut-o.

Împotriva deciziei pronunţată de Curtea de Apel Cluj a declarat recurs reclamanta A., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel.

Prin motivele de recurs se invocă încălcarea de către instanţă a normelor de drept material, susţinându-se că netemeinicia hotărârilor de fond şi de apel reiese din lipsa rolului activ al acestora, care nu au dispus efectuarea unei expertize evaluatoare medico-legală, prin care să se stabilească întinderea reparaţiilor.

Totodată, se formulează critici în privinţa cuantumului daunelor morale acordate, apreciindu-se că suma de 11.000 euro acordată cu acest titlu de către instanţa de fond este prea mică în comparaţie cu leziunile suferite şi traumele fizice şi psihice îndurate.

În final, se arată că hotătârile instanţelor de fond sunt nelegale, nefiind făcută o judicioasă aplicare a prevederilor legale în materia răspunderii civile delictuale şi repararea integrală a prejudiciului.

Intimata-pârâtă Societatea de Asigurare Reasigurare B. S.A, a formulat întâmpinare la recursul reclamantei, prin care a invocat, în principal, excepţia inadmisibilităţii recursului (referindu-se, de fapt la nulitatea recursului), susţinând că din motivarea acestuia nu rezultă incidenţa vreunui motiv de nelegalitate a hotărârii atacate.

La data de 30 octombrie 2020 Înalta Curte a procedat, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin care s-a concluzionat că, în măsura în care completul de filtru va aprecia că nu este posibilă încadrarea criticilor formulate în niciunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., ar fi incidentă excepţia nulităţii recursului.

Asupra recursului formulat în cauză, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. De asemenea, potrivit art. 488 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute la pct. 1-8 din acest text legal.

Potrivit prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în cazurile de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Deşi recurenta şi-a întemeiat motivele de recurs pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acestea au fost indicate doar formal. Citarea dispoziţiilor art. 1349, 1357, 1381, 1385, 1386, 1387 şi 1391 C. civ., precum şi a art. 11 alin. (1) şi (2), art. 12 alin. (2) lit. a) şi art. 15 din O.U.G. nr. 54/2016, fără însă a arăta modalitatea în care acestea ar fi fost interpretate sau aplicate greşit de către instanţa de apel, nu poate reprezenta, în sine, o critică de nelegalitate a deciziei atacate.

În speţă, din motivele de recurs nu reies critici care să poată fi încadrate în cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susţinerile recurentei privind neexercitarea rolului activ de către instanţa de apel, care nu ar fi dispus efectuarea, din oficiu, a unei expertize evaluatorii medico-legală, neputând face obiectul controlului de nelegalitate în recurs, astfel cum reiese din dispoziţiile exprese ale art. 254 alin. (6) C. proc. civ., unde se prevede că "...părţile nu pot invoca în căile de atac omisiunea instanţei de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus şi administrat în condiţiile legii".

Cât priveşte criticile vizând cuantumul daunelor morale, în calea de atac a recursului, Înalta Curte constată că nici în privinţa acestora nu se poate exercita controlul de legalitate, în sensul verificării dacă suma acordată de instanţa de fond constituie, sub aspectul cuantumului său, o satisfacţie suficientă şi echitabilă, având în vedere consecinţele negative suferite de reclamantă în plan fizic şi psihic. Aceasta întrucât verificarea acestor aspecte presupune reanalizarea situaţiei de fapt din dosar şi a probelor administrate în cauză, deci a unor chestiuni ce ţin de temenicia hotărârii pronunţate.

În aceste condiţii, Înalta Curte apreciază că aspectele deduse judecăţii prin motivele de recurs implică o evaluare care se sprijină pe analiza unor aspecte de fapt, iar nu pe o interpretare a unor norme juridice, astfel că acestea nu pot face obiectul controlului de legalitate al instanţei de recurs.

În consecinţă, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., constată nulitatea recursului declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 273A din 3 decembrie 2019 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 273A din 3 decembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 decembrie 2020.