Cassation appeal against civil damages for garage disuse held inadmissible as final decision

Şedinţa publică din data de 15 decembrie 2020

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Dorohoi, sub nr. x/2017 din 14 iulie 2017 şi precizată în declaraţia de la dosar, reclamantul A., prin tutore B., a solicitat instanţei să dispună obligarea pârâtei C. la plata unor despăgubiri civile în cuantum de 100 RON lunar, reprezentând contravaloarea prejudiciului creat prin lipsa de folosinţă a garajului proprietatea reclamantului situat în municipiul Dorohoi, str. x, jud. Botoşani, în perioada 27.08.2010-31.12.2017.

Prin cererea reconvenţională formulată în cauză şi precizată în declaraţia de la dosar, pârâta C. a solicitat obligarea numitei B. la plata sumei de 5.000 RON, cu titlu de daune morale, pentru faptul că în anul 2014 şi în anul 2015 a fugărit-o pe nepoţica ei de la garaj, iar aceasta s-a speriat şi a intrat în depresie.

2. Sentinţa pronunţată de Judecătoria Dorohoi

Prin sentinţa civilă nr. 1801 din 27.11.2018, Judecătoria Dorohoi a admis în parte, acţiunea civilă formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta C..

A respins cererea reconvenţională formulată de pârâta C., în contradictoriu cu B., ca neîntemeiată.

A constatat ca prescris dreptul la acţiune pentru despăgubirile civile solicitate de reclamant pentru perioada 27.08.2010-13.07.2014.

A obligat pârâta C. să plătească reclamantului A. (persoană pusă sub interdicţie), prin tutore B., suma de 4.158 RON despăgubiri civile, reprezentând contravaloarea prejudiciului creat prin lipsa de folosinţă a garajului, pentru perioada 14.07.2014-31.12.2017.

A obligat pârâta C. să plătească reclamantului A. (persoană pusă sub interdicţie), prin tutore B., suma de 697 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

3. Decizia pronunţată de Tribunalul Botoşani

Prin decizia civilă nr. 474 din 29 mai 2019, Tribunalul Botoşani a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta C. împotriva sentinţei civilă nr. 1801 din 27.11.2018, pronunţată de Judecătoria Dorohoi.

4. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Suceava

Prin decizia nr. 391 din 5 noiembrie 2019, Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă a anulat, ca nemotivat, recursul declarat de pârâta C., împotriva deciziei civile nr. 474 din 29 mai 2019, pronunţată de Tribunalul Botoşani, în dosar nr. x/2017, în contradictoriu cu reclamantul A., prin tutore B..

A respins, ca nefondată, cererea recurentei de acordare a cheltuielilor de judecată din recurs.

5. Calea de atac formulată în cauză

Împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti a formulat recurs pârâta-reclamantă C..

6. Procedura de filtru

La 7 octombrie 2019, Înalta Curte a procedat, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin care s-a concluzionat că recursul este exercitat împotriva unei hotărâri definitive, pronunţată în recurs de curtea de apel, astfel că urmează a fi analizată de către completul de filtru admisibilitatea căii de atac.

Prin rezoluţia instanţei din 25 noiembrie 2020 a fost stabilit termen de judecată la data de 15 decembrie 2020, când Înalta Curte a rămas în pronunţare asupra chestiunii inadmisibilităţii recursului.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând recursul, Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil, în considerarea argumentelor ce succed:

Dispoziţiile art. 483 alin. (1) din C. proc. civ. statuează în sensul că sunt supuse recursului hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.

Totodată, prin art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. se prevede că sunt hotărâri definitive, hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii.

Recursul declarat în cauză de către pârâta C. a fost formulat împotriva deciziei nr. 391 din 5 noiembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă, în recurs.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.

Aşa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, prevederile art. 129 din Constituţia României statuând în sensul că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii, cu respectarea acesteia.

Faţă de dispoziţiile legale anterior menţionate, precum şi de împrejurarea că hotărârea atacată este definitivă, fiind pronunţată într-un recurs declarat de aceeaşi pârâtă, se constată că decizia atacată nu mai este supusă acestei căi de atac.

Pentru toate aceste considerente în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă recursul formulat de pârâta C., ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de pârâta C. împotriva deciziei nr. 391 din 5 noiembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 decembrie 2020.