Nullity of cassation appeal for failure to develop legal criticism against material law and impermissible re-evaluation of factual evidence in adverse possession claim

Şedinţa publică din data de 15 decembrie 2020

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi la data de 24 noiembrie 2016, sub nr. x/2016, reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu Municipiul Iaşi, au solicitat să se constate dobândirea dreptului de proprietate prin efectul uzucapiunii de 30 de ani asupra terenului în suprafaţa de 3958 mp situat în Iaşi, str. x nr 20.

Prin sentinţa civilă nr. 1097 din 27 iunie 2018, Tribunalul Iaşi, secţia I civilă a respins excepţia lipsei calităţii procesual pasive a pârâtului Municipiul Iaşi.

A respins cererea formulată de reclamanţii A. şi B. în contradictoriu cu pârâta UAT Municipiul Iaşi.

Prin decizia nr. 573 din 22 octombrie 2019, Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă a respins apelul declarat de reclamanţii A. şi B. împotriva sentinţei civile nr. 1097 din 27 iunie 2018 a Tribunalului Iaşi, pe care a păstrat-o.

Împotriva deciziei pronunţate în apel au formulat recurs reclamanţii A. şi B..

Prin motivele de recurs, se reiterează situaţia de fapt din dosar, arătându-se şi că, potrivit art. 488 pct. 8 C. proc. civ., hotărârile date în apel se casează în cazul în care acestea au fost date cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material. Apoi, se citează dispoziţiile art. 1854 şi 1858 din vechiul C. civ., şi formulează susţineri referitoare la modalitatea în care instanţa de apel a interpretat probele administrate în dosar.

În drept, au fost invocate prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

La data de 21 octombrie 2020 Înalta Curte a procedat, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin care s-a concluzionat că, în măsura în care completul de filtru va aprecia că nu este posibilă încadrarea criticilor formulate în niciunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., ar fi incidentă excepţia nulităţii recursului.

Asupra recursului formulat în cauză, Înalta Curte constată următoarele:

Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai în termenul şi condiţiile expres prevăzute de lege.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. De asemenea, potrivit art. 488 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute la pct. 1-8 din acest text legal.

Potrivit prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în cazurile de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ. iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Deşi recurenţii şi-au întemeiat motivele de recurs pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acestea au fost indicate doar formal, nefiind formulate critici care să se refere la normele de drept material aplicate sau interpretate greşit de instanţa de apel.

Citarea dispoziţiilor art. 1854 şi 1858 din vechiul C. civ., fără însă a arăta modalitatea în care acestea ar fi fost interpretate sau aplicate greşit de către instanţa de apel, nu poate reprezenta, în sine, o critică de nelegalitate a deciziei atacate.

În realitate, recursul declarat în prezenta cauză cuprinde susţineri care nu sunt susceptibile de încadrare în niciunul dintre motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ., şi care nici nu reprezintă critici concrete împotriva raţionamentului instanţei de apel pe care se sprijină soluţia pronunţată în cauză.

Or, condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greşelilor anume imputate instanţei raportat la considerentele avute în vedere la pronunţarea soluţiei şi încadrarea acestora în motivele de nelegalitate expres şi limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ. întrucât, potrivit legii, nu orice nemulţumire a părţilor poate duce la casarea unei hotărâri.

Mai mult, criticile formulate se referă la modul de interpretare a probatoriului de către instanţă, prin acestea susţinându-se că înscrisurile depuse la dosar contrazic concluzia instanţei referitoare la calitatea acestora de detentori precari, aceştia având calitatea de posesori.

Or, excedează analizei ce poate fi realizată în faza procesuală a recursului susţinerile care vizează modul de apreciere a probelor, instanţele de fond şi de apel având plenitudine de apreciere în ceea ce priveşte probele administrate în cauză, iar instanţa de recurs nu poate să procedeze la reinterpretarea probelor administrate.

În aceste condiţii, Înalta Curte apreciază că aspectele deduse judecăţii prin motivele de recurs implică o evaluare care se sprijină pe analiza unor aspecte de fapt, iar nu pe o interpretare a unor norme juridice, astfel că acestea nu pot face obiectul controlului de legalitate al instanţei de recurs.

În consecinţă, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va constata nulitatea recursului declarat de reclamanţii A. şi B. împotriva deciziei nr. 573 din 22 octombrie 2019 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de reclamanţii A. şi B. împotriva deciziei nr. 573 din 22 octombrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 decembrie 2020.