Jurisdictional conflict over whether bar association members are barred from litigating at their home court under Art. 127 CPC when challenging a judicial fine

Şedinţa publică din data de 15 decembrie 2020

Asupra cauzei de faţă constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Oradea la data de 28.05.2020, petenta A. a solicitat instanţei reexaminarea amenzii judiciare în cuantum de 50 RON ce i-a fost aplicată prin încheierea de şedinţă din data de 7 februarie 2020, pronunţată de Judecătoria Oradea în dosarul nr. x/2019 al Judecătoriei Oradea.

Cererea a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 191 alin. (2) C. proc. civ.

Judecătoria Oradea, prin încheierea civilă nr. 111 din 26 iunie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2019, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timişoara.

Pentru a hotărî astfel, în esenţă, Judecătoria Oradea a reţinut că petenta este grefier în cadrul Judecătoriei Oradea şi, prin urmare, dat fiind faptul că reclamanta îşi desfăşoară activitatea chiar la instanţa sesizată cu soluţionarea cererii, devin incidente dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ.

Totodată, a constatat că dispoziţiile art. 127 C. proc. civ. au o dublă semnificaţie: pe de o parte, instituie un caz de necompetenţă teritorială absolută a instanţei la care îşi desfăşoară activitatea magistratul/asistentul judiciar/grefierul care are calitatea de reclamant sau a instanţei inferioare acesteia, şi, pe de altă parte, prevede o prorogare legală de competenţă teritorială în favoarea uneia dintre instanţele de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea reclamantul.

A apreciat că nu are relevanţă faptul că legiuitorul a folosit în cuprinsul art. 127 alin. (1) C. proc. civ. noţiunea de "reclamant", întrucât aceasta poate fi asimilată oricărei alte calităţi asociate persoanei care învesteşte instanţa cu o cerere, cum ar fi, de exemplu, cea de petent sau de creditor, scopul normei, respectiv asigurarea bunei administrări a justiţiei şi apărarea prestigiului şi imparţialităţii justiţiei, fiind atins numai prin interpretarea normei în modalitatea indicată de instanţă.

Învestită cu soluţionarea cauzei după declinare, Judecătoria Timişoara, prin încheierea civilă nr. 11755 din 29 octombrie 2020, a admis excepţia necompetenţei teritoriale exclusive a acestei instanţe, invocată de petentă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Astfel, Judecătoria Timişoara a reţinut că dispoziţiile art. 127 C. proc. civ. fac referire la judecătorul, procurorul, asistentul judiciar sau grefierul care are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, condiţia-premisă de aplicare a acestor prevederi legale fiind aceea a existenţei unui conflict judiciar, care presupune stabilirea unui drept potrivnic faţă de o altă persoană.

A constatat că aplicarea amenzii judiciare constituie un incident procedural, care nu vizează fondul pretenţiei deduse judecăţii instanţei, în cadrul cererii de reexaminare fiind analizate legalitatea şi temeinicia sancţiunii amenzii, precum şi eventualele elemente necunoscute la momentul aplicării acesteia.

Totodată, a arătat că trebuie avută în vedere şi raţiunea acestor dispoziţii legale, aceea de a oferi părţii adverse pârghiile necesare pentru înlăturarea oricăror suspiciuni care ar plana asupra imparţialităţii instanţei la care îşi desfăşoară activitatea judecătorul, procurorul, asistentul judiciar sau grefierul (Decizia nr. 49/2015 a Curţii Constituţionale referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 127 din C. proc. civ.), atunci când într-o procedură contradictorie trebuie stabilit, în urma unei dezbateri judiciare, un drept potrivnic.

Pe cale de consecinţă, apreciind că dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. nu sunt aplicabile în speţă, Judecătoria Timişoara a făcut aplicarea prevederilor art. 191 C. proc. civ.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată în condiţiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prezentul conflict negativ de competenţă a fost generat de aprecierea diferită a celor două instanţe cu privire la normele legale care reglementează competenţa de soluţionare a pricinii, Judecătoria Oradea făcând aplicarea art. 127 C. proc. civ., în timp ce Judecătoria Timişoara a apreciat că aceste dispoziţii legale nu sunt incidente în cauză şi a dat eficienţă normei de competenţă reglementată de art. 191 C. proc. civ.

În speţă, petenta A. a formulat cerere de reexaminare împotriva amenzii judiciare în sumă de 50 RON, cu care a fost sancţionată, în temeiul dispoziţiilor art. 187 alin. (1) pct. 2 lit. i) C. proc. civ., prin încheierea de şedinţă din data de 7 februarie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2019 de Judecătoria Oradea.

Judecătoria Oradea a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 127 C. proc. civ.

Dispoziţiile art. 127 C. proc. civ. reglementează situaţia particulară a litigiilor în care este implicat un judecător în calitate de reclamant sau de pârât, raţiunea normei fiind aceea de a înlătura orice suspiciune de soluţionare părtinitoare a cauzei, din pricina calităţii părţii.

Textul de lege se aplică întocmai şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor şi vizează două situaţii, atunci când una din aceste persoane are legitimare procesuală activă (este reclamant) şi când are legitimare procesuală pasivă (este pârât).

În speţă, însă, nu se pune problema incidenţei acestui text de lege întrucât ipotezele legale se referă doar la litigii în care judecătorul/procurorul/asistentul judiciar/grefierul are calitatea de reclamant sau de pârât, per a contrario, dacă acesta are o altă calitate în proces, aceste dispoziţii nu sunt aplicabile.

Această concluzie derivă din împrejurarea că situaţiile prevăzute de legiuitor, în care operează o prorogare legală de competenţă, sunt de strictă aplicare şi interpretare, neputând fi extinse, pe calea interpretării prin analogie, la alte situaţii decât cele expres reglementate.

Pe de altă parte, calitatea de petent nu poate fi asimilată celei de reclamant, întrucât aceasta din urmă presupune existenţa unui litigiu în care se urmăreşte stabilirea unui drept potrivnic faţă de o altă persoană, or, prin cererea de reexaminare petenta nu a învestit instanţa cu un astfel de demers judiciar, ci a contestat legalitatea şi temeincia sancţiunii aplicate, amenda judiciară fiind un incident procedural, care nu vizează fondul pretenţiei deduse judecăţii pe calea acţiunii în care acesta s-a ivit.

Prin urmare, în aceste circumstanţe, art. 127 C. proc. civ. nu îşi găseşte aplicarea în cauză, nefiind întrunită condiţia pentru care a fost instituită o atare reglementare, respectiv aceea a înlăturării oricărei suspiciuni de soluţionare părtinitoare a pricinii ca urmare a calităţii părţii.

Ca atare, în speţa de faţă, instanţa competentă a soluţiona cererea de reexaminare amenzii judiciare se stabileşte în raport de dispoziţiile art. 191 alin. (3) C. proc. civ., potrivit căruia, cererea se soluţionează de către un alt complet decât cel care a stabilit amenda sau despăgubirea, regulă ce reprezintă o aplicare particulară a dispoziţiilor art. 124 alin. (2) din C. proc. civ.:

"Incidentele procedurale sunt soluţionate de instanţa în faţa căreia se invocă, în afară de cazul în care legea prevede în mod expres altfel.".

În aplicarea normelor anterior citate, rezultă că o cerere de reexaminare a amenzii judiciare este de competenţa instanţei care a aplicat sancţiunea, atribuirea spre soluţionare a acesteia în sarcina unui alt complet al instanţei decât cel care a stabilit amenda fiind de natură să asigure garanţiile de desfăşurare a unui proces echitabil, prin prisma imparţialităţii cu care această cale de atac va fi judecată.

În consecinţă, în aplicarea dispoziţiilor legale menţionate, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 decembrie 2020.