Constitutionality referral refused in civil annulment dispute; High Court final ruling rejects challenge

Şedinţa publică din data de 10 februarie 2021

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii

Este reprezentat de contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 435/R/08.10.2020, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă în dosar nr. x/2020.

Cu prilejul soluţionării contestaţiei în anulare, la termenul de judecată din 09.12.2020, contestatorul a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale cu mai multe excepţii de neconstituţionalitate, după cum urmează:

- Excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor dreptului persoanei vătămate de a beneficia de asistenţă de specialitate din oficiu conform dispoziţiilor din Constituţia României (art. 1, art. 10, art. 11, art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (1) şi (2), art. 20 alin. (1) şi (2), art. 21 alin. (1) şi (2), art. 22 alin. (1) şi (2), art. 23, art. 24 alin. (1) şi (2), art. 42 alin. (1), art. 44 alin. (2), art. 51, art. 52 alin. (1), (2) şi 3, art. 59 alin. (1), art. 124 alin. (1) şi (2), art. 131), precum şi art. 1, art. 2, art. 3, art. 4, art. 5, art. 6, art. 15 alin. (1), (16), alin. (1) din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, respectiv art. 2, art. 3, art. 4, art. 5, art. 6, art. 7,art. 8, art. 10 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, fiind neconstituţionale prevederile art. 8, art. 80, art. 81, art. 91 şi art. 93 C. proc. pen. şi art. 3 alin. (1) şi (2), art. 6 alin. (1), art. 8, art. 13 alin. (1) şi (2), art. 80, art. 90 alin. (1) şi (2) lit. b) şi alin. (3), care intră în contradicţie cu prevederile mai sus indicate;

- Excepţia de neconstituţionalitate a art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, faţă de neprevederea dreptului persoanei vătămate de a beneficia de dreptul de a formula recurs la instanţa imediat superioară împotriva respingerii excepţiei de neconstituţionalitate (în cazul în care se respinge cererea de sesizare), de la comunicarea pronunţării acesteia şi nu în 48 de ore de la pronunţare;

- Excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 367 alin. (9) C. proc. pen. şi textele similare din C. proc. civ., privind neacordarea dreptului persoanei vătămate de a beneficia de suspendarea judecăţii până la soluţionarea excepţiilor de neconstituţionalitate, conform prevederilor cuprinse în Constituţia României indicate mai sus şi prevederile din Convenţia pentru Apărarea a Drepturilor şi Libertăţilor Fundamentale ale Omului;

- Excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor referitoare la comunicarea documentelor prevăzute în C. proc. civ. şi în C. proc. civ., care încalcă drepturile şi libertăţile omului, fiind o nebuloasă clară în ce priveşte modul de înştiinţare şi de afişare, ce determină o afectare gravă a dreptului la un proces echitabil, nu numai în acest caz, având cel puţin 20 de cazuri în penal şi în civil, în care nu are citaţii, ci numai înştiinţări;

- Excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 340, art. 347, art. 408, art. 425 şi art. 351 alin. (2) din Legea nr. 135/2010 privind C. proc. pen., privind neacordarea dreptului persoanei vătămate de a beneficia de două grade de jurisdicţie, în sensul dispoziţiilor art. 24 alin. (1) şi (2), art. 15, art. 16, art. 20, art. 21, art. 22, art. 23, art. 42, art. 44 şi art. 58 din Constituţia României. Consideră contestatorul că în materie penală, nu i se acordă dreptul de a beneficia de două grade jurisdicţie penală în ce priveşte dosarul dedus judecăţii. Arată că de câte ori a făcut o cale de atac i s-a respins ca inadmisibilă, neavând dreptul la un avocat din oficiu, pentru a avea parte de un proces echitabil, având în vedere prevederile din Constituţia României şi prevederile internaţionale la care România este parte şi care se aplică cu prioritate.

2. Hotărârea Curţii de Apel Braşov

Prin încheierea de şedinţă din 09.12.2020, pronunţată în dosar nr. x/2020, Curtea de Apel Braşov, secţia civilă a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de contestatorul A..

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, cu privire la soluţia dată asupra cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, contestatorul A..

Recursul a fost declarat oral, în şedinţă publică, la termenul din 09.12.2020, iar recurentul nu a precizat temeiul de drept al căii de atac şi nici nu a depus un memoriu scris care să conţină argumentele pentru care apreciază că soluţia pronunţată este nelegală.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând încheierea recurată, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele argumente:

Potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată "(1)Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.

(2) Excepţia poate fi ridicată la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţa de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepţia poate fi ridicată de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele la care participă.

(3) Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.

(4) Sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de către instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părţilor, opinia instanţei asupra excepţiei, şi va fi însoţită de dovezile depuse de părţi. Dacă excepţia a fost ridicată din oficiu, încheierea trebuie motivată, cuprinzând şi susţinerile părţilor, precum şi dovezile necesare. Odată cu încheierea de sesizare, instanţa de judecată va trimite Curţii Constituţionale şi numele părţilor din proces cuprinzând datele necesare pentru îndeplinirea procedurii de citare a acestora.

(5) Dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare. Recursul se judecă în termen de 3 zile."

Prin aceste dispoziţii, se atribuie instanţei în faţa cărora a fost invocată o excepţie de neconstituţionalitate, o competenţă limitată la verificarea îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate stabilite de alin. (1), (2) şi (3) ale art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată.

Prin urmare, formularea excepţiei de neconstituţionalitate obligă instanţa în faţa căreia aceasta a fost ridicată să verifice îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate prevăzute de lege şi, în cazul în care constată îndeplinirea acestora, să sesizeze, printr-o încheiere motivată, Curtea Constituţională, cu soluţionarea excepţiei.

Cum condiţiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 trebuie îndeplinite cumulativ, dacă una dintre acestea nu este îndeplinită, instanţa va respinge, printr-o încheiere motivată, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.

Excepţia de neconstituţionalitate nu poate fi utilizată decât în scopul şi cu finalitatea prevăzute de lege, respectiv pentru verificarea constituţionalităţii unei dispoziţii legale care are legătură cu soluţionarea cauzei, condiţie care nu este însă îndeplinită în cauză.

Astfel, aşa cum în mod corect a reţinut şi instanţa învestită cu cererea de sesizare, Înalta Curte constată că dispoziţiile legale pretins a fi lovite de neconstituţionalitate, nu îndeplinesc condiţia legăturii cu soluţionarea cauzei întrucât obiectul acesteia este o contestaţie în anulare referitoare la o decizie civilă, iar temeiurile de drept invocate nu privesc litigiul în derulare întrucât, prin raportare la normele constituţionale şi la normele europene din materia drepturilor omului, se critică dispoziţii din C. pen. şi C. proc. pen., respectiv încălcarea unor pretinse drepturi în procesul penal.

Recurentul invocă în cadrul juridic determinat de formularea unei căi extraordinare de atac (contestaţie în anulare) de natură civilă, o pretinsă neconstituţionalitate a unor norme ce aparţin dreptului penal sau procesual penal, care nu au însă incidenţă în pricina dedusă judecăţii.

Totodată, modalitatea în care legiuitorul a reglementat calea de atac a recursului împotriva încheierii prin care se respinge cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, ori nemulţumirea generică a recurentului legată de comunicarea actelor de procedură, subsumate, de asemenea, unor pretinse aspecte de neconstituţionalitate, nu reprezintă chestiuni care să poată genera îndeplinirea condiţiei de admisibilitate constând în legătura cu prezenta cauză a celor învederate.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul A. împotriva încheierii de şedinţă din 9 decembrie 2020 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul A., cu domiciliul în Judeţ Braşov, împotriva încheierii de şedinţă din 9 decembrie 2020 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă, în contradictoriu cu intimaţii Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu sediul în Bucureşti, Bv. Libertăţii nr. 14, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism Braşov, cu sediul în Braşov, judeţul Braşov, Direcţia Naţională Anticorupţie -Serviciul Teritorial Braşov, cu sediul în Braşov, Bv. Eroilor nr. 1, judeţul Braşov, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov, cu sediul în Braşov, Bv. Mihail Kogălniceanu nr. 7, judeţul Braşov, Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov, cu sediul în Braşov, Bv. Gării nr. 23, judeţul Braşov.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 10 februarie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.