Revocatory action revision: lack of interest objection rejected because underlying judgment not final due to pending appeal

Şedinţa publică din data de 15 decembrie 2020

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin cererea formulată la 12 decembrie 2018 pe rolul Curţii de Apel Braşov, secţia civilă, revizuenţii A. şi B. au solicitat revizuirea deciziei nr. 1450/Ap din 9 octombrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Braşov în dosarul nr. x/2017.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

2. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Braşov:

Prin decizia nr. 383/Ap din 21 martie 2019, Curtea de Apel Braşov, secţia I civilă a admis excepţia lipsei de interes a revizuenţilor A. şi B., invocată de către intimaţii C. şi D. şi, în consecinţă, a respins cererea de revizuire formulată de către revizuenţii A. şi B. împotriva deciziei nr. 1450/Ap din 9 octombrie 2018 a Curţii de Apel Braşov, ca lipsită de interes.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel Braşov au declarat recurs revizuenţii A. şi B., prin care au solicitat admiterea recursului, casarea în totalitate a hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanţei de revizuire.

În motivare se susţine că decizia recurată este nelegală, deoarece instanţa de revizuire a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, iar hotărârea a fost dată şi cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material.

Astfel, instanţa de revizuire a admis în mod nelegal excepţia lipsei de interes a cererii de revizuire, bazându-se pe faptul eronat că nu ar fi atacat cu recurs decizia civilă nr. 1450/Ap din 9 octombrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, iar din acest motiv decizia ar fi rămas definitivă.

Or, atât aceştia, cât şi pârâţii E. şi Rusu, au atacat cu recurs hotărârea dată în calea de atac a apelului, însă recursul nu a fost încă soluţionat, ceea ce denotă că aveau interes în formularea cererii de revizuire.

De asemenea, pe lângă faptul că nu menţionează care condiţie a interesului nu este îndeplinită în cauză, făcând referire la prevederile art. 33 C. proc. civ., instanţa de revizuire a încălcat chiar norma juridică pe care o citează ad litteram în pag. 5, anume art. 185 alin. (4) din Ordinul nr. 700/2014 al directorului ANCPI, precum şi art. 427 alin. (2) C. proc. civ., şi art. 29 alin. (5) din Legea nr. 7/1996, deoarece hotărârea instanţei de apel nu este definitivă.

Prin urmare, atât timp cât hotărârea instanţei de apel nu este definitivă, creditorul-reclamant nu poate cere pe cale administrativă notarea indisponibilizării imobilelor în cartea funciară fără o dispoziţie expresă a instanţei de judecată, contrar celor reţinute la pag. 5 din decizia atacată.

Arată că măsura indisponibilizării reprezintă o măsură asiguratorie luată în cadrul procesului civil, echivalentă juridic cu sechestrul asigurător reglementat prin art. 952 C. proc. civ.

Prin decizia civilă nr. 1450/Ap/09.10.2018, Curtea de Apel Braşov a luat această măsură asiguratorie a sechestrului asigurător şi a dispus, în consecinţă, înscrierea în cartea funciară, partea a II-a, a măsurii indisponibilizării imobilelor, cu toate că o indisponibilizare a imobilelor prin măsuri asigurătorii nu intra în competenţa materială a Curţii de Apel, ci a primei instanţe, conform art. 954 alin. (1) C. proc. civ., iar părţile nu au formulat o cerere de indisponibilizare, nefind plătită nici cauţiune şi nici taxă de timbru.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ.

4. Procedura de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor.

Prin încheierea din 30 iunie 2020, Înalta Curte a respins excepţiile netimbrării, tardivităţii şi nulităţii recursului, invocate prin întâmpinare de intimaţii C. şi D., şi a admis în principiu recursul declarat de revizuenţii B. şi A. împotriva deciziei nr. 383/Ap din 21 martie 2019 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă, fixând termen de judecată pe fond a recursului la 6 octombrie 2020 şi ulterior la 15 decembrie 2020, cu citarea părţilor, în şedinţă publică.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Prin decizia nr. 383/Ap din 21 martie 2019, Curtea de Apel Braşov, secţia I civilă a respins cererea de revizuire formulată de către revizuenţii A. şi B. împotriva deciziei nr. 1450/Ap din 9 octombrie 2018 a Curţii de Apel Braşov, ca lipsită de interes.

Pentru a pronunţa această hotărâre, curtea de apel a făcut aplicarea art. 32 alin. (1) coroborat cu art. 33 C. proc. civ., potrivit cărora orice cerere poate fi formulată şi susţinută numai dacă autorul acesteia justifică un interes determinat, legitim, personal, născut şi actual.

Totodată, a făcut aplicarea art. 1565 alin. (2) C. civ. şi art. 185 alin. (8) din Ordinul nr. 700/2014 al directorului ANCPI, şi a reţinut că admiterea acţiunii revocatorii prin hotărâre judecătorească definitivă este aptă prin sine însăşi să conducă la înscrierea în cartea funciară a măsurii indisponibilizării imobilelor ce au făcut obiectul vânzării-cumpărării revocate.

Astfel, a constatat că, prin decizia nr. 1450/Ap din 9 octombrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Braşov în dosarul nr. x/2017, atacată cu revizuire, a fost admisă acţiunea civilă formulată de reclamanţii C. şi D., fiind dispusă revocarea contractelor de vânzare-cumpărare încheiate cu pârâţii A. şi B. cu pârâţii E., pe de-o parte, şi F. şi G., pe de altă parte, în limitele creanţei de 150.000 euro, cu consecinţa inopozabilităţii faţă de reclamanţi a contractelor de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. x/27.10.2016, nr. y/26.11.2016 şi nr. 1509/22.12.2015. A mai dispus înscrierea măsurii de indisponibilizare a imobilelor ce au făcut obiectul contractelor revocate în cartea funciară, până la încetarea executării silite a creanţei de 150.000 euro deţinute de reclamanţi.

Instanţa de revizuire a constatat că dispoziţiile ce ţin efectiv de revocare nu au fost atacate şi înlăturate pe nicio cale de atac prevăzută de lege, rămânând definitive, sens în care a apreciat că revizuenţii nu au justificat un interes determinat, legitim, personal, născut şi actual în formularea căii extraordinare de atac.

Examinând decizia recurată, în limita impusă de criticile de nelegalitate, Înalta Curte constată că este fondat motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., prin care se susţine că, în mod eronat, a fost admisă excepţia lipsei de interes a cererii de revizuire ca urmare a reţinerii greşite a faptului că decizia nr. 1450Ap/2018 a Curţii de Apel Braşov ar fi fost definitivă la momentul exercitării căii extraordinare de atac.

Într-adevăr, aşa cum se susţine în recurs, cererea de revocare a celor trei contracte de vânzare cumpărare autentificate sub nr. x/27.10.2016, nr. y/26.11.2016 şi nr. 1509/22.12.2015, care a fost dispusă prin decizia nr. 1450Ap/09.10.2018 a Curţii de Apel Braşov, a fost soluţionată definitiv abia la data de 8 iulie 2020, prin decizia nr. 1414 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

La data înregistrării cererii de revizuire, 12 decembrie 2018, nu era împlinit termenul de 30 de zile de la comunicarea deciziei nr. 1450/Ap/09.10.2018 a Curţii de Apel Braşov, pentru ca hotărârea să devină definitivă (decizia fiind comunicată părţilor la 13 noiembrie 2018) şi, mai mult, aceasta a şi fost atacată cu recurs atât de către pârâţii B. şi A., cât şi de către pârâţii E., F. şi G., la 12 şi, respectiv, 13 decembrie 2018.

Totodată, printre motivele formulate în cele două recursuri s-au invocat şi critici în sensul încălcării şi aplicării greşite a dispoziţiilor art. 1562 şi art. 1563 C. civ. referitoare la condiţiile de exercitare a acţiunii revocatorii.

Observând considerentele deciziei atacate, se constată, astfel, că raţionamentul instanţei de revizuire, care a justificat admiterea excepţiei lipsei de interes, nu sunt susţinute de situaţia de fapt din dosar, iar vătămarea produsă recurenţilor prin admiterea acestei excepţii nu poate fi înlăturată în alt mod decât prin casarea deciziei recurate.

Având în vedere că acest prim motiv de recurs este fondat, instanţa de revizuire neintrând în analiza condiţiilor de admisibilitate ale revizuirii, astfel cum sunt prevăzute de art. 509 alin. (1) şi urm. C. proc. civ., fapt ce atrage admiterea recursului şi casarea deciziei atacate cu trimitere spre rejudecare conform art. 496 şi art. 497 C. proc. civ., nu se mai impune analiza celorlalte motive de recurs legate de modalitatea de aplicare a măsurii indisponibilizării imobilelor.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va admite recursul declarat de revizuenţii B. şi A. împotriva deciziei nr. 383/Ap din 21 martie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, va casa decizia atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi curţi de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de revizuenţii B. şi A. împotriva deciziei nr. 383/Ap din 21 martie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă.

Casează decizia şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi curte de apel.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 decembrie 2020.