Defendant's appeal over BAAR reimbursement rejected; subrogation action upheld with res judicata inapplicable

Şedinţa publică din data de 10 februarie 2021

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeş, secţia civilă la data de 13.05.2019 sub nr. x/2019, reclamantul Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul A., obligarea acestuia la plata sumelor de 229.575 RON, despăgubiri achitate către B., 17.472,85 RON, dobânda penalizatoare, 266.295 RON, alte despăgubiri şi 20.267,60 RON, dobânda penalizatoare. De asemenea, a solicitat şi plata dobânzii legale la sumele solicitate.

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Argeş

Prin sentinţa nr. 443/26.11.2019, Tribunalul Argeş, secţia civilă a admis în parte acţiunea şi a obligat pârâtul să-i plătească reclamantului suma de 494.870 RON, la care se adaugă dobânda legală aferentă începând cu 10 mai 2019 şi până la plata efectivă.

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Piteşti

Prin decizia nr. 2164/09.09.2020, Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă a respins, ca nefondat, apelul pârâtului împotriva sentinţei.

4. Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva acestei decizii a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 7 şi 8 C. proc. civ., pârâtul A., formulând următoarele critici:

În mod greşit instanţa de apel apreciază că numai existenţa faptei penale şi a culpei are autoritate de lucru judecat prin raportare la sentinţa penală nr. 34/14.02.2017 a Judecătoriei Bălceşti. Existenţa faptei şi vinovăţia recurentului au fost stabilite prin sentinţa penală nr. 34/14.02.2017 a Judecătoriei Bălceşti pronunţată în dosar nr. x/2016, iar nu prin soluţiile pronunţate în dosarul nr. x/2017. În acest dosar a fost soluţionată exclusiv latura civilă a cauzei, intimatul-reclamant din prezenta cauză a avut calitatea de parte în acel proces, a formulat apărări în sensul că în mod greşit a fost obligat în mod exclusiv la plata despăgubirilor către părţile civile, iar cererea de apel i-a fost respinsă prin decizia nr. 762/2017.

Recurentul a fost obligat în solidar cu intimatul-reclamant doar în ceea ce priveşte plata, către partea civilă C., a câte 1000 RON cheltuieli judiciare şi plata a câte 100 RON cheltuieli judiciare către stat.

Or, raportat la acest aspect, decizia Curţii de Apel Piteşti pronunţată în dosar nr. x/2017 se bucură de autoritate de lucru judecat.

În susţinerea recursului invocă decizia nr. 2686/26.11.2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, prin care s-a reţinut că hotărârea definitivă a instanţei penale are autoritate de lucru judecat în faţa instanţei civile numai cu privire la existenţa faptei, a persoanei care a săvârşit-o şi a vinovăţiei acesteia. În schimb, aspecte ce ţin de latura civilă a cauzei, respectiv cuantumul prejudiciului cauzat prin săvârşirea infracţiunii, nu pot fi opuse persoanelor care nu au figurat ca părţi în procesul penal finalizat prin hotărârea ce conţine şi rezolvarea laturii civile. Înalta Curte a statuat că aceste persoane sunt îndreptăţite să repună în discuţie, în faţa instanţei civile, întinderea prejudiciului, întrucât prejudiciul cauzat prin săvârşirea unei infracţiuni trebuia să fie acoperit integral.

Or, în prezenta cauză intimatul-reclamant a figurat ca parte în dosarul ce a soluţionat latura civilă, iar în speţă nu se repune în discuţie întinderea prejudiciului.

Recurentul arată că nu invocă aspectele penale ale cauzei, ci soluţiile pronunţate în dosarul disjuns nr. x/2017, prin care a fost soluţionată exclusiv latura civilă a cauzei, intimatul-reclamant fiind parte în dosar.

5. Apărările formulate în cauză

La data de 14.12.2020, în termen legal, intimatul-reclamant Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia de nulitate pentru neîncadrarea criticilor formulate în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului şi judecata în lipsă, arătând că hotărârile pronunţate de instanţele anterioare sunt temeinice şi legale.

Recurentul-pârât nu a formulat răspuns la întâmpinare.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Referitor la excepţia de nulitate invocată prin întâmpinare, Înalta Curte constată că aceasta nu poate fi reţinută, recursul pârâtului se circumscrie dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 7 şi 8 C. proc. civ., întrucât deduce judecăţii aspecte legate de modalitatea în care instanţa de apel a soluţionat cererea de despăgubiri din perspectiva instituţiei autorităţii de lucru judecat prin raportare la hotărârile pronunţate în procesele penale în care au figurat ca părţi reclamantul şi pârâtul din prezenta cauză.

Problema de drept supusă analizei instanţei de recurs este aceea dacă obligarea exclusivă a Biroului Asigurătorilor de Autovehicule la plata despăgubirilor în cadrul procesului penal având ca obiect soluţionarea laturii civile reprezintă sau nu, un impediment procedural în promovarea, de către acesta, a unei acţiuni în regres îndreptată împotriva autorului accidentului căruia i-a fost stabilită vinovăţia penală şi în numele căruia a achitat sumele stabilite cu titlu de despăgubire.

În acest sens, recurentul-pârât susţine că, având în vedere că Biroul Asigurătorilor a fost deja obligat, în mod exclusiv, la plata de despăgubiri către părţile civile în cadrul dosarului disjuns, în care s-a dezlegat, de către instanţa penală, latura civilă a cauzei, dosar în care au figurat ca părţi atât reclamantul, cât şi pârâtul din prezenta cauză, acest aspect se opune cu autoritate de lucru judecat în litigiul de faţă, împiedicând astfel o nouă dezbatere cu acest obiect.

Contrar acestor susţineri şi în acord cu cele reţinute de instanţele anterioare, Înalta Curte constată că în cauză nu operează autoritatea de lucru judecat, potrivit celor ce se vor arăta.

Astfel, acţiunea în regres reprezintă o varietate a acţiunii civile prin care, cel obligat împreună cu alţii sau pentru alţii printr-o hotărâre judecătorească definitivă poate cere în justiţie obligarea aceluia sau a acelora pentru care a plătit, la înapoierea plăţii făcute pe seama lor, fie subrogându-se în drepturile creditorului plătit, fie întemeindu-se pe raporturi juridice directe.

În cauză, în cadrul dosarului nr. x/2016 având ca obiect infracţiunea de ucidere din culpă, conducerea unui autovehicul sub influenţa alcoolului şi părăsirea locului accidentului, recurentul-pârât din prezenta cauză, având calitatea de inculpat în acel dosar, a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 4 ani închisoare cu executare, soluţie menţinută şi în apelul declarat de către inculpat, cale de atac ce a fost admisă sub alte aspecte, fiind menţinută soluţia de condamnare.

În acest dosar au fost stabilite, cu autoritate de lucru judecat, existenţa faptei şi vinovăţia autorului în sarcina recurentului-pârât din prezenta cauză, A..

Cu prilejul cercetării penale, latura civilă a fost disjunsă, constituindu-se un nou dosar, şi anume dosar nr. x/2017, în care instanţa penală, pe baza probelor administrate în cadrul cercetării penale din dosarul nr. x/2016 cu privire la faptă, autor şi vinovăţie, a obligat partea responsabilă civilmente (Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii, devenit în prezent Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România), în mod exclusiv, la plata sumei de 35.320 RON daune materiale şi 40.000 euro daune morale către părţile civile respective. Soluţia a fost modificată în calea de atac sub aspectul majorării cuantumului daunelor acordate, modalitatea de obligare la plata acestora fiind menţinută, respectiv aceasta revenind în integralitate părţii responsabile civilmente, Biroul Asigurătorilor de Autovehicule.

În actualul litigiu, Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România promovează o acţiune în regres de care beneficiază ope legis, ce rezultă din chiar actele normative care reglementează activitatea acestui organism, la care este pe deplin îndreptăţit şi care nu atrage incidenţa autorităţii de lucru judecat, cum eronat susţine recurentul-pârât.

În acest sens se reţine că, potrivit art. 33 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 132/2017, "În calitate de organism de plată a despăgubirilor, BAAR garantează fără a avea beneficiu de discuţiune despăgubirea persoanelor prejudiciate, rezidenţi ai statelor membre, prin accidente produse pe teritoriul României …, prin intermediul unor vehicule sau tramvaie care staţionează în mod obişnuit pe teritoriul României …, neasigurate RCA cu toate că, în conformitate cu prevederile legii, pentru acestea trebuia încheiată asigurarea RCA …atât pentru daune materiale, cât şi pentru vătămarea integrităţii corporale sau sănătăţii ori pentru deces".

De asemenea, conform art. 51 alin. (14) din Legea nr. 32/2000 republicată, în vigoare la momentul producerii accidentului, în vederea recuperării sumelor cheltuite, Fondul (în prezent BAAR) are drept de regres împotriva entităţii care a determinat prejudiciul, iar potrivit art. 13 din Ordinul CSA nr. 1/2008, după plata despăgubirilor, Fondul (BAAR) "…se subrogă în drepturile persoanelor prejudiciate; persoana sau persoanele responsabile pentru repararea prejudiciului au obligaţia să ramburseze Fondului despăgubirea achitată persoanei păgubite, cheltuielile legate de instrumentarea şi lichidarea pretenţiilor de despăgubire, precum şi dobânda legală aferentă sumelor cheltuite de Fond, potrivit legii".

În ce priveşte obligarea singulară a reclamantului la plata despăgubirilor către părţile civile, prin decizia în interesul legii nr. 3/15.06.2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 866/23.12.2010, s-a statuat că Fondul (BAAR) "…are calitatea de parte responsabilă civilmente şi poate fi obligat singur, iar nu în solidar cu inculpatul, la plata despăgubirilor civile către persoanele păgubite prin accidente de vehicule neasigurate".

Contrar susţinerilor recurentului, faptul că în cadrul procesului penal care a soluţionat latura civilă au participat ambele părţi şi s-au stabilit obligaţii de plată numai faţă de reclamantul din prezenta cauză, nu constituie o situaţie de natură să atragă autoritatea de lucru judecat a celor statuate prin acele hotărâri.

Aceasta întrucât în prezenta cauză nu se dezbate obligaţia de dezdăunare prin ea însăşi, ci prerogativa recunoscută de lege reclamantului, de a se întoarce cu acţiune în regres împotriva persoanei răspunzătoare de producerea accidentului, a cărei faptă şi vinovăţie au fost stabilite, pentru sumele pe care acesta (reclamantul Biroul Asigurătorilor de Autovehicule), în calitate de persoană responsabilă civilmente în dosarul penal, le-a plătit în numele acelei persoane (în speţă, A.).

O acţiune în justiţie recunoscută de lege, având temeiuri de drept distincte de cele dezbătute în procesele penale finalizate cu hotărârile în raport de care recurentul pretinde că este incidentă autoritatea de lucru judecat în prezenta cauză, nu poate justifica aplicabilitatea, în cauza pendinte, a acestei instituţii juridice şi nu este de natură să împiedice analiza solicitării de recuperare a sumelor plătite pentru altul, în atare procedură judiciară.

Aşa cum s-a arătat, acţiunea în regres readuce în patrimoniul plătitorului sumele ce au fost achitate pentru altul într-un anumit context juridic, iar promovarea ei în condiţiile legii, aşa cum este cazul în speţă, exclude incidenţa autorităţii de lucru judecat, întrucât în cadrul acesteia nu se procedează la o nouă judecată a unor chestiuni deja dezbătute, ci se exercită dreptul la recuperarea sumelor plătite în procesul anterior.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul A. împotriva deciziei nr. 2164 din 9 septembrie 2020 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul A., cu domiciliul în judeţul Argeş şi cu domiciliul procesual ales în comuna Ghoroiu, judeţul Vâlcea împotriva deciziei nr. 2164 din 9 septembrie 2020 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă, în contradictoriu cu intimatul-reclamant Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România, cu sediul în str. x bis, Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 10 februarie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.