Interlocutory order upheld; non-parties' appeals inadmissible for lack of standing.

Şedinţa publică din data de 10 decembrie 2020

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată la 12.06.2017 sub număr de dosar x/2017, reclamantul Oraşul Broşteni în contradictoriu cu pârâţii A., B., ambii prin reprezentant legal C. şi D., a solicitat obligarea acestora să restituie reclamantului suma de 437.029 RON reprezentând contravaloarea totală a investiţiei realizate în scopul amenajării pieţei agroalimentare situată în oraşul Broşteni, jud. Suceava, cu cheltuieli de judecată.

În faţa primei instanţe au formulat cereri de intervenţie E. şi F..

2. Hotărârea pronunţată de tribunal în primă instanţă

Tribunalul Suceava, secţia I civilă, prin sentinţa civilă nr. 303 din 26.03.2019 a admis în parte acţiunea şi a obligat pârâţii A. şi B., prin reprezentanţi legali C. şi D. să plătească reclamantului Oraşul Broşteni suma de 274.520 RON (fără TVA) reprezentând contravaloarea investiţiei realizate la Centrala Termică nr. 1, în prezent piaţă Agroalimentară.

Cererea de intervenţie formulată de E. a fost respinsă, ca inadmisibilă, prin încheierea din 23 octombrie 2018, cu motivarea că acesta nu are calitatea de parte în proces.

Cererea de intervenţie formulată de F. a fost respinsă, ca inadmisibilă prin încheierea de la termenul de judecată din 12 ianuarie 2018.

Împotriva sentinţei pronunţate de prima instanţă s-a formulat apel de către F., precum şi de apelanţii Oraşul Broşteni, A. şi B., prin reprezentanţi legali C. şi D..

3. Hotărârea pronunţată în apel

Dosarul a plecat în calea de atac la Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă.

Prin încheierea din 24 octombrie 2019, Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă a dispus următoarele:

- a încuviinţat proba cu o nouă expertiză tehnică în construcţii în cauză, solicitată de către pârâţii apelanţi prin apărător, la întocmirea căreia urmează a fi avute în vedere obiectivele formulate în scris la dosar de către pârâţii apelanţi;

- a pus în vedere reclamantului apelant, prin apărător, ca în termen de 5 zile să reformuleze obiectivele pentru noua expertiză dispusă a fi efectuată în cauză;

- a fost desemnat aleatoriu expert G., pentru efectuarea raportului de expertiză, conform obiectivelor formulate de către părţi şi stabilite de către instanţă: să se stabilească valoarea reală actuală a lucrărilor efectuate de către reclamant la imobilul proprietatea apelanţilor-pârâţi; să se identifice lucrările executate de reclamant la imobilul proprietatea pârâţilor, confruntând situaţiile de lucrări evidenţiate în documentaţie cu lucrările efectiv realizate; să se determine valoarea actuală a lucrărilor executate ţinând seama de starea tehnică a acestora, gradul de uzură, amplasare în zonă, fără a porni de la costurile lucrărilor prezentate de către reclamant, cu precizarea că această evaluare realistă se poate realiza, în opinia pârâţilor apelanţi, prin două modalităţi diferite, respectiv: determinarea valorii tehnice a lucrărilor pe baza normativelor tehnice pentru materiale şi manoperă şi aplicarea indicilor de corecţie pozitivi ori negativi pentru a rezulta valoarea reală, actuală de circulaţie; determinarea sporului de valoare al construcţiei ca urmare a executării lucrărilor de către reclamant, obiectiv solicitat şi de reclamant şi nerezolvat în expertiza efectuată la instanţa de fond, apreciind că valoarea determinată la instanţa de fond prin actualizarea valorii cheltuielilor justificate de reclamant este în contradicţie cu dispoziţiile art. 1345 din C. civ. şi nu reprezintă valoarea cu care a sporit patrimoniul apelanţilor pârâţi;

- s-a pus în vedere pârâţilor apelanţi A. şi B., ambii prin reprezentanţi legali C. şi D., prin apărător, ca în termen de 5 zile, să achite avans onorariu expert în sumă de 1.000 RON în contul expertului G.;

- s-a dispus efectuarea unei adrese la Biroul Local de Expertize Locale de pe lângă Tribunalul Suceava şi s-a pus în vedere pârâţilor apelanţi A. şi B., ambii prin apărător, ca în termen de 5 zile, să achite avans onorariu expert în sumă de 1.000 RON;

- s-a amânat judecarea apelului la 5 decembrie 2019, ora 10:00.

4. Cererea de recurs

Împotriva acestei încheieri au declarat, separat, recurs E. şi F., cu a căror soluţionare a fost învestită Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

5. Procedura de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor.

Prin raport s-a reţinut faptul că recurentul E. a timbrat recursul, iar recurentul F. nu a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru, cu suma de 100 RON, astfel cum i s-a pus în vedere prin adresa comunicată la 13.01.2020 . De asemenea, s-a opinat, pe de o parte, că numiţii E. şi F. nu justifică calitatea de părţi în proces pentru a formula recurs împotriva încheierii susmenţionate, întrucât cererile de intervenţie formulate de aceştia au fost respinse ca inadmisibile în faţa tribunalului, astfel cum s-a arătat în evocarea istoricului cauzei, iar, pe de altă parte, că încheierea în discuţie nu poate fi recurată înainte de dezînvestirea instanţei prin hotărârea finală, legea neprevăzând expres această posibilitate.

Recurentul-F. a depus punct de vedere la raport prin care a solicitat admiterea recursului, făcând referire la fondul cauzei.

6. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra recursului

Analizând recursurile, cu prioritate faţă de excepţia netimbrării, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., sub aspectul inadmisibilităţii acestora, chestiune reţinută prin raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursurilor, Înalta Curte constată următoarele:

Hotărârea judecătorească, raportat la cele statuate de art. 457 C. proc. civ., este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.

Potrivit dispoziţiilor art. 458 C. proc. civ., "Căile de atac pot fi exercitate numai de părţile aflate în proces care justifică un interes, în afară de cazul în care, potrivit legii, acest drept îl au şi alte organe sau persoane.

Prin urmare, în analiza admisibilităţii unei căi de atac, instanţa de control judiciar trebuie să aibă în vedere şi aspectele ce ţin de aptitudinea celui care a promovat calea de atac de a efectua acest demers juridic, care, potrivit dispoziţiilor legale anterior enunţate, depinde de calitatea de parte în proces sau de recunoaşterea acestui drept de către lege, pentru cei care nu au fost părţi în cauza supusă judecăţii.

Având în vedere dispoziţiile art. 435 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora hotărârea este obligatorie şi produce efecte şi pentru succesorii părţilor şi, în aplicarea art. 38 şi art. 39, rezultă că exerciţiul căii de atac este deschis şi avânzilor-cauză.

În principiu, hotărârea judecătorească are putere de lucru judecat numai între părţile litigante, cu consecinţa că dreptul de a ataca pe calea recursului o hotărâre aparţine numai acestora şi succesorilor lor în drepturi.

Art. 458 teza finală C. proc. civ. prevede că dreptul de a uza de exerciţiul căilor de atac poate aparţine şi altor organe sau persoane, potrivit legii, cum este, de exemplu, cazul procurorului care, deşi nu este parte în procesul civil, fiind străin de raportul juridic soluţionat prin hotărârea judecătorească, poate exercita calea de atac, în condiţiile prevăzute de art. 92 alin. (4) C. proc. civ., chiar dacă nu a pornit acţiunea civilă, precum şi atunci când a participat la judecată în condiţiile legii.

Dat fiind principiul relativităţii efectelor hotărârii judecătoreşti, rezultă că hotărârea judecătorească nu poate da naştere unor drepturi sau obligaţii decât faţă de părţile din proces; ca atare, şi procedura judiciară, în toate etapele sale se derulează doar între părţile cauzei, astfel încât, doar acestea sunt îndrituite, în principiu, să facă uz de exerciţiul căilor de atac ordinare sau extraordinare (situaţiile de excepţie neintrând în discuţie în cauză - procuror, succesori universali, cu titlu universal sau chiar cu titlu particular etc.).

În litigiul pendinte, în faţa primei instanţe au formulat cereri de intervenţie principale E. şi F., iar, cererile lor de intervenţie au fost respinse, ca inadmisibile, prin încheierea din 23 octombrie 2018, respectiv prin încheierea de la termenul de judecată din 12 ianuarie 2018.

Conform art. 65 C. proc. civ., intervenientul devine parte în proces numai după admiterea în principiu a cererii sale, figurând cu denumirea de intervenient principal sau accesoriu, după caz.

F. a declarat apel împotriva sentinţei primei instanţe, apelul acestuia vizând soluţia de respingere, ca inadmisibilă, a cererii sale de intervenţie principală, în timp ce E. nu a declarat apel împotriva hotărârii primei instanţei prin care i s-a respins ca inadmisibilă, cererea de intervenţiei principală.

Dat fiind că terţul nu dobândeşte calitatea de parte decât din momentul admiterii în principiu a cererii de intervenţie voluntară şi având în vedere că E. nu a declarat apel împotriva încheierii instanţei de fond prin care i s-a respins ca inadmisibilă cererea sa de intervenţie, acesta a rămas terţ faţă de proces, astfel că nu poate fi titularul vreunei cereri de recurs, întrucât nu a dobândit calitatea de parte în cauza de faţă.

De asemenea, Înalta Curte constată că, atât la data formulării cererii de recurs de către F., 18 noiembrie 2019, cât şi până în prezent, nu există o soluţie a instanţei de apel cu privire la apelul declarat de F. vizând soluţia primei instanţei date asupra cererii sale de intervenţie, (la data soluţionării prezentei cauze, din verificările efectuate în sistemul informatic ecris, dosarul de apel nu este finalizat, având termen de judecată stabilit la 14 ianuarie 2021), astfel că nici acesta nu a dobândit calitatea de parte în cauză, iar calea de atac a recursului de către acesta de către vizează o încheiere premergătoare a instanţei de apel cu privire la măsuri dispuse asupra fondului cauzei.

Astfel, Înalta Curte constată că E. şi F., care au promovat prezentul recurs nu au dobândit calitatea de parte în cauza de faţă, ceea ce rezultă din observarea cadrului procesual constituit la prima instanţă (cereri de intervenţie principale, respinse ca inadmisibile de tribunal), după cum nici în apel nu a operat vreo modificare a acestora în vreuna dintre modalităţile permise de lege - intervenţie principală cu acordul părţii adverse [art. 62 alin. (3) C. proc. civ..], ori o cerere de intervenţie accesorie (art. 63 C. proc. civ.).

Prin urmare, Înalta Curte reţine că recurenţii au calitatea de terţi faţă de cauza pendinte şi, ca regulă, legea nu recunoaşte dreptul de a ataca o hotărâre judecătorească pronunţată într-un proces decât părţilor cărora le este opozabil, iar, pe de altă parte, constată că nu este incidentă vreo situaţie dintre cele de excepţie exemplificate anterior, după cum nici nu există vreo prevedere a legii speciale care să dispună în acest sens (posibilitatea exercitării căii de atac de alte entităţi decât părţile procesului).

Pe de altă parte, în raport cu dispoziţiile art. 129 din Constituţie şi ale art. 457 alin. (1) C. proc. civ., admisibilitatea unei căi de atac şi, pe cale de consecinţă, provocarea unui control judiciar al hotărârii judecătoreşti este condiţionată de exercitarea acesteia în condiţiile legii, instanţa fiind obligată să examineze căile de atac cu care este învestită prin prisma îndeplinirii condiţiilor de exercitare stabilite de legea procesuală şi să respingă, ca inadmisibilă, orice cale de atac neconformă acestora.

Recursul poate fi formulat împotriva încheierilor premergătoare - preparatorii şi interlocutorii - numai odată cu recursul formulat împotriva hotărârii prin care s-a soluţionat cauza în fond, în afară de cazul când legea dispune altfel [art. 466 alin. (4), coroborat cu art. 494 C. proc. civ..].

Sunt distinct reglementate încheierile premergătoare care pot fi atacate separat cu apel, înainte ca instanţa să se pronunţe asupra fondului [art. 64 alin. (4), art. 69 alin. (3), art. 74 alin. (2) şi art. 77 alin. (2), art. 361 alin. (2), art. 718 alin. (6), art. 990 alin. (4) C. proc. civ..].

Există încheieri premergătoare care, în funcţie de instanţa care le-a pronunţat, pot fi atacate fie cu apel, fie cu recurs [art. 64 alin. (4), art. 953 alin. (3), art. 958 şi art. 970 alin. (1) C. proc. civ..].

Întrucât încheierea din 24.10.2019 nu se încadrează în dispoziţiile legale mai sus menţionate, Înalta Curte va reţine că recursul este inadmisibil, deoarece încheierea recurată poate fi atacată numai odată cu recursul formulat împotriva hotărârii prin care se va soluţiona cauza în fond.

Pentru aceste considerente, în aplicarea dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile declarate de intervenienţii E. şi F., ca inadmisibile.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de intervenienţii E. şi F. împotriva încheierii de şedinţă din 24 octombrie 2019 a Curţii de Apel Suceava, secţia a II-a civilă pronunţate în dosarul nr. x/2017.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 decembrie 2020.