Negative jurisdiction conflict resolved: Cluj-Napoca Court competent for enforcement challenge; prior declinations set aside

Şedinţa publică din data de 10 decembrie 2020

I. Circumstanţele cauzei:

1. Obiectul cauzei:

Prin contestaţia la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca la data de 14.05.2020, sub nr. dosar x/2020, contestatorul Ministerul Educaţiei Naţionale, în contradictoriu cu intimata A., a solicitat instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună anularea încheierii civile nr. 886/CC/05.02.2020 a Judecătoriei Cluj-Napoca pronunţată în dosarul nr. x/2020, precum şi a tuturor actelor de executare silită efectuate în contradictoriu cu contestatorul şi B. în dosarul execuţional al BEJ C.. A mai solicitat suspendarea executării silite până la soluţionarea contestaţiei la executare.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă:

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 39725 din data de 11 august 2020 pronunţată în dosarul nr. x/2020, Judecătoria Cluj-Napoca a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Cluj-Napoca a reţinut, în esenţă, că din cuprinsul titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 1043/2015 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă în dosarul în dosarul nr. x/2011, rămasă definitivă la 02.02.2017, conform deciziei civile nr. 56R/2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, reiese că debitorul este Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovaţiei (actualmente Ministerul Educaţiei şi Cercetării), cu sediul în Bucureşti, care a fost obligat să restituie în natură, în favoarea creditoarei, imobilul situat în Cluj-Napoca, str. x, fostă str. x, fost nr. 25a, format din teren în suprafaţă de 597 mp şi construcţie compusă din subsol, parter şi mansardă în suprafaţă de 481,78 mp.

Prin urmare, în raport cu prevederile art. 714 alin. (1) coroborat cu art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanţa de executare este Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

2.2. Învestită cu soluţionarea cauzei, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 6937 din 18 octombrie 2020, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecarea cauzei şi a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a reţinut, în esenţă, că, prin încheierea nr. 886/CC/05.02.2020 dată de Judecătoria Cluj Napoca în dosarul nr. x/2020, instanţa a încuviinţat, împotriva debitorilor Ministerul Educaţiei Naţionale şi B., executarea silită a titlului executoriu anterior menţionat, pentru obligaţia de restituire, în natură, a imobilului situat în Cluj Napoca, str. x, jud. Cluj.

Astfel, potrivit art. 714 alin. (1) raportat la art. 651 alin. (1) C. proc. civ. (forma în vigoare la data formulării cererii de executare silită), contestaţia se introduce la instanţa de executare, şi anume judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Or, în condiţiile în care creditoarea a înţeles să formuleze cererea de executare şi împotriva debitorului B., executarea silită fiind încuviinţată inclusiv împotriva acestuia, este mai mult decât evident că Judecătoria Cluj Napoca, ca instanţă de la sediul acestui debitor, este competentă să soluţioneze prezenta cauză.

Contrar considerentelor sentinţei de declinare, la acest moment procesual, nu are relevanţă că titlul executoriu nu a stabilit vreo obligaţie în sarcina debitorului B., această împrejurare ţinând de fondul contestaţiei la executare şi neputând fi tranşată cu ocazia stabilirii competenţei de soluţionare a cererii.

Potrivit art. 714 alin. (2) C. proc. civ., "În cazul urmăririi silite a imobilelor, al urmăririi silite a fructelor şi a veniturilor generale ale imobilelor, precum şi în cazul predării silite a bunurilor imobile, dacă imobilul se află în circumscripţia altei curţi de apel decât cea în care se află instanţa de executare, contestaţia se poate introduce şi la judecătoria de la locul situării imobilului."

Or, reţinând că executarea silită are ca obiect predarea silită a unui imobil situat în Cluj Napoca, şi anume în circumscripţia altei curţi de apel decât cea în care se află instanţa de executare (judecătoria de la sediul debitorului Ministerul Educaţiei Naţionale), este mai mult decât evident că instanţa iniţial învestită era competentă. Astfel, având în vedere că, potrivit art. 116 C. proc. civ., alegerea instanţei aparţine reclamantului, şi anume contestatorului Ministerul Educaţiei Naţionale, iar acesta a înţeles să sesizeze iniţial Judecătoria Cluj Napoca, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a apreciat că aceasta este competentă să soluţioneze contestaţia la executare.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă:

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prin contestaţia la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca la data de 14.05.2020, sub nr. dosar x/2020, contestatorul Ministerul Educaţiei Naţionale, în contradictoriu cu intimata A., a solicitat instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună anularea încheierii civile nr. 886/CC/05.02.2020 a Judecătoriei Cluj-Napoca pronunţată în dosarul nr. x/2020, precum şi a tuturor actelor de executare silită efectuate în contradictoriu cu contestatorul şi B. în dosarul execuţional al BEJ C..

Sub aspectul determinării competenţei teritoriale în funcţie de obiectul cererii de chemare în judecată, sunt aplicabile dispoziţiile art. 714 alin. (1) din C. proc. civ., raportat la art. 651 alin. (1) şi (3) din acelaşi cod.

Competenţa materială şi teritorială în soluţionarea contestaţiei la executare pendinte este reglementată, astfel cum au reţinut şi instanţele care s-au declarat necompetente, prin norma cuprinsă în art. 714 alin. (1) din C. proc. civ., în forma în vigoare la data înregistrării cererii de executare silită - 24 martie 2020, potrivit cu care:

"Contestaţia se introduce la instanţa de executare".

Înalta Curte constată că Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti şi Judecătoria Cluj-Napoca şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a litigiului, prezentul conflict negativ de competenţă fiind generat de interpretarea diferită a dispoziţiilor art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., în temeiul cărora se stabileşte instanţa competentă a soluţiona pricina.

Instanţa de executare este definită de art. 651 alin. (1) din C. proc. civ. ca fiind "judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor".

Potrivit art. 651 alin. (3) din C. proc. civ., "Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe."

Rezultă, aşadar, că legiuitorul a stabilit în materia contestaţiilor la executare, a cererilor de încuviinţare a executării silite, precum şi a oricăror alte incidente apărute în cursul executării silite, o competenţă teritorială în favoarea judecătoriei în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

În speţă, executarea silită a fost demarată în dosarul execuţional nr. x/2020 al BEJ C. împotriva a doi debitori, respectiv Ministerul Educaţiei Naţionale şi B., având sediile în Bucureşti şi Cluj-Napoca, executarea silită fiind încuviinţată împotriva ambilor debitori, iar, la acest moment procesual, nu are relevanţă că titlul executoriu nu a stabilit vreo obligaţie în sarcina debitorului B., această împrejurare ţinând de fondul contestaţiei la executare şi neputând fi tranşată cu ocazia stabilirii competenţei de soluţionare a cererii.

Observând că numai unul dintre debitori, anume Ministerul Finanţelor Publice, a înţeles să conteste actele de executare, prin depunerea contestaţiei la executare la Judecătoria Cluj-Napoca, acesta a fixat în mod definitiv competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe, ca instanţă de la sediul unuia din debitori, potrivit dispoziţiilor art. 651 alin. (1) coroborat cu art. 651 alin. (3) şi art. 112 alin. (1) din C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că Judecătoria Cluj-Napoca este instanţa competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare dedusă judecăţii, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competenţă, conform art. 135 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj - Napoca.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 decembrie 2020.