Res judicata bar against re-litigating seniority recognition recognized by final judgment

Şedinţa publică din data de 10 februarie 2021

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată şi valoarea litigiului

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Olt, secţia I civilă la data de 01.10.2019 sub nr. x/2019, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta AJFP Olt-Slatina, recunoaşterea vechimii în muncă a perioadei cuprinsă între 03.09.1998-06.09.1999, cât timp a fost arestat pe nedrept, aplicarea unor penalităţi de instanţa de executare în favoarea sa, în cuantum de 1000 ron, stabilite pe zi de întârziere, până la executarea obligaţiei prevăzute în titlul executoriu, sumă care, calculată la data introducerii acţiunii, este 3.285.000 ron, cu menţiunea că această sumă derivă din penal, iar conform art. 20 alin. (8) C. proc. pen., acţiunea civilă nu se timbrează.

2. Sentinţa Tribunalului Olt

Prin sentinţa nr. 117/10.02.2020, Tribunalul Olt, secţia I civilă a respins acţiunea, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Prin decizia nr. 1710/07.07.2020 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, a fost admis apelul reclamantului A. în contradictoriu cu Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Olt, a fost anulată sentinţa apelată şi reţinută cauza spre rejudecare, fiind acordat termen în acest sens.

3. Decizia Curţii de Apel Craiova

Prin decizia nr. 2237/22.09.2020, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă a respins, ca inadmisibilă, acţiunea.

4. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., reclamantul A..

În susţinerea recursului, reclamantul a arătat că soluţia instanţei de apel este nelegală, întrucât prin sentinţa nr. 1200/25.10.2010 pronunţată de Tribunalul Olt în dosar nr. x/2010 a fost admisă în parte acţiunea reclamantului A. împotriva Ministerului Finanţelor Publice şi recunoscută reclamantului, ca vechime în muncă, perioada cuprinsă între 03.09.1988-06.09.1999. Această hotărâre a rămas definitivă şi irevocabilă prin decizia Curţii de Apel Craiova nr. 127/28.02.2011, respectiv prin decizia Înaltei Curţi nr. 2037/21.03.2012.

În vederea recunoaşterii, de către unitatea pârâtă, a vechimii în muncă sus menţionate, reclamantul a procedat la diverse notificări şi acţiuni civile, însă pârâta a refuzat să intre în legalitate. Din această cauză reclamantul a chemat în judecată pârâta, pentru obligarea acesteia la plata sumei de 3.285.000 ron, sumă reprezentând calculul stabilit la 1000 ron/zi de întârziere până la executarea obligaţiei prevăzută în titlul executoriu.

Motivarea Curţii de Apel Craiova în sensul că a intervenit excepţia autorităţii de lucru judecat este neîntemeiată, întrucât prin sentinţa nr. 1200/25.10.2010 a Tribunalului Olt s-a recunoscut reclamantului, ca vechime în muncă, perioada cuprinsă între 03.09.1988-06.09.1999, iar prin acţiunea ce a format obiectul deciziei recurate s-a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 3.285.000 ron.

Hotărârile CEDO invocate de către instanţa de apel nu au legătură cu prezenta cauză, întrucât cele două acţiuni au izvoare juridice distincte, motivări corespunzătoare şi finalităţi diferite.

Astfel, prin sentinţa nr. 1200/2010, pârâta a fost obligată să recunoască reclamantului o anumită vechime în muncă, iar în prezenta cauză reclamantul solicită obligarea pârâtei la plata de despăgubiri pentru refuzul de a recunoaşte această vechime, întrucât reclamantul a fost prejudiciat pe parcursul celor 10 ani de obţinerea drepturilor băneşti aferente.

Instanţa de apel nu a observat că interesul reclamantului în prezenta cauză este diferit faţă de cel stabilit iniţial, situaţie faţă de care nu poate interveni autoritatea de lucru judecat.

5. Apărări formulate în cauză

Prin întâmpinarea formulată în termen legal, intimata-pârâtă Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Olt a invocat excepţia de nulitate a recursului pentru neîncadrarea criticilor formulate în cazurile expres reglementate de art. 488 C. proc. civ.. În subsidiar, a solicitat respingerea recursului şi menţinerea deciziei instanţei de apel care, în hotărârea pronunţată a ţinut cont de dezlegarea dată deja asupra problemei de drept dedusă judecăţii.

În acest sens, intimata-pârâtă arată că Ministerul Finanţelor Publice nu a fost obligat la recunoaşterea vechimii în muncă a perioadei cuprinsă între 03.09.1998-06.09.1999, ci reclamantului A. i-a fost recunoscută, de către Tribunalul Olt, în mod irevocabil, ca vechime în muncă, acea perioadă, sentinţa nr. 1200 a acestei instanţe fiind o hotărâre definitivă în sensul art. 634 C. proc. civ.. Faţă de această hotărâre care se bucură de autoritate de lucru judecat, nu se mai poate pune în discuţie ceea ce s-a stabilit deja într-o altă judecată.

Recurentul-reclamant nu a formulat răspuns la întâmpinare.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Referitor la excepţia de nulitate invocată prin întâmpinare, Înalta Curte constată că aceasta nu poate fi primită, întrucât recursul reclamantului este încadrabil în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., criticile formulate vizând modalitatea în care instanţa de apel a apreciat asupra incidenţei autorităţii de lucru judecat în ce priveşte pretenţia dedusă judecăţii.

Contrar celor susţinute de către recurent, instanţa de apel, în mod corect a constatat că în cauză operează autoritatea de lucru judecat, având în vedere următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată obiect al prezentului dosar, recurentul-reclamant a solicitat recunoaşterea vechimii în muncă a perioadei cuprinsă între 03.09.1998-06.09.1999 (cât timp a fost arestat pe nedrept) şi aplicarea unor penalităţi de instanţa de executare în favoarea sa, în cuantum de 1000 ron, stabilite pe zi de întârziere, până la executarea obligaţiei prevăzute în titlul executoriu reprezentat de sentinţa nr. 1200/25.10.2010, pronunţată de Tribunalul Olt, secţia civilă în dosar nr. x/2010.

Prin sentinţa nr. 1200/25.10.2010 a Tribunalului Olt a fost admisă, în parte, acţiunea reclamantului A. formulată în contradictoriu cu Ministerul Finanţelor Publice, prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Olt şi recunoscută reclamantului, ca vechime în muncă, perioada cuprinsă între 03.09.1998-06.09.1999, adică exact perioada solicitată spre a fi recunoscută ca vechime în muncă în prezenta cauză.

Prin decizia nr. 127/28.02.2011 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosar nr. x/2010, au fost respinse apelurile declarate împotriva sentinţei nr. 1200/25.10.2010 a Tribunalului Olt, iar prin decizia nr. 2037/21.03.2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în acelaşi dosar, au fost constatate nule recursurile declarate împotriva deciziei nr. 127/28.02.2011 a Curţii de Apel Craiova.

Aşadar, cele statuate prin sentinţa nr. 1200/25.10.2010 a Tribunalului Olt sunt supuse autorităţii de lucru judecat, aspectele supuse analizei în acea cauză nemaiputând forma obiect al unei alte judecăţi.

Aceasta întrucât autoritatea de lucru judecat interesează ordinea publică şi are drept scop, pe de o parte, înlăturarea contradicţiilor existente între hotărârile judecătoreşti, iar pe de altă parte, necesitatea de a pune capăt unor litigii care, prin posibilitatea revenirii pe rolul instanţelor, ar încălca principiul securităţii raporturilor juridice.

Autoritatea de lucru judecat, indiferent că se manifestă prin efectul său negativ care interzice o nouă judecată sau prin funcţiunea ei pozitivă, care obligă cea de-a doua instanţă să ţină seama de cele statuate anterior, depăşeşte sfera intereselor private, nefiind la îndemâna părţilor să ignore hotărârea anterioară (indiferent că este în profitul sau în dauna acestora), după cum nici instanţa nou învestită nu poate nesocoti lucrul judecat anterior.

Puterea de lucru judecat presupune că ceea ce s-a rezolvat jurisdicţional într-un prim litigiu va fi opus, fără posibilitatea dovezii contrare, într-un proces ulterior, care are legătură cu chestiunea de drept sau cu raportul juridic deja soluţionat.

Cu alte cuvinte, respectarea autorităţii de lucru judecat a chestiunii tranşate anterior se impune indiferent de natura soluţiei pronunţate, întrucât ceea ce interesează este dezlegarea problemei de drept care, soluţionată într-un anume fel în cadrul primului proces, nu mai poate face obiectul unor verificări jurisdicţionale în cadrul unei a doua judecăţi.

Aceasta este şi situaţia din prezenta cauză în care, pretenţiilor recurentului-reclamant având ca obiect primul capăt de cerere (recunoaşterea vechimii în muncă a perioadei cuprinsă între 03.09.1998-06.09.1999) li s-a dat o dezlegare anterioară asupra căreia nu se mai poate reveni.

Chiar recurentul arată că prin sentinţa nr. 1200/2010 pârâta a fost obligată să-i recunoască vechimea în muncă, dar susţine, în mod nejustificat şi contradictoriu, că prin noua acţiune se solicită obligarea pârâtei la plata unor pretenţii datorită refuzului acesteia de a-i recunoaşte această vechime.

În ceea ce priveşte cel de-al doilea capăt de cerere, respectiv acordarea de penalităţi pentru fiecare zi de întârziere, Înalta Curte constată că prin încheierea de şedinţă din 13.01.2020, Tribunalul Olt a dispus disjungerea acestuia în temeiul dispoziţiilor art. 99 alin. (1) C. proc. civ., astfel încât această chestiune formează, în prezent, obiectul unui alt dosar. Faţă de această împrejurare, recurentului nu-i rămâne decât să aştepte finalizarea judecăţii în acest nou dosar, urmând ca funcţie de soluţia pronunţată, să exercite sau nu căile specifice de atac.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 2237 din 22 septembrie 2020 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A., cu domiciliul în judeţul Olt împotriva deciziei nr. 2237 din 22 septembrie 2020 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Olt, cu sediul în Slatina, judeţul Olt.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 10 februarie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.