Consumer contract jurisdiction clause invalid due to pre-dispute selection in violation of exclusive territorial jurisdiction
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice ruled in favor of the first-instance court (Judecătoria Corabia), definitively establishing its exclusive territorial jurisdiction to hear the case. The dispute involved a negative conflict of jurisdiction arising from a payment order claim for unpaid invoices and late payment penalties under a commercial sale contract; the defendant (a consumer) argued that a contractual jurisdiction clause designating a different court was invalid, while the plaintiff (a professional) invoked the clause. The Court held that under Article 121(1) of the Code of Civil Procedure, actions by professionals against consumers fall under exclusive territorial jurisdiction, and Article 126(2) renders any pre-dispute selection of forum null and void because it occurred before the right to compensation arose; consequently, the jurisdiction clause in the contract was deemed ineffective, and the case was referred back to the court of the consumer’s domicile.
Legislator headnote
AI generatedart. 126 alin. (1) C. proc. civ, art. 121 alin. (1) C. proc. civ, art. 135 alin. (1) C. proc. civ, art. 107 C. proc. civ, art. 121 C. proc. civ, art. 126 alin. (2) C. proc. civ; Consumer contract jurisdiction clause invalid due to pre-dispute selection in violation of exclusive territorial jurisdiction: Potrivit art. 107 C. proc. civ., cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie teritorială domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel. Fiind vorba de o pricină referitoare la bunuri, normele de competenţă teritoriale sunt norme juridice de ordine privată, de la care părţile pot deroga.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 10 decembrie 2020
I. Circumstanţele cauzei:
1. Obiectul cauzei:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Corabia la data de 03.03.2020, creditoarea A. S.A. a solicitat emiterea unei ordonanţe de plată împotriva debitorului B. prin care să se dispună obligarea acestuia la plata sumei totale de 3.363,74 de RON, compusă din 1.681,87 de RON, reprezentând debit principal conform facturii nr. x/20.03.2017, 1.681,87 de RON, contravaloarea penalităţilor de întârziere de 0,2 % pe zi de pentru perioada 01.08.2017-28.02.2019, conform facturii fiscale nr. x/20.03.2017.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă:
2.1. Prin sentinţa civilă nr. 321 din 23 iunie 2020 pronunţată în dosarul nr. x/2020, Judecătoria Corabia a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Deva.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Corabia a reţinut, în esenţă, că părţile de comun acord au convenit ca litigiile dintre acestea să fie soluţionate de Judecătoria Deva, astfel că, în raport cu prevederile art. 126 alin. (1) C. proc. civ., cauza este de competenţa exclusivă a acestei instanţe.
2.2. Învestită cu soluţionarea cauzei, Judecătoria Deva, prin sentinţa civilă nr. 1384 din 16 septembrie 2020, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Corabia, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecarea cauzei şi a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului de competenţă.
Judecătoria Deva a reţinut, în esenţă, că, incidenţa în cauză a prevederilor art. 121 alin. (1) C. proc. civ. şi, în raport cu dispoziţiile art. 126 alin. (2) din acelaşi cod a reţinut că, în cauză, competenţa de soluţionare a cauzei este în favoarea Judecătoriei Corabia, ca instanţă a domiciliului consumatorului.
II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă:
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată creditoarea a solicitat obligarea debitorului la plata unei sume de bani ce derivă dintr-un contract de vânzare-cumpărare de bunuri specifice solariilor.
Potrivit art. 107 C. proc. civ., cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie teritorială domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel. Fiind vorba de o pricină referitoare la bunuri, normele de competenţă teritoriale sunt norme juridice de ordine privată, de la care părţile pot deroga.
În speţă, creditoarea şi-a întemeiat pretenţiile împotriva debitorului pe baza contractului de vânzare-cumpărare nr. x din 20 martie 2017 prin care societatea creditoarea i-a vândut debitorului o serie de produse (folie polietilenă pentru solarii şi alte produse).
Potrivit art. 121 C. proc. civ., cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanţa domiciliului consumatorului, dispoziţiile art. 126 alin. (2) rămânând aplicabile. Aceste norme au un caracter imperativ, de la care nu se poate deroga decât în condiţiile art. 126 alin. (2) C. proc. civ., fiind instituită astfel o competenţă teritorială exclusivă.
Potrivit art. 126 alin. (1) C. proc. civ. părţile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, prin declaraţie verbală în faţa instanţei ca procesele privitoare la bunuri şi la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanţe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competenţă este exclusivă.
Aşa cum rezultă însă din art. 126 alin. (2) din acelaşi cod, în litigiile din materia protecţiei drepturilor consumatorilor, părţile pot conveni alegerea instanţei competente, numai după naşterea dreptului la despăgubire, iar orice convenţie contrară este considerată nescrisă.
Din coroborarea acestui articol cu art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ. rezultă că, în materia protecţiei drepturilor consumatorilor, în situaţia în care părţile nu au convenit alegerea instanţei competente, după naşterea dreptului la despăgubire, competenţa teritorială aparţine unei anumite instanţe, deci competenţa teritorială are un caracter absolut.
Potrivit art. 2 pct. 2 din O.G. nr. 21/1992, consumator este orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociaţii, care acţionează în scopuri din afara activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale.
Astfel, având în vedere natura raporturile invocate de către creditoare, Înalta Curte constată că debitorul are calitatea de consumator, iar creditoarea pe cea de profesionist.
În aceste condiţii, se reţine că, în ceea ce priveşte soluţionarea cererilor formulate de un profesionist împotriva unui consumator, în lipsa alegerii de competenţă, după naşterea dreptului la despăgubire, competenţa teritorială este absolută şi aparţine judecătoriei în a cărei circumscripţie domiciliază pârâţii.
Aşa cum rezultă din cererea formulată, debitorul are domiciliul stabilit anterior introducerii prezentei cereri de chemare în judecata în comuna Tia Mare, jud. Olt, localitate aflată în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Corabia, iar părţile nu au ales competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Deva ulterior naşterii dreptului la despăgubire.
Or, prevederile art. 126 alin. (2) C. proc. civ. menţionează expres că această alegere se poate realiza numai după naşterea dreptului la despăgubiri, fiind evident că acest drept nu s-a născut la momentul semnării contractului în care este inserată clauza atributivă de competenţă.
Prin urmare, clauza prevăzută în art. 5 din contract nu poate produce efecte, faţă de prevederile art. 126 alin. (2) C. proc. civ., alegerea de jurisdicţie având loc anterior naşterii dreptului la despăgubire.
Aşa fiind, în raport de considerentele expuse, Înalta Curte constată că Judecătoria Corabia este instanţa competentă teritorial să soluţioneze orodnanaţa de plată, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competenţă, conform art. 135 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Corabia.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 decembrie 2020.